Probation officer wage differential liability and full reparation including inflation update and legal interest after administrative admission of illegal salary calculation

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite şi Direcţia Naţională de Probaţiune, în calitate de ordonator terţiar de credite, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să-i calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, şi stabilirea VRS de 445, RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cu indică însăşi CCR prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ;

2. obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

- începând cu data de 09.04.2015, pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

- începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017;

3. obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum si a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei.

4. obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP:

- să se aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

- să se aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin 1 din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază -pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şl aplicate în mod individual şl progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

5. obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariale de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective;

6. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

La data de 04.10.2018, reclamanta, în temeiul dispoziţiile art. 204 C. proc. civ., a formulat cerere de modificare a cererii introductive în sensul că modifică primul petit din cererea introductivă, după cum urmează: "Obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, la emiterea OMJ - ului individual prin care să îi recunoască si stabilească un salariu corect ce conţine VRS 463,5 RON (conform OMJ nr. 2883/C/2018);

2. să constate instanţa că al doilea petit din cererea introductivă a rămas fără obiect respectiv acela de a obliga pârâţii să reconsidere perioada de acordare a diferenţelor salariale prevăzute de OMJ 542/C/2018;

3. menţine petitul al treilea din cererea introductivă, respectiv la "obligarea pârâţilor în vederea stabilirii unui calendar exact pentru plata sumelor restante cu titlul despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate din rata inflaţiei";

4. modifică petitul al patrulea, în sensul de a aplica procentele menţionate în cererea introductivă, luând în calcul noua valoare de referinţă sectorială recunoscută pentru personalul de probaţiune prin OMJ 2883/C/2018, respectiv de 463,5 RON;

5. modifică petitul al cincilea, în sensul de "a obliga Direcţia Naţională de Probaţiune la plata restanţelor salariale în conformitate cu noile ordine emise, respectiv 2883/C/2018 şi 3996/0/2018, a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei";

6. modifică petitul al şaselea în sensul de:

"obligare a Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispoziţiile noilor ordine ce au fost emise, respectiv OMJ nr. 2883/C/2018 (prin care se recunoaşte VRS 463,5 RON) şi OMJ nr. 3996/C/2018 (prin care i se acordă un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei".

7. adaugă petitul al şaptelea în "obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2307 pronunţată în data de 23 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite, în parte, acţiunea modificată la data de 04.10.2018 formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi DIRECŢIA NAŢIONALĂ DE PROBAŢIUNE.

Obligă pârâţii la emiterea ordinului individual prin care să se stabilească, pentru reclamantă, drepturile salariale raportate la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, conform OMJ nr. 2883/C/2018.

Obligă pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018 şi nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

Respinge capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, ca rămase fără obiect.

Respinge, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată."

Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2307 din data de 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au exercitate calea de atac a recursului ambele autorităţi publice pârâte, respectiv Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei.

Prin cererea sa, recurentul Ministerul Justiţiei, fără a încadra expres criticile sale în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.

A susţinut în esenţă recurentul - pârât că, la acest moment, pretenţiile au fost satisfăcute şi, ca urmare, acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, având în vedere ca, la data de 30.08.2018, ministrul justiţiei a emis Ordinul nr. 3396/C/2018, anexa 133, privitoare la intimata A., emis în aplicare OMJ nr. 2883/C/2018.

OMJ nr. 2883/C/2018 a fost emis în baza dispoziţiilor Legii - cadru nr. 284/2010 privii salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; cu modificările şi completării) ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizare personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domenii cheltuielilor publice, aprobată, cu modificări şi completări prin Lege nr. 71/2015, au Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit dia fonduri publice în anul 2016, a dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privira organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi al? prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând seama de Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale precum şi Ordinul nr. 75 din 15.03.2018 emis de Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă că judecătorii, magistraţii - asistenţi, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţei supreme sunt salarizaţi, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin acordarea valorii de referinţă sectorială (VRS) de 421,36 tei, respectiv VRS 405 RON, la care se adaugă 4%; procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. x privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţie{ pentru anul 2008 şi, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, prin acordarea unei VRS dfc 463,5 RON, respectiv VRS 405 RON la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008 şi 10%, procent prevăzut de Legea nr. 293/2015.

Astfel, art. "1 alin. (1) din OMJ nr. 2066/2018 prevede că, în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

Totodată, alin. (2) al art. 1 prevede că, în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţi judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportortare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

În acelaşi timp, alin. (3), prevede ca, începând cu 1.01.2018, în aplicarea Legii cadru ni 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor,tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având vedere cele menţionate la alin. (2).

Având în vedere că prin OMJ nr. 3396/C/2018/2018, anexa 133, intimatei-redamam A. i-au fost acordate drepturile salariate solicitate şi chiar mai mult pr aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 463,5 RON, solicităm admiterea recursului respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Pe de alta parte, prin art. 3 din OMJ nr. 3396/C/2018 s-au stabilit următoarele:

"Sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate benefici personalul de probaţiune menţionat în Anexele la prezentul ordin, căruia i s-au stabili drepturile salariate potrivit Anexei nr. Vdin Legea cadru nr. 153/2017, se va acorda ulteric parcurgerii procedurilor tegate, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30! stabilită prin art. 25 din Legea - cadru nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalt sporuri urmând a fi modificată în mod corespunzător, cu încadrarea în limita maxim prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea."

La art. 4 din OMJ nr. 2883/C/2018 se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivi art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018 iar pentru perioada 9.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilo necesare în bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune.

Demersurile Ministerului Justiţiei în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce cad în sarcina sa conform competenţelor legale s-au concretizat prin adoptarea de către Guvernul Românie a O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 106 dir 12.02.2019.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019 "Plata sumelor reprezentând drepturi de natura salariata restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite;

în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite;

în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite".

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3), sumele vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală.

Aşadar, ţinând cont de faptul că pârâtul Ministerul Justiţiei şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi a emis în favoarea intimatei-reclamante A. (n.n. Anexa nr. 133 la OMJ nr. 3396/C/2018) un nou ordin de salarizare în vederea acordării indemnizaţiei de încadrare şi sporurilor, la nivelul solicitat prin acţiune, solicită a se constata ca fiind satisfăcute pretenţiile solicitate de aceasta şi, pe cale de consecinţă a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată, respingându-se acţiunea, ca rămasă fără obiect.

La rândul său, recurenta Direcţia Naţională de Probaţiune, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare acesteia, respectiv casarea în parte a sentinţei şi pe fond

a) respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la emiterea ordinului individual de stabilire a drepturilor salariale cu luarea în considerare a VRS 463,5 RON în baza O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018;

b) respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind de obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei dintre sumele stabilite prin O.M.J. nr. 603/C/2018 şi respectiv cele acordate prin O.M.J. nr. 3396/C/2018;

c) respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere privind obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe;

d) respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind de obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei dintre sumele stabilite reclamantei prin O.M.J. nr. 542/C/2018 şi cele stabilite prin O.M.J. nr. 2883/C/2018, respectiv actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate si plata dobânzilor legale, în ceea ce priveşte sumele datorate pentru anul 2019, conform O.U.G. nr. 3/2019;

e) respingerea, ca prematur introdus, a capătului de cerere privind de obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei dintre sumele stabilite reclamantei prin O.M.J. nr. 542/C/2018 şi cele stabilite prin O.M.J. nr. 2883/C/2018, respectiv actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate şi plata dobânzilor legale, în ceea ce priveşte sumele datorate pentru pentru anii 2020-2023, conform O.U.G. nr. 3/2019.

Recurenta a arătat că au fost emise următoarele acte administrative:

• OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, prin care a fost modificat OMJ nr. 542/C/2018 fiind acordate valori de referinţă sectoriale mai mari decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată;

• OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018 în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată şi a căruia anulare/rectificare s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.

• OMJ nr. 4820/C/27.11.2018, privind modificarea drepturilor salariale cu luarea în considerare a VRS 463,5 RON, emis în baza OMJ nr. 2883/C/19.07.2018.

Recurenta a precizat că în luna septembrie 2018 a fost deja efectuată pentru reclamantă plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, de modificare a OMJ nr. 603/C/2018 şi cele încasate, iar în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale în temeiul OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 s-a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, conform cărora "(1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite . . . . . . . . . .

(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale".

În temeiul acestor dispoziţii legale a fost achitat procentul de 5% din totalul sumei cuvenite, actualizarea cu rata inflaţiei, precum şi dobânzile aferente drepturilor băneşti, conform O.U.G. nr. 3/2019.

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ., referitor la soluţia instanţei de obligare a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei dintre sumele stabilite reclamantei prin O.M.J. nr. 603/C/2018 şi sumele stabilite reclamantei prin O.M.J. nr. 3396/C/2018, susţinând că instanţa a depăşit limitele învestirii.

Astfel, motivul de casare invocat prevede că "Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", iar recurenta a susţinut că dreptul fiind deja acordat de către pârâţii DNP şi MJ, instanţa nu a avut posibilitatea efectuării unei cercetări a fondului dreptului, motiv pentru care a dispus respingerea ca fiind rămasă fără obiect a solicitării, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei recurate.

Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

În consecinţă, soluţia primei instanţe de obligare a pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 3396/C/2018 este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate de art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ. (principiul disponibilităţii şi limitele învestirii instanţei), întrucât a se putea pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar să fi analizat legalitatea OMJ nr. 3396/C/2018, condiţie care nu este îndeplinită întrucât instanţa a fost învestită cu anularea OMJ nr. 603/C/2018.

În concluzie, recurenta solicită să se constate că instanţa de fond a depăşit limitele învestirii fiind incident cazul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în conformitate cu care "Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

În susţinerea acestui motiv, recurenta a arătat că soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune "la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ (...) nr. 3396/C/2018" este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza finală din acest act normativ, premisa necesară analizării cererii în contencios administrativ este existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Or, această condiţie nu este îndeplinită în cauză, întrucât ordonatorul principal de credite a asigurat fondurile necesare în bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune (astfel cum a fost stabilit prin art. 4 din OMJ nr. 3396/C/2018 care face trimitere la art. 4 din OMJ nr. 2883/C/2018) şi în luna septembrie 2018 au fost achitate drepturile salariale acordate intimatei-reclamante prin acest act administrativ.

Prin urmare, recurenta a susţinut că nu poate fi reţinută existenţa unui refuz nejustificat din partea recurentei-pârâte de a soluţiona o cerere, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, atât timp cât acest capăt de cerere era rămas fără obiect la data pronunţării sentinţei recurate.

De asemenea, referitor la soluţia instanţei de obligare a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei dintre sumele stabilite reclamantei prin O.M.J. nr. 542/C/2018 şi sumele stabilite reclamantei prin O.M.J. nr. 2883/C/2018 recurenta precizează că:

"Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii" (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ.)

Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

Raportat la aceste dispoziţii legale, solicită să se constate că soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 3996/C/2018 este nelegală, fiind dată cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate de art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ., respectiv cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (principiul disponibilităţii şi limitele învestirii instanţei), întrucât pentru a se putea pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar ca instanţa de fond să fi analizat legalitatea OMJ nr. 3396/C/2018, condiţie care nu este îndeplinită în cauză, întrucât instanţa a fost învestită cu anularea (rectificarea) OMJ nr. 603/C/2018.

Recurenta a arătat că soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferenţe salariale cuvenite ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/2018 este nelegală, fiind pronunţată şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile, respectiv art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.

S-a arătat că premisa necesară analizării cererii în contencios administrativ este existenţa unui "refuz nejustificat" de soluţionare a unei cereri, iar, în cauza de faţă, această condiţie nu este îndeplinită, întrucât ordonatorul principal de credite a asigurat fondurile necesare în bugetul Direcţiei Naţionale de probaţiune şi în luna septembrie 2018 au fost achitate drepturile salariale acordate intimatei - reclamante.

Cu privire la soluţia instanţei de obligare la actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018, precum şi la plata dobânzii legale aferente, recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Având în vedere soluţia instanţei de fond de obligare a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate, respectiv la plata dobânzilor legale în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C/2018, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor legale privind condiţile răspunderii civile a Direcţiei Naţionale de Probaţiune pentru repararea pagubei.

Dreptul comun în materia răspunderii civile a autorităţii publice îl constituie C. civ., care în art. 1357 alin. (1) prevede următoarele:

"Condiţiile răspunderii (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare".

Dispoziţiile speciale în ceea ce priveşte condiţiile răspunderii autorităţii publice se regăsesc în Legea nr. 554/2004, care la art. 2 alin. (1) lit. i) defineşte noţiunea de refuz nejustificat ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".

De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeaşi lege, defineşte noţiunea de exces de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Raportat la prevederile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, condiţiile răspunderii autorităţii administrative pentru repararea pagubei, sunt următoarele:

- să existe un drept subiectiv al persoanei care se pretinde vătămată;

- să existe o faptă ilicită a autorităţii administrative constând în refuzul nejustificat de soluţionare a unei cererii referitoare la dreptul subiectiv al persoanei care se pretinde vătămată;

- să existe prejudiciul pretins;

- să existe legătura de cauzalitate între prejudiciul pretins şi fapta autorităţii.

Recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile şi a obligat recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune la actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor datorate, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe.

Cu privire la acest aspect, recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material invocate de către instanţa de fond (art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009), respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 1357 alin. (1) C. civ., întrucât nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile ca urmare a recunoaşterii de către pârâţi a pretenţiilor reclamantului, conform OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv OMJ nr. 3396/C/2018.

În acest sens, recurenta subliniază că, începând cu data de 01.01.2018, data de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligaţie legală a pârâţilor în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază (aşa cum s-a dispus prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C/2018) şi prin urmare lipseşte elementul esenţial al răspunderii civile, respectiv existenţa unei fapte ilicite.

Astfel cum am arătat mai sus, OMJ nr. 603/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C din 30.08.2018, iar suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30% din salariul de bază, în vederea respectării dispoziţiilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 potrivit căruia "Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi (1) Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".

În ceea ce priveşte acordarea sporurilor potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, recurenta a arătat caracterul de oportunitate al acestei decizii instituţionale, având în vedere că în conformitate cu art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V - Familia Ocupaţionată de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională din Legea - cadru nr. 153/2017, sporurile care i se cuvin intim atei-reclamante, potrivit legii, nu sunt de 25%, respectiv de 5%, existând posibilitatea ca acestea să fie stabilite şi în procent mai mic, întrucât sunt "până la 25%", respectiv "până la 5%". după cum urmează:

"(...) personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar (...)".

Prin urmare, recurenta a susţinut că în mod greşit a dispus instanţa de fond actualizarea drepturilor salariale cu rata inflaţiei, care, deşi reprezintă valoarea reală a acestora la data efectuării plăţii, neexistând o obligaţie legală în sensul acordării la nivel maxim a procentelor mai sus menţionate, nu se justifică suportarea de către ordonatorii de credite a efectelor devalorizării monedei, mai ales că actualizarea cu rata inflaţiei are caracterul unor daune compensatorii.

În mod similar, recurenta a susţinut că soluţia instanţei privind obligarea DNP la plata dobânzilor legale este criticabilă având în vedere că dobînda reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată. Or, aşa cum a arătat, dat fiind caracterul de oportunitate al acordării sporurilor în procentul solicitat, în lipsa unei obligaţii legale în acest sens, nu putem vorbi de o neexecutare a acesteia, motiv pentru care solicită să se constate că nu se justifică nici plata acestora.

În concluzie, recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material privind condiţiile răspunderii civile şi pe cale de consecinţă nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflaţiei şi nici plata dobânzilor legale, fiind incident cazul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinare doar cu privire la recursul promovat de recurenta Direcţia Naţională de Probaţiune, solicitând, în temeiul art. 483 alin. (2), coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, pe considerentul că hotărârea instanţei de fond este definitivă şi, în subsidiar, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. anularea recursului, pe considerentul că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 496 alin. (1) şi 493 alin. (3) C. proc. civ. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat/vădit nefondat.

Răspunsurile la întâmpinări

Deşi întâmpinarea intimatei - reclamante A. a fost comunicată ambilor recurenţi în termenul legal, niciuna dintre părţi nu a combătut apărările părţii oponente în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 06.02.2020, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 23.03.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii deduse judecăţii.

Alte aspecte procesuale

La data de 05.03.2021 recurenta - pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a solicitat respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind plata diferenţelor salariale acordate în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv cele accesorii privind actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor cuvenite şi plata dobânzii legale, arătând că diferenţele restante pentru perioada 01.01.2018 - 30.06.2018 au fost achitate integral la data de 10.09.2018, iar pentru luna iulie 2018 şi în continuare, drepturile salariale au fost achitate lunar, la data plăţii salariului.

Astfel, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi rejudecând, să se constate că a rămas fără obiect capătul de cerere privind plata diferenţelor de drepturi acordate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018 şi a se respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere accesorii privind actualizarea cu rata inflaţiei şi plata dobânzii legale.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului invocate de intimata-reclamantă cu privire la recursul promovat de recurenta Direcţia Naţională de Probaţiune, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate şi urmează să le respingă.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată pe motiv că acesta este exercitat împotriva unei hotărâri definitive pronunţate în soluţionarea unui conflict de muncă, Înalta Curte reţine că sentinţa civilă recurată este pronunţată în soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ, fiind supusă căii de atac a recursului prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de casare invocate expres de aceasta, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat rectificarea ordinului de salarizare a acesteia în sensul stabilirii drepturilor salariale cuvenite prin aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, obligarea la plata diferenţelor de drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de recurenta Direcţia Naţională de Probaţiune, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 din C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta invocă faptul că prima instanţă în mod greşit a dispus obligarea acesteia la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinului nr. 2883/C/2018, respectiv nr. 3396/C/2018, întrucât era necesar ca instanţa să analizeze fondul cauzei, condiţie ce nu este îndeplinită în cauză.

Or, chiar prin ordinele invocate s-au stabilit diferenţele salariale datorate, potrivit solicitării reclamantei, iar prima instanţă s-a pronunţat asupra capetelor de cerere astfel cum au formulate, în limita învestirii. Prin urmare, nu există temeiuri pentru a reproşa primei instanţe că ar fi încălcat prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., în cauză fiind respectate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată, de asemenea, că nu este fondat.

Nici criticile subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu pot fi primite de instanţa de control judiciar.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune rectificarea ordinului de salarizare a acesteia în sensul stabilirii drepturilor salariale cuvenite prin aplicarea corectă a prevederile legale incidente, precum şi obligarea la plata diferenţelor de drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

Prin sentinţa recurată a fost admisă în parte acţiunea, pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, care a fost obligată la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective, formulând critici cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1531 alin. (1) şi ale art. 1357 alin. (1) C. civ. şi la actualizarea sumelor cuvenite reclamantei cu indicele de inflaţie şi la acordarea dobânzilor legale, pe care Înalta Curte la apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, reţine instanţa de control judiciar că prin OMJ nr. 542/C/2018 s-a acordat începând cu data de 21 decembrie 2016, o VRS de 347,109 RON, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) al acestui ordin:

"începând cu data de 21 decembrie 2016 personalul de probaţiune din serviciile de probaţiune şi din structura centrală a Direcţiei Naţionale de Probaţiune beneficiază de recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,109 RON, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată, pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Potrivit art. 1 alin. (3) din O.M.J. nr. 542/C din 05 februarie 2018 "Valoarea de referinţă sectorială menţionată la alin. (1) nu include majorarea de 10% stabilită prin Legea 293/2015 (...), respectiv majorarea de 25% prevăzuta de art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (...)".

Aşadar, prin recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,109 RON [potrivit art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 542/C/05.02.2018] şi aplicarea majorării de 10% [potrivit art. 1 alin. (2) din OMJ nr. 542/C/05.02.2018] s-a ajuns la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON.

De asemenea, prin OMJ nr. 603/C/2018 au fost stabilite drepturile salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

Cu toate acestea, prin OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 a fost modificat OMJ nr. 542/C/2018 în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, fiind stabilită o VRS de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015 şi o valoare de 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-31 decembrie 2017; prin acelaşi ordin, a fost stabilit şi un calendar pentru plata sumelor restante.

În preambulul ordinului în discuţie au fost făcute trimiteri, printre altele, la dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, ale Legii nr. 71/2015 şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 57/2015, în care s-a reţinut că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile/definitive urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv ocupaţionale, indiferent de instituţia sau autoritatea publică".

Faţă de prevederile legale în discuţie (art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014), dar şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi Decizia nr. 23/26.09.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte constată că pârâtului Ministerul Justiţiei îi revenea obligaţia de a proceda din data de 09 aprilie 2015 la o încadrare la nivel maxim a personalului de probaţiune, sub aspectul indemnizaţiei cuvenite.

Astfel, Ordinul nr. 2883/C/19.07.2018 a venit să recunoască caracterul nelegal al actelor administrative de salarizare anterioare, emise începând cu data de 09 aprilie 2015, din perspectiva cuantumului valorii de referinţă sectorială.

Subsecvent, a fost emis şi OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 (prin care a fost modificat OMJ nr. 2883/C/2018) şi s-au stabilit noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

La art. 3 al acestuia s-a specificat că sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probaţiune menţionat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadru nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30 % stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea.

Cu privire la emiterea OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că până în prezent nu a fost emis ordinul individual de salarizare, iar în cuprinsul său s-a reţinut că începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON (art. 2 din ordin), se impune ca, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, majorarea salarială de 25% şi sporurile stabilite pentru categoria personalului de probaţiune să se aplice la salariul calculat prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, prin modificarea corespunzătoare a Ordinului MJ nr. 603/C/2018.

În ceea ce priveşte Ordinul MJ nr. 603/C/2018 instanţa de fond subliniază în baza aceluiaşi raţionament că se impune modificarea acestui ordin conform celor arătate mai sus, la momentul soluţionării cauzei lipsind ordinul individual de salarizare.

Raport la cele arătate mai sus, Înalta Curte răspunde şi recursului declarat de Ministerul Justiţiei, apreciind că nu se poate analiza cauza din perspectiva rămânerii fără obiect, deoarece instanţa de fond în baza ordinelor ministrului justiţie emise la nivel general nu poate verifica dacă drepturile salariale s-au plătit conform legii sau nu. Totodată, relevant pentru acest raţionament juridic îl constituie şi faptul că Ordinul nr. 4820/C care este ordinul individual al intimatei-reclamante a fost emis abia la 31.10.2018 şi prezentat prima dată abia în faţa instanţei de recurs de către Ministerul Justiţiei.

Înalta Curte, văzând că ordinele în discuţie au recunoscut caracterul nelegal al actelor administrative de salarizare anterioare, emise începând cu data de 09 aprilie 2015, din perspectiva cuantumului valorii de referinţă sectorială, împărtăşind opinia judecătorului fondului, observă că, prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziţii de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportată la valorile de referinţă sectoriale cuvenite, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, în înţelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009, condiţiile angajării răspunderii pârâtei fiind îndeplinite, criticile cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1531 alin. (1) şi art. 1357 alin. (1) C. civ. referitoare la actualizarea sumelor cuvenite reclamantei cu indicele de inflaţie şi la acordarea dobânzilor legale neputând fi reţinute.

Prin urmare, reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut şi venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015, recurenta-pârâtă nefăcând dovada îndeplinirii obligaţiei de plată astfel cum a fost stabilită prin sentinţa recurată. Din aceeaşi perspectivă, se reţine că nu există justificare legală pentru eşalonarea sumelor datorate.

Astfel, în mod corect a fost obligată pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Prin urmare, în mod judicios, prima instanţă a dispus ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

Referitor la celelalte critici formulate cu privire la O.U.G. nr. 3/2019, se constată că acestea ţin de executarea, respectiv modalitatea de executare a hotărârii, efectuarea plăţii reprezentând o chestiune care priveşte executarea obligaţiei, iar nu stabilirea acesteia, astfel încât nu pot fi reţinute alegaţiile recurentei.

În fine, cât priveşte susţinerile recurentei Direcţia Naţională de Probaţiune, din notele scrise depuse la dosar, în sensul că au fost achitate diferenţele salariale în litigiu, către reclamantă, Înalta Curte reţine că înscrisurile depuse drept dovezi de achitare a acestor diferenţe pot reprezenta executarea sentinţei, însă nu există toate elementele probatorii de natură a-i forma convingerea instanţei că a fost executată integral hotărârea în privinţa plăţii respectivelor drepturi salariale.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor-pârâţi sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile formulate de pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului, ca nefondate.

Respinge recursurile formulate de pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2307 din 23 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 05 aprilie 2021.