Withdrawal of appeal challenging equal pay claims for DNA and DIICOT prosecutors

Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2019 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. Şi H. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei au solicitat următoarele:

- obligarea pârâtului - Ministerul Justiţiei, să emită pentru fiecare reclamant a unor noi ordine de indemnizare conform dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi ale O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) pct. 6-13 aplicabil indemnizaţiilor procurorilor DNA şi' DIICOT, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

- obligarea pârâtului la calcularea şi la alocarea sumelor necesare precum şi la plata acestora, pentru fiecare reclamant, pentru fiecare lună, începând cu 09.04.2015 şi în continuare, pentru viitor, până la realizarea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre indemnizaţiile de încadrare brute şi a celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13 şi indemnizaţiile de încadrare brute şi a celorlalte drepturi aferente efectiv plătite, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 272 din 18 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei‚ ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei civile nr. 272 din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au declarat recurs.

Ulterior, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în temeiul dispoziţiilor art. 406 Cod procedură civilă, au formulat o cerere prin care învederează instanţei că înţeleg să renunţe la judecata recursului şi totodată solicită să se ia act de acest lucru.

Înalta Curte ia act de cererea formulată, având în vedere dispoziţiile art. 406 conform cărora:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

(...)

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum şi cererea formulată de recurenta-pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 272 din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2022.