Challenge to CNCD decision: Sufficiency of proof for indirect discrimination based on institutional accessibility defects under GO 137/2000

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 din data de 14.06.2018, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii nr. 647 din 15.11.2017 a CNCD, pe care o consideră tardivă, nelegală şi netemeinică.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2669 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile privind lipsa calităţilor procesual pasive, inadmisibilitatea cererii, excepţia lipsei capacităţii procesuale, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia lipsei de interes invocate de către Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, Muzeul Judeţean Argeş, CNCD şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, ca nefondate; s-a respins cererea formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discrimării, şi cu intervenienţii Universitatea din Piteşti, prin rector C., Universitatea D., prin rector E., Casa de Asigurări de Sănătate Argeş prin Presedinte F., secţia Poliţie Rurală 3 a Comunei Bascov, prin Şeful secţiei de Poliţie, Muzeul Judeţean Argeş prin manager G., Instituţia Primarului Comunei Bascov, prin primar H., I., prin manager J., Camera Deputaţilor - Parlamentul României prin Secretar General, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2669 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. prin reprezentant legal B. a declarat recurs, iar intervenienta secţia 3 Poliţie Bascov prin I.P.J. Argeş a declarat recurs incident.

Recurentul-reclamant, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, a invocat faptul că nu i s-a admis nicio probă, precum şi existenta de inadvertente ale motivării şi neconcordane intre sustinerile CNCD si interveniente si inscrisurile de la dosar, demonstrând că instanţa nu a stabilit cu exactitate raporturile juridice dintre părţi, dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţă si necesitatea administrării de probe fiind obligatorii.

De asemenea, a susţinut că prima instanţă nu a cercetat fondul, a reţinut inadmisibilitatea, neanalizând cererea prin raportare la Normativul NP 051/2012, a O.G. nr. 137/2000, în corelare cu obligaţiile impuse de Legea nr. 448/2006 a căror nerespectare trebuia constatată.

Recurentul-reclamant a criticat si argumentele instanţei cu privire la prelungirea termenelor privind adoptarea şi comunicarea hotărârii CNCD.

În fine, a invocat lipsa motivelor de fapt si de drept care au justificat solutia pronunţată în cauză, precum şi faptul că instanţa nu a analizat toate adresele emise de ANPIS invocate de acesta.

Recurenta-intervenientă, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat gresita aplicare a normelor de drept material, in sensul respingerii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosintă si a lipsei calităţii procesuale pasive a secţiei 3 Politie Bascov.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata Casa de Cultură a Comunei Bascov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că nu este proprietar al constructiei şi nu a răspuns de construirea acestei clădiri.

Intimatul Muzeul Judetean Arges, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii fată de această instituţie, în procedura prealabilă de cercetare efectuată de CNCD acesta remediind toate deficientele invocate de reclamant.

Recurentul a formulat întâmpinare la recursul incident, prin care a invocat nulitatea recursului incident, pentru caracterul nesistematizat si nestructurat al căii de atac in motive care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate.

Intimata Casa de Cultură a Comunei Bascov, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii fată de această instituie, având in vedere că a luat toate măsurile ce se impun conform legilor in vigoare

De asemenea, s-au formulat întâmpinări de intimaţii CAS Arges, IPJ Arges, Camera Deputatilor,Universitatea Ctin Brâncoveanu, prin care, în esenţă, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din data de 24 martie 2022, Înalta Curte a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii vizează apărări pe fondul litigiului dedus judecăţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererilor de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului formulat de reclamant şi a recursului incident formulat de intervenientă.

Astfel, se constată că recurentul-reclamant a invocat, prin memoriul de recurs, argumente de ordin critic cu privire la nemotivarea hotărârii, la neanalizarea probelor, precum şi la greşita aplicare a normelor de drept material, aspecte care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile formulate de intervenienta secţia de Poliţie Bascov, se constată că acestea se referă la greşita respingere a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosintă si a lipsei calităţii procesuale pasive a secţiei 3 Politie Boscov.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, B., în calitate de reprezentant al fiului său A. - persoană cu dizabilităţi locomotorii, a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării referitor la o potenţială discriminare a reclamantului prin lipsa accesibilizării zonelor de acces în diverse instituţii publice din municipiul Piteşti şi de pe raza judeţului Argeş. Prin Hotărârea nr. 647/15.11.2017 - dosar fond, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că nu se confirmă faptele părţii reclamate Instituţia Primarului comunei Bascov; referitor la Universitatea de Stat din Piteşti, nu sunt fapte de discriminare; nu se confirmă faptele părţii reclamate Universitatea "D." din Piteşti; nu se confirmă faptele părţii reclamate Muzeul Argeş; nu se confirmă faptele părţii reclamate Casa de Asigurări de Sănătate din Piteşti; nu se confirmă faptele părţii reclamate Casa de cultură din comuna Bascov; nu se confirmă faptele părţii reclamate secţia de Poliţie din comuna Bascov; nu se confirma faptele părţii reclamate Parlamentul României - Camera Deputaţilor.

În prezenta cauză, reclamantul contestă această decizie, cerând anularea Hotărârii nr. 647/15.11.2017 ca "tardivă, nelegală şi netemeinică", pronunţarea unei hotărâri care să constate discriminarea săvârşită asupra numitului A. prin neasigurarea de către instituţiile reclamate a accesului în condiţii demne şi legale pentru toţi cetăţenii României, sancţionarea contravenţională a instituţiilor Primăria Municipiului Piteşti, Universitatea de Stat din Piteşti, Universitatea D. din Piteşti, Casa de Asigurări de Sănătate Piteşti, Muzeul Judeţean Argeş, Primăria Bascov, Casa de Cultură Bascov, Poliţia Bascov şi constatarea lipsei accesibilizării în Centrul Vechi din Bucureşti, Splaiul Independenţei şi Palatul Parlamentului, obligarea părţilor care au săvârşit faptele de discriminare, prin lipsa accesibilizării, să publice în mass-media un rezumat al hotărârii care să ateste săvârşirea faptelor de discriminare, precum şi luarea oricărei măsuri necesare pentru înlăturarea consecinţelor acestor fapte.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul A. prin reperzentant B. formulând recurs, iar intervenienta secţia 3 Poliţie Bascov prin I.P.J. Argeş recurs incident.

2.1 Recursul declarat de recurentul-reclamant

Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurentul-reclamant circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată.

Totodată, în practica instanţelor de control judiciar s-a reţinut constant că este incident acest motiv de casare şi atunci când există o contradicţie între soluţia pronunţată şi considerentele ce stau la baza acestea sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei, ori când instanţa s-a pronunţat cu privire la altă acţiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs s-a susţinut că prima instanţă nu a analizat argumentele reclamantului şi probele de la dosar, susţineri lipsite de suport, prima instanţă procedând astfel cum s-a reţinut anterior la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurentul-reclamant.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele de ordin critic formulate de recurent privind prelungirea termenelor referitoare la adoptarea şi comunicarea hotărârii CNCD, în mod corect judecătorul fondului reţinând că nerespectarea acestor termenelor nu conduce automat la nulitatea actului administrativ respectiv, reclamantul neindicând sau probând o vătămare suferită prin depăşirea acestor termene recomandate de lege.

În continuare, aminteşte instanţa de control judiciar că, prin raportare la prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, o faptă poate fi calificată ca fiind faptă de discriminare dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- existenţa unui tratament diferenţiat manifestat, prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţa (existenţa unor persoane sau situaţii aflate in poziţii comparabile);

- existenta unui criteriu de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G, nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1). criteriile de discriminare sunt: rasa, naţionalitatea, etnia, limba, religia, categoria sociala, convingerile, sexul orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea ca virusul HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată precum şi orice alt criteriu;

- tratamentul diferenţiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege;

- tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop, să nu fie adecvate şi necesare.

Aşa cum rezultă din hotărârea CEDO în cauza Thlimmenos c. Greciei (2000), discriminarea presupune, între altele, lipsa unei justificări obiective şi rezonabile, sau ea se poate reţine atunci când se omite tratarea diferit, tot fără justificări obiective şi rezonabile, a unor persoane aflate în situaţii comparabile sau aflate în situaţii diferite, necomparabile.

Dispoziţiile art. 20 alin. (6) din Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare stipulează că persoana interesată va prezenta în faţa CNCD fapte pe baza cărora să poată fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

Dreptul UE şi dispoziţiile CEDO recunosc că discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situaţii similare, ci şi din aplicarea aceluiaşi tratament unor persoane aflate în situaţii diferite. Ultima dintre cele două este denumită discriminare "indirectă" deoarece nu tratamentul este cel care diferă, ci efectele acestuia, care vor fi resimţite în mod diferit de oameni având caracteristici diferite.

În cazurile de discriminare indirectă, se consideră că a avut loc discriminare deoarece aceeaşi regulă se aplică tuturor, fără luarea în considerare a diferenţelor relevante. Pentru a corecta şi preveni acest tip de situaţie, guvernele, angajatorii şi furnizorii de servicii trebuie să se asigure că iau măsuri pentru a-şi ajusta regulile şi practicile în aşa fel încât să ţină seama de aceste diferenţe.

Pentru a demonstra discriminarea indirectă, o persoană trebuie să prezinte dovezi conform cărora, ca grup, cei care deţin caracteristica protejată fac obiectul unor efecte diferenţiate sau al unui impact diferenţiat, prin comparaţie cu cei care nu au acea caracteristică.

Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile legale şi la consideraţiile antereferite, instanţa de recurs, constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu poate reţine în cauză întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire, restricţie, excludere, deosebire, preferinţă între persoane care se află în situaţii comparabile şi care sunt tratate diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege şi care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice relativ la entităţile publice reclamate.

Astfel, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă că pârâtul a constatat că situaţiile reclamate nu se confirmă, deci reclamantul nu a asigurat standardul de probă al primei etape, în ceea ce priveşte Instituţia Primarului comunei Bascov, Universitatea "D." din Piteşti, Muzeul Argeş, Casa de Asigurări de Sănătate din Piteşti, Casa de cultură din comuna Bascov, secţia de Poliţie din comuna Bascov şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor. Fiecare dintre aceste instituţii a depus în procedura din faţa CNCD, dar şi în faţa instanţei documente care atestă îndeplinirea obligaţiilor în discuţie impuse de lege.

Prin urmare, nu orice fel de neregulă privind asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi în incinta spaţiilor instituţiilor în care acestea îşi desfăşoară activitatea reprezintă un act de discriminare, ci neregula sesizată trebuie să fie substanţială, de natură să conducă la analiza acesteia din perspectiva criteriilor de discriminare prevăzute de textele legale antereferite. Or, recurentul-reclamant critică nereguli punctuale sesizate cu ocazia prezenţei sale la fiecare dintre instituţiile reclamate, astfel că nu este vorba despre o chestiune sistematică care să dovedească un comportament discriminatoriu faţă de persoanele cu dizabilităţi locomotorii.

Că este aşa o dovedesc inclusiv înscrisurile invocate de reclamant în faţa primei instanţe şi ulterior, prin memoriul de recurs, respectiv adresa nr. x/23.06.2016 emisă de ANPIS din care rezultă că s-a constatat că instituţiile publice sesizate de reclamant în perioada noiembrie 2015 - februarie 2016 se aflau în stadiul de implementare a măsurilor dispuse de inspectorii sociali din cadrul celor două agenţii teritoriale şi adresa nr. x/22.11.2017 emisă de aceeaşi instituţie, din care rezultă că celelalte instituţii verificate de inspectorii sociali din cadrul AJPIS rgeş şi pentru care au fost dispuse măsuri de remediere, se află în proces de monitorizare, ca urmare a faptului că acestea au în derulare proiecte de extindere/reabilitare, care vizează inclusiv corecţia deficienţelor identificate cu ocazia controalelor.

Prin urmare critica recurentului-reclamant în sensul că prima instanţă nu a analizat probele de la dosar, neţinând seama, printre altele, de aceste înscrisuri, reprezintă în realitate nemulţumirea reclamantului faţă de faptul că judecătorul fondului nu le-a acordat valoarea probatorie pentru interpretarea dată de acesta.

Astfel, se constată că intimata Casa de Cultură Bascov a dovedit îndeplinirea obligaţiilor legate de locurile de parcare, amenajarea sălii de spectacol, amplasarea de pictograme, iar pentru accesul în incită se afla în procedura de achiziţie pentru montarea unui lift cu oprire care să aibă ieşire direct în sala de spectacole. În sprijinul acestor susţineri, Casa de Cultură "I." a depus în dosarul de la CNCD adresa nr. x/09.12.2016 adresată Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş, din care reiese realizarea concretă a unora dintre măsurile dispuse în urma controlului efectuat în anul 2016.

Parlamentul României-Camera Deputaţilor a înaintat instanţei documente ce relevă existenţa locurilor de parcare pentru persoanele cu handicap în zona corpului A2-S1, existenţa pe spaţiile unde se organizează evenimente culturale a grupurilor sanitare pentru persoanele cu handicap, încă din anul 2005, iar accesul acestora în incinta sediului se face conform Procedurii privind Modul de colaborare a compartimentelor din cadrul Secretariatului general al Camerei Deputaţilor în cazul accesării imobilului de către turişti, vizitatori cu handicap locomotor nr. 51/3837/03.07.2009, existenţa rampelor de acces în Sala de Plen pentru persoanele cu handicap care vor să participe la şedinţele Camerei Deputaţilor, şedinţele comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi pentru demnitari. Potrivit Raportului preliminar de inspecţie nr. x/30.10.2009 privind inspecţia inopinantă efectuată la Palatul Parlamentul în anul 2009 de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Inspecţia Socială, accesul persoanelor cu handicap locomotor este asigurat în instituţie. Pentru respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităti şi accesibilizarea imobilului "Palatul Parlamentului", pe spaţiile administrate de Camera Deputaţilor, din luna octombrie a anului 2017 au fost montate şi două platforme autoridicătoare pe scările Corpului A2, aceste platforme permiţând accesul persoanelor cu dizabilităţi şi prin intrările A3I şi A3S2 zona Izvor. Din planşele foto ataşate la dosarul cauzei se poate observa realitatea aspectelor prezentate de către această instituţie publică.

Muzeul Judeţean Argeş confirmă cu adresa nr. x/15.02.2017 că au fost identificate şi marcate corespunzător patru locuri de parcare în curtea instituţiei, destinate persoanelor cu dizabilităţi (iulie 2016), a fost închiriat un grup sanitar mobil accesibilizat (august 2016), ascensorul din clădirea nouă a muzeului a fost încadrat în standardele cerute pentru utilizarea de către persoanele cu handicap (septembrie 2016), iar proiectele de reabilitate ale clădirilor muzeului unde funcţionează expoziţii conţin detalii tehnice pentru accesibilizarea respectivelor spaţii de către persoanele cu handicap, cu toate facilităţile necesare. Cu privire la accesul din strada x acesta se realizează prin curtea instituţiei unde sunt amenajate patru locuri de parcare destinate persoanelor cu dizabilităţi în conformitate cu prevederile NP 051/2012, situate la mai puţin de 50 m de intrarea în imobil, intrare unde este amplasată o rampa mobilă instalată pentru a pătrunde în clădire, iar accesul la etaj se face cu ajutorul ascensorului care se încadrează în standardul european EN81 - 70; cu privire la accesul din Bd. x acesta se realizează prin utilizarea rampei construită conform NP 051/2012 (cu finisaj antiderapant); ambele intrări sunt prevăzute cu uşi care se încadrează în normativul stipulat anterior (dimensiuni corespunzătoare şi fără praguri), accesul la etaj se face folosind ascensorul încadrat în standardul prevăzut anterior. Utilizarea grupului sanitar destinat persoanelor cu dizabilităţi este posibilă prin utilizarea ascensorului care conduce până la subsol, unde în imediata apropiere se află instalată toaleta ecologică, astfel persoana cu dizabilităţi nu este nevoită să recurgă la niciun traseu ocolitor. Din planşele foto ataşate la dosarul cauzei, coroborat cu facturile şi copiile contractelor de achiziţie, se poate constata realitatea aspectelor prezentate de către această instituţie publică.

Universitatea "D." Piteşti, cu adresa nr. x/16.02.2018 relevă că asigură accesul persoanelor cu deficienţe locomotorii, a amenajat grup sanitar dedicat persoanelor cu deficienţe locomotorii, are locuri de parcare rezervate persoanelor cu handicap. Procesul-verbal de control nr. x/25.05.2012 încheiat de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale atestă faptul că Universitatea "D." Piteşti dispune de logistica necesară pentru facilitarea accesului persoanelor cu handicap locomotor în sălile de curs, seminalii, secretariat şi grup sanitar adecvat.

Secţia nr. 3 Politie Bascov, judeţ Argeş confirmă prin adresa nr. x/02.03.2018 că instituţia deţine rampă şi mână curentă pentru sprijin privind accesul în interiorul instituţiei a persoanelor cu dizabilităţi, iar grupul sanitar accesibilizat la nevoile persoanelor cu dizabilităţi locomotorii este cel situat în incinta Casei de Cultură "I.", aflată în apropierea imediată a secţiei de poliţie. secţia nr. 3 Poliţie Bascov funcţionează într-un imobil aparţinând Primăriei comunei Bascov, care a depus toate diligenţele pentru asigurarea accesului în conformitate cu dispoziţiile legale.

Instituţia Primarului comunei Bascov a depus a dosar documente ce atestă că a procedat la marcarea a două locuri de parcare destinate persoanelor cu dizabilităţi, fiind efectuate lucrări de reamenajare în sensul asigurării unui grup sanitar corespunzător, corelativ cu efectuarea demersurilor necesare în calitate de autoritate publică locală pentru asigurarea cerinţelor speciale şi pentru toate celelalte instituţii subordonate.

Referitor la cele reclamate cu privire la Universitatea de Stat din Piteşti, hotărârea CNCD reţine că acestea nu sunt fapte de discriminare. Reclamantul a învederat că în luna iulie a anului 2016 s-a deplasat la Universitatea de Stat din Piteşti pentru se înscrie la Facultatea de Psihologie, unde a constatat că rampa de acces era într-o stare deplorabilă, fiind practic prăbuşită, impracticabilă, la intrarea în Rectorat nu există rampă de acces, nu există lift şi nici grup sanitar adaptat persoanelor cu dizabilităţi. Prin adresa nr. x/17.02.2018 depusă în dosarul administrativ se arată de către această instituţie că sunt prevăzute rampe de acces la clădirile situate în str. x, Bd. x din Vale şi Doaga; de asemenea, sediul în care se află rectoratul este prevăzut cu rampă de acces. În ceea ce priveşte noul campus universitar, există lift pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, dar şi spaţii de parcare destinate acestei categorii de persoane. Sunt amenajate 8 grupuri sanitare special amenajate pentru nevoile persoanelor cu dizabilităţi locomotorii. În faţa primei instanţe, Universitatea de Stat din Piteşti a depus documente şi planşe foto care să probeze cele indicate mai sus.

În ceea ce priveşte Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, aceasta funcţionează într-un imobil istoric şi nu este proprietar al clădirii respective, fiind astfel constrânsă să aibă acordul proprietarului pentru modificările importante ce ar trebui aduse construcţiei, iar regulile de utilizare a bugetului public nu permit orice tip de investiţie în spaţii ce nu aparţin instituţiei respective. Casa de Asigurări de Sănătate Argeş are rampă de acces, reclamantul plângându-se că aceasta nu este corespunzătoare. Or, starea rampelor de acces sau respectarea de către acestea a normativelor în vigoare nu este subiect al discriminării indirecte, reclamantul putând utiliza alte modalităţi special prevăzute de lege în scopul de a asigura respectarea regulilor în materie. De altfel acest argument vine să răspundă şi celorlalte nemulţumiri expuse generic de către reclamant relativ la calitatea necorespunzătoare a căilor de acces, a rampelor şi marcajelor pentru toate entităţile reclamate. Acest gen de situaţii putea fi în concret reclamat organelor abilitate prin lege special pentru a verifica şi sancţiona orice nereguli în respectarea obligaţiilor impuse de art. 63-65 din Legea nr. 448/2006.

În aceste condiţii, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte consideră că instituţiile reclamate nu au adoptat un comportament discriminatoriu faţă de persoanele cu dizabilităţi locomotorii. Faptele indicate de reclamant nu constituie discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, sens în care hotărârea emisă de pârâtul CNCD apare ca legală şi temeinică. În acest context, nu poate fi primită nici solicitarea reclamantului legată de obligarea părţilor care au săvârşit faptele de discriminare prin lipsa accesibilizării să publice în mass-media un rezumat al hotărârii care să ateste săvârşirea faptelor de discriminare, câtă vreme o asemenea discriminare nu a fost dovedită. În absenţa probării unei situaţii de discriminare, nu pot fi avute în vedere afirmaţiile reclamantului circumscrise unor presupuse îngrădiri a dreptului la educaţie şi la viaţă socială.

Referitor la trimiterile făcute de către reclamant la situaţia accesului în Centrul Vechi al capitalei sau a bordurilor existente în zona palatului Parlamentului, se constată că în procedura în faţa CNCD nu au fost indicate în concret instituţiile ce ar fi responsabile pentru asigurarea accesibilităţii în acest perimetru şi nu au fost făcute niciun fel de probe în acest sens. Pe de altă parte, Parlamentul României nu are atribuţii de gestionare a căilor de rulare şi acces exterioare proprietăţii pe care se află amplasat sediul său.

În fine, instanţa de control judiciar apreciază că sunt lipsite de suport solicitările formulate de reclamant în petitele 2, 3 şi 5 ale acţiunii sale câtă vreme în procedura antamată, ce vizează exclusiv analizarea şi cenzurarea hotărârii pronunţate de către pârâtul CNCD, instanţa a constatat că nu au fost probate situaţii de discriminare indirectă din partea instituţiilor publice reclamate, recurentul-reclamant având la dispoziţie mijlocul procesual pentru valorificarea pretenţiilor sale prevăzut de dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

2.2 Recursul incident declarat de intervenientă

Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate argumentele recurentei-interveniente cu privire la lipsei capacităţii procesuale de folosintă si a lipsei calităţii procesuale pasive a secţiei 3 Politie Brasov.

Aminteşte instanţa că potrivit art. 36 C. proc. civ., legitimarea procesuală pasivă reprezintă identitatea care trebuie să existe între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii şi cel chemat în judecată în calitate de pârât.

Potrivit art. 20 alin. (4) din Ordonanţa nr. 137/2000, Colegiul Director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. În raport cu aceste dispoziţii legale, intimatul CNCD are obligaţia emiterii unei hotărâri prin raportare la faptele şi persoanele arătate în sesizare.

Obiectul cauzei de faţă este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 647 din 15.11.2017 emisă de către pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, consecutiv petiţiei depuse de reprezentantul legal al reclamantului şi având ca obiect pretinsa discriminare a acestuia prin lipsa accesului adecvat la o infrastructură care să îi permită frecventarea unei universităţi, muzee, restaurante, deplasarea pe străzi, contactarea directă a autorităţilor şi instituţiilor publice.

Prin urmare, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii CNCD este ţinută de cadrul procesual în care s-a derulat procedura administrativă, pentru respectarea principiilor disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţilor. Reclamantul a cerut introducerea în cauză a terţilor ce au fost parte în procedura derulată în faţa Consiliului, inclusiv a Casei de Asigurări de Sănătate Argeş şi Muzeului Judeţean Argeş, cerere admisă de către instanţă, în aplicarea dispoziţiilor legale sus-menţionate. Instanţa subliniază că pârâtul CNCD a dispus citarea în faţa sa a părţilor reclamate Instituţia Primarului comunei Bascov, Universitatea de Stat din Piteşti, Universitatea "D." din Piteşti, Muzeul Argeş, Casa de Asigurări de Sănătate din Piteşti, Casa de cultură din comuna Bascov, secţia de Poliţie din comuna Bascov şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor.

Prin contestarea în instanţă a hotărârii pronunţate de CNCD, raportul juridic litigios existent între persoana care a depus sesizarea şi persoanele împotriva cărora s-a făcut sesizarea este readus în discuţie, fiind de această dată supus controlului judecătoresc. Ca atare, soluţionarea acestui raport juridic nu se poate realiza decât în aceleaşi condiţii de contradictorialitate, astfel încât toate părţile să aibă posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele anterior expuse în faţa Colegiului Director, prezenţa în proces a acestor entităţi fiind justificată.

În concluzie, având în vedere că această instituţie a figurat ca parte reclamată în faţa organului administrativ, independent de pesonalitatea juridică, trebuie să figureze ca parte în faţa instanţei de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţiile nulităţii recursurilor şi va respinge recursul formulat de reclamant şi recursul incident formulat de intervenientă, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile nulităţii recursurilor.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. şi recursul incident formulat de intervenienta secţia nr. 3 Poliţie Bascov, prin I.P.J. Arges împotriva sentinţei civile nr. 2669 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.