Ministries’ appeals dismissed; EU-funded corrections annulled, payments ordered

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE şi Ministerul Cercetării şi Inovării - Organism Intermediar POSCCE: anularea adresei nr. x din data de 13.04.2017 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014; anularea notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014 ca nelegală şi anularea aplicării măsurii corecţiilor financiare; obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând valoarea corecţiei financiare, în sumă de 312.519,63 RON; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4572 din 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, ca neîntemeiată; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a notificării privind situaţia cererii de rambursare ca urmare a lipsei soluţionării pe fond a contestaţiei/plângerii prealabile, ca neîntemeiată; a respins excepţia tardivităţii cererii în anularea notificării privind situaţia cererii de rambursare, ca neîntemeiată; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE şi Ministerul Cercetării şi Inovării - Organism Intermediar POSCCE; a anulat adresa nr. x/13.04.2017 de soluţionare a contestaţiei.

De asemenea, a anulat în parte Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014 în ceea ce priveşte:

- corecţia de 17141,12 RON reprezentând 25% din valoarea facturii nr. x/19.12.2012 emisă în temeiul contractului nr. x/08.10.2012

- corecţia de 57769,53 RON reprezentând 25% din valoarea facturii x/19.12.2012 emise în temeiul contractului nr. x/08.10.2012,

- corecţia de 62951,15 RON reprezentând 25% din valoarea facturii x/19.12.2012 emise în temeiul contractului nr. x/08.10.2012,

- corecţia de 37911,75 RON reprezentând 25% din valoarea facturii x/19.12.2012 emise în temeiul contractului nr. x/08.10.2012,

- corecţia de 66730,39 RON reprezentând 25% din valoarea facturii x/19.12.2012 emise în temeiul contractului nr. x/08.10.2012 încheiat cu furnizorul S.C. A. S.R.L.,

- corecţia de 11684,44 RON la factura nr. x/19.12.2012 privind cheltuieli pentru achiziţie dotări, emisă în temeiul contractului nr. x/08.10.2012,

- corecţia de 6457,55 RON la factura nr. x/19.12.2012 privind cheltuieli pentru achiziţie dotări, emisă în temeiul contractului nr. x/08.10.2012,

- corecţia de 14419,76 RON la factura nr. x/11.01.2013 privind cheltuieli pentru achiziţie dotări emisă în temeiul contractului nr. x/08.10.2012,

- corecţia de 18414,60 RON la factura nr. x/26.10.2012 emisă în temeiul contractului nr. x/05.09.2012.

Totodată, a respins cererea de anulare a restului corecţiilor ca neîntemeiată; a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate nelegal; a obligat pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 3700 RON reprezentând onorariu avocat şi 400 RON reprezentând taxa judiciară de timbru; a respins cererea pentru diferenţa solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

3. Cererile de recurs

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 4572 din 24 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă în ceea ce priveşte anularea Notificării şi obligarea la plata sumei pretinse.

În motivarea recursului arată că în faţa instanţei de fond a invocat inadmisibilitatea cererii de anulare a notificării motivat de faptul că procedura prealabilă nu a condus la analiza pe fond a actului administrativ criticat, plângerea prealabilă fiind respinsă ca tardiv formulată, aşa încât instanţa de judecată nu putea da o soluţie pe fond în privinţa legalităţii şi temeiniciei notificării. Cu toate acestea, instanţa a apreciat că nu prezintă relevanţă modul în care a fost respinsă contestaţia administrativă, atât timp cât art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede dreptul persoanei vătămate de a sesiza instanţa în cazul în care este nemulţumită de răspunsul la plângerea prealabilă.

Critică această interpretare prin prima motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocă dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce prevăd caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, precum şi faptul că, ulterior intrării în circuitul civil şi producerii de efecte juridice, autoritatea publică emitentă nu mai are posibilitatea desfiinţării actului decât fie pe calea plângerii prealabile, fie printr-o acţiune în anularea propriului act.

Susţine că în materia contenciosului administrativ, legiuitorul a dat emitentului actului administrativ posibilitatea de a reveni asupra lui, fie din proprie iniţiativă, anterior intrării în circuitul civil, fie ca urmare a sesizării persoanei vătămate de respectivul act, or, în speţă, plângerea prealabilă a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, fără a se mai analiza fondul acesteia, situaţie în care prima instanţă nu poate analiza legalitatea şi temeinicia actului atacat, întrucât emitentul actului nu şi-a verificat efectiv legalitatea şi temeinicia propriului act.

Pe de altă parte, arată că, întrucât anularea presupune desfiinţarea cu efect retroactiv a actului viciat începând cu momentul de la care a fost emis, plângerea prealabilă a reclamantei a rămas fără răspuns, adică fără o analiză din partea autorităţii emitente asupra actului administrativ criticat.

Precizează că nemulţumirea intimatei-reclamante faţă de adresă nu putea viza decât respingerea ca tardivă a plângerii sale.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, instanţa apreciind, pe de o parte, că dreptul reclamantei de a solicita cenzura adresei nu poate fi pus în discuţie, iar pe de altă parte, că punerea în aplicare şi eficacitatea acelui drept nu prezintă relevanţă, deoarece dreptul reclamantei de a-i fi analizată plângerea pe fond de către emitentul actului nu se mai impune, în condiţiile în care se va pronunţa instanţa.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii excepţiilor şi respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată ca nelegală.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală.

O primă critică se referă la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, pe care o apreciază ca fiind obligatorie conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Consideră că numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, reclamantul poate formula acţiune în instanţă, astfel că în contencios administrativ, dreptul material la acţiune se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde reclamaţiei administrative sau după expirarea termenului legal de soluţionare a cererii.

Susţine că, în speţă, în condiţiile în care contestaţia administrativă a fost respinsă ca tardivă, aceasta echivalează cu lipsa ei, nefiind îndeplinită condiţia existenţei plângerii prealabile în cazul Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014.

Critică faptul că instanţa de fond a respins această excepţie întrucât recurentul-pârât nu a făcut dovada comunicării în anul 2014 a acestei notificări, precum şi faptul că instanţa a reţinut că, şi în ipoteza în care reclamanta ar fi avut cunoştinţă de respingerea cererii de plată, nu cunoştea motivarea acestei măsuri.

Recurentul-pârât susţine că a comunicat intimatei-reclamante Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x încă din anul 2014, aspect ce reiese din împrejurarea că în finalul notificării atacate se precizează că se ataşează acesteia un exemplar al cererii de rambursare nr. x/18.02.2014 aprobată şi un formular de confirmare a plăţii, pe care contestatoarea l-a completat şi l-a transmis Autorităţii de Management în anul 2014.

Arată că măsurile dispuse prin această notificare au fost aduse la cunoştinţa reclamantei şi prin Raportul de verificare la faţa locului nr. 8451/30.06.2014, în care se menţionează în mod expres procentul corecţiilor aplicate tuturor contractelor ce se regăsesc şi în notificarea atacată prin prezenta acţiune şi, mai mult, intimata-reclamantă a formulat contestaţie împotriva acestui raport şi a depus precizări în data de 14.08.2014, înregistrate la ANCS sub nr. x, iar în cadrul contestaţiei la raport se critică chiar corecţiile aplicate la contractele de achiziţie nr. x/2012, nr. y/2012, nr. z/2012 şi nr. 839/2012.

A doua critică vizează respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014, în lipsa soluţionării pe fond a contestaţiei/plângerii prealabile formulate în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, invocă art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, susţinând că în speţă nu este incidentă niciuna dintre aceste situaţii şi că din interpretarea acestor dispoziţii reiese că acţiunea în contencios administrativ este deschisă exclusiv cu privire la decizia de soluţionare a contestaţiei administrative.

Consideră că în situaţia de faţă, în care contestaţia a fost respinsă fără a fi analizată pe fond, instanţa învestită cu acţiunea în anulare trebuia să cenzureze exclusiv motivele respingerii contestaţiei şi nu să analizeze pe fond actul atacat, respectiv Notificarea privind situaţia cererii de rambursare.

A treia critică se referă la admiterea capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/13.04.2017 de soluţionare a contestaţiei la notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014, instanţa apreciind că recurentul-pârât în mod greşit a respins contestaţia la Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x, ca tardivă.

Consideră că intimata-reclamantă a avut cunoştinţă de această notificare, în condiţiile în care a completat formularul de confirmare a plăţii, ataşat notificării, şi l-a transmis Autorităţii de Management încă din anul 2014.

Pe de altă parte, susţine că intimata-reclamantă a avut cunoştinţă de Raportul de verificare la faţa locului nr. 8451/30.06.2014, în cuprinsul căruia s-a menţionat în mod expres procentul corecţiilor aplicate, având în vedere că a formulat contestaţie împotriva acestui raport, la care i s-a răspuns prin adresa nr. x din data de 03.09.2014.

4. Apărările intimatei-reclamante

4.1. Intimata-reclamantă Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu Iaşi a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, ca nefondat, apreciind că în speţă nu este incidentă excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

Consideră că instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, putea formula acţiune în instanţă indiferent dacă prin răspunsul la plângerea prealabilă s-a intrat sau nu pe fond.

Precizează că plângerea sa prealabilă nu era tardivă, în condiţiile în care termenul de formulare a plângerii prealabile se calculează, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de la comunicarea actului.

Mai arată că raportul de verificare invocat prin cererea de recurs nu cuprinde motivele concrete care sunt menţionate în Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x, analiza oprindu-se la cererea de rambursare anterioară, nr. 7.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a notificării privind situaţia cererii de rambursare ca urmare a lipsei soluţionării pe fond a contestaţiei, arată că sentinţa recurată este legală sub aspectul respingerii acestei excepţii, chiar în lipsa soluţionării pe fond a contestaţiei de către recurent. Apreciază că în această situaţie nu sunt aplicabile prevederile din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la atacarea titlurilor de creanţă.

4.2. Intimata-reclamantă Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu Iaşi a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondat, apreciind că aspectele invocate prin cererea de recurs sunt în contradicţie cu probele aflate la dosarul cauzei.

De asemenea, susţine că plângerea prealabilă a fost formulată în termen şi că era în drept să formuleze acţiune în instanţă, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care adresa nr. x/2017 a vizat şi analiza fondului contestaţiei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererile de recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu Iaşi a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE şi Ministerul Cercetării şi Inovării - Organism Intermediar POSCCE: anularea adresei nr. x din data de 13.04.2017 de soluţionare a contestaţiei la notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014; anularea notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014 ca nelegală şi anularea măsurii aplicării corecţiilor financiare; obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând valoarea corecţiei financiare, respectiv la plata sumei de 312.519,63 RON; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, ca neîntemeiată; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a notificării privind situaţia cererii de rambursare ca urmare a lipsei soluţionării pe fond a contestaţiei/plângerii prealabile, ca neîntemeiată; a respins excepţia tardivităţii cererii în anularea notificării privind situaţia cererii de rambursare, ca neîntemeiată; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE şi Ministerul Cercetării şi Inovării - Organism Intermediar POSCCE şi a anulat adresa nr. x/13.04.2017 de soluţionare a contestaţiei. Totodată, a anulat în parte Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014 în ceea ce priveşte: corecţia de 17141,12 RON reprezentând 25% din valoarea facturii nr. x/19.12.2012; corecţia de 57769,53 RON reprezentând 25% din valoarea facturii x/19.12.2012; corecţia de 62951,15 RON reprezentând 25% din valoarea facturii x/19.12.2012; corecţia de 37911,75 RON reprezentând 25% din valoarea facturii x/19.12.2012; corecţia de 66730,39 RON reprezentând 25% din valoarea facturii x/19.12.2012; corecţia de 11684,44 RON la factura nr. x/19.12.2012; corecţia de 6457,55 RON aplicată la factura nr. x/19.12.2012; corecţia de 14419,76 RON privind factura nr. x/11.01.2013 şi corecţia de 18414,60 RON privind factura nr. x/26.10.2012. De asemenea, instanţa a respins cererea de anulare a restului corecţiilor ca neîntemeiată; a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate nelegal.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au formulat recursuri pârâţii Ministerul Cercetării şi Inovării - Organism Intermediar POS CCE şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE, acestea fiind întemeiate pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării, Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, dat fiind faptul că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici cu privire la faptul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Referitor la acelaşi motiv de casare, invocat de către recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte constată că acesta a susţinut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, deoarece instanţa a apreciat, pe de o parte, că dreptul reclamantei de a solicita cenzura adresei nu poate fi pus în discuţie, iar pe de altă parte, că punerea în aplicare şi eficacitatea acelui drept nu prezintă relevanţă, deoarece dreptul reclamantei de a-i fi analizată plângerea pe fond de către emitentul actului nu se mai impune, în condiţiile în care se va pronunţa instanţa.

Înalta Curte constată că nu este fondat acest motiv de recurs, întrucât cele două considerente vizează aspecte diferite, motiv pentru care nu pot conduce la concluzia existenţei unor motive contradictorii, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de casare recurentul-pârât îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu privire la soluţia instanţei de fond, rezultând că nu poate împărtăşi modul în care aceasta a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate în cadrul acestui motiv de recurs se subsumează celui de-al doilea motiv invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că recurentul-pârât nu este de acord cu soluţia pronunţată prin hotărârea recurată nu este de natură să conducă la concluzia încălcării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta (...) expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Prin urmare, sentinţa recurată satisface exigenţele instituite de acest text de lege.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele cereri de recurs vizează soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte excepţiile soluţionate de către instanţa de fond, hotărârea recurată urmând a fi analizată din această perspectivă.

Într-un prim argument, subsumat acestui motiv de casare, recurenţii-pârâţi Ministerul Cercetării şi Inovării şi Ministerul Fondurilor Europene critică respingerea de către instanţa de fond a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile cu privire la anularea Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014.

În opinia recurenţilor-pârâţi, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile era întemeiată, în condiţiile în care s-a respins contestaţia administrativă ca tardiv formulată, ceea ce în opinia recurenţilor, echivalează cu lipsa acesteia, apreciind că nu se poate vorbi de o plângere prealabilă valabilă, formulată în interiorul termenului prevăzut de lege.

Critica este nefondată, în condiţiile în care intimata-reclamantă a formulat contestaţie la Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014, înregistrată la data de 22.03.2017, aflată la filele x din vol. III al dosarului de fond.

Împrejurarea că, în speţă, contestaţia administrativă a intimatei-reclamante a fost respinsă ca tardivă nu echivalează cu lipsa acesteia, întrucât nu există niciun text de lege care să îngrădească dreptul contestatorului ca soluţia dată în contestaţia administrativă, oricare ar fi aceasta, să poată fi supusă controlului judecătoresc.

Sub acest aspect, instanţa de recurs reţine, în acord cu instanţa de fond, că nu prezintă relevanţă modul de soluţionare a contestaţiei administrative, câtă vreme a fost formulată de către contestator plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu alte cuvinte, chiar în ipoteza respingerii contestaţiei administrative ca tardive, cum este cazul în speţă, acest lucru nu echivalează cu lipsa plângerii prealabile, astfel cum susţin recurenţii, întrucât o asemenea interpretare ar constitui o adăugare la lege, ceea ce nu este permis.

Înalta Curte constată că este corectă interpretarea instanţei de fond în sensul că reclamanta a urmat procedura prealabilă, iar contestaţia sa a fost respinsă în mod greşit ca tardivă, astfel că sunt respectate exigenţele dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, reclamanta fiind în situaţia de "persoană nemulţumită de răspunsul la plângerea prealabilă".

Referitor la critica recurentului-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării privind faptul că instanţa de fond a apreciat că plângerea prealabilă a intimatei-reclamante nu este tardivă, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării în anul 2014 a notificării, precum şi faptul că instanţa a reţinut că, şi în ipoteza în care reclamanta ar fi avut cunoştinţă de respingerea cererii de plată, nu cunoştea motivarea acestei măsuri, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Sub acest aspect, în condiţiile în care în cauză nu s-a făcut dovada comunicării către reclamantă a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014, nu se poate reţine termenul de 30 de zile stabilit prin articolul de mai sus.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că aspectele invocate de către pârâţi în sensul că reclamanta ar fi avut cunoştinţă de actul atacat, întrucât la data de 29.04.2014 acesteia i-a fost achitată suma de 1.709.119,67 RON reprezentând cheltuielile declarate eligibile sau faptul că a luat cunoştinţă de conţinutul raportului de verificare la faţa locului nr. 8451/30.06.2014, nu pot suplini comunicarea actului atacat, în condiţiile în care dreptul persoanei care se consideră vătămată ia naştere odată cu comunicarea actului şi nu la un alt moment.

Mai mult, analizând raportul de verificare la faţa locului nr. 8451/30.06.2014 se constată că acesta nu se referă la cererea de rambursare nr. x/18.02.2014, astfel că şi din această perspectivă nu se poate considera că ar constitui o comunicare valabilă a notificării cu privire la cererea de rambursare nr. x/18.02.2014.

Dincolo de aceste aspecte, este nefondată şi critica recurenţilor referitoare la faptul că instanţa nu putea da o soluţie pe fondul notificării câtă vreme procedura prealabilă nu a condus la analiza pe fond a actului administrativ criticat, plângerea prealabilă fiind respinsă ca tardiv formulată, în condiţiile în care în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora:

"(1) Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii".

Astfel, potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ:

"(2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Or, aşa cum în mod corect a subliniat prima instanţă, în cauză nu ne regăsim în situaţia prevăzută de Capitolul V Secţiunea a II-a din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât contestaţia părţii nu vizează existenţa unui titlu de creanţă, caz în care ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, care stabilesc faptul că deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, ci ne regăsim în situaţia în care pârâtul a respins în parte cererea de rambursare a cheltuielilor, astfel că reclamantul nu acţionează pentru anularea unui titlu de creanţă, ci pentru anularea unui act administrativ care exprimă refuzul autorităţii pârâte de a declara ca eligibile anumite cheltuieli.

În cauză fiind incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de anulare a notificării este competentă să analizeze fondul raportului juridic dedus judecăţii chiar dacă plângerea prealabilă a fost respinsă ca tardivă.

Prin urmare, contrar celor susţinute de recurenţii-pârâţi, instanţa de fond reţinând aspectele de mai sus, a admis în mod legal capătul de cerere privind anularea adresei nr. x/13.04.2017 de soluţionare a contestaţiei la notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.02.2014, instanţa apreciind în mod corect faptul că în speţă contestaţia administrativă a reclamantei nu este tardivă.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenţii-pârâţi prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Cercetării şi Inovării - Organism Intermediar POS CCE, în prezent Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare şi de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE împotriva sentinţei civile nr. 4572 din 24 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Cercetării şi Inovării - Organism Intermediar POS CCE, în prezent Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare şi de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE împotriva sentinţei civile nr. 4572 din 24 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2021.