Admissibility of constitutional challenge requiring valid underlying appeal jurisdiction under Law 47/1992

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa nr. 157/CA din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, vizând:

1) Anularea actului administrativ unilateral, respectiv Decizia nr. 6714/28.02.2017, art. 1 potrivit căruia:

"Se respinge parţial cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 depuse de către Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul "Sfantul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, în ceea ce priveşte imobilele situate in municipiul Oradea, judeţul Bihor înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Oradea, nr. top. x, întrucât imobilele solicitate au trecut în proprietate Statului Român cu titlu de rectificare în anul 1936, aşadar anterior perioadei de referinţă prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, respectiv anterior perioadei 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989"; revenirea la situaţia anterioară şi constatarea calităţii reclamantei de proprietar asupra imobilului înscris iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Oradea, nr. top. x şi întabularea dreptului de proprietate pentru aceasta.

2) Obligarea pârâtului Statul Român la plata pentru zădărnicirea dreptului de proprietate al Ordinului reclamant asupra terenurilor aferente, combinată cu lipsa totală de despăgubire de aproximativ 81 ani, care au făcut ca ordinul să sufere o sarcină disproporţionată şi excesivă timp de mai mult de 3 ani din data de 10.10.2013 la care a rămas definitivă şi irevocabilă Decizia nr. 4415 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia I-a civilă, conform căreia "rectificarea inscripţiunii la care pârâta face referire a rămas nesoluţionată".

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 8 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2017.

În cadrul dosarului menţionat, recurenta a depus, la data de 10 decembrie 2020, cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, apreciind că acestea încalcă dispoziţiile art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 29 privind libertatea de conştiinţă şi art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţii, consacrate în Constituţia României.

2. Încheierea pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României

Prin încheierea din data de 10 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs petenta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea încheierii, rejudecarea cererii şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia invocată.

În motivarea recursului s-a arătat că membrii completului de judecată nu şi-au îndeplinit obligaţia de a motiva încheierea pronunţată, cerinţă fundamentală a hotărârii judecătoreşti şi aspect important al dreptului la un proces echitabil.

Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, aceasta fiind şi o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar.

Astfel, instanţa s-a limitat la a insera în dispozitiv menţiunea "inadmisibilă", iar aceasta nu echivalează cu justificarea raţionamentului instanţei şi nici cu o argumentare cât mai clară a modului prin care s-a ajuns la respingerea cererii ca inadmisibilă.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare prin raportare la condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 şi nu raportat la prevederile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a încheierii recurate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, în privinţa excepţiei nulităţii recursului invocată de intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, Înalta Curte constată caracterul nefondat al aprecierilor intimatei referitoare la pretinsul caracter special al căii de atac reglementate de dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, acţiunea iniţială dedusă judecăţii instanţei de contencios administrativ este o acţiune civilă, guvernată de dispoziţiile C. proc. civ., la fel ca şi căile de atac promovate împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului cauzei, cererilor accesorii sau incidentelor procedurale. Din acest motiv, recursul promovat împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României se judecă potrivit procedurii reglementate în Capitolul III. Secţiunea 1. Recursul art. 483-502 C. proc. civ.

Examinând susţinerile recurentei prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recurenta nu a circumstanţiat în niciun mod motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., acestea fiind invocate doar formal.

Argumentele recurentei pot fi, însă, încadrate în cazul de casare reglementat de pct. 6 al art. 488 anterior menţionat şi vor fi analizate din această perspectivă.

Motivul de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Analizând încheierea recurată, Înalta Curte reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. 425 anterior menţionat, iar instanţa învestită cu soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, a verificat condiţiile de admisibilitate a cererii prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a constatat că acest incident procedural presupune, în mod obligatoriu, regularitatea învestirii instanţei cu soluţionarea căii de atac.

În cauză, însă, recursul promovat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost respins ca tardiv, iar instanţa de recurs nu a procedat la analiza fondului căii de atac, astfel că, în mod corect, s-a apreciat că nu este admisibilă cererea recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

Înalta Curte reaminteşte şi faptul că legătura la care fac trimitere dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu trebuie să fie generată de simpla tangenţă a textului de lege contestat cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, odată dezlegate de Curtea Constituţională a României, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

Cum instanţa de control judiciar nu a fost legal învestită cu recursul declarat împotriva sentinţei nr. 157 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, acesta fiind respins ca tardiv, este evident că statuarea de către Curtea Constituţională a României cu privire la eventuala neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 nu poate determina schimbarea soluţiei în sensul dorit de recurentă.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România.

Respinge recursul declarat de Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2021.