Tender award upheld: mining concession challenge dismissed for lack of appeal merit

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Resurse Umane, a formulat contestaţie cu privire la modul de respectare a prevederilor legale cu privire la faza de evaluare a ofertelor şi desemnare a câştigătorului privind Concursul public de oferte nr. 98/2019 pentru concesionarea activităţii miniere de exploatare, perimetrul Roşioara, jud. Vâlcea, publicat pe lista perimetrelor scoase la concurs public de oferte, Runda nr. 98/2019, solicitând anularea Raportului nr. x/13.05.2019 de analiză a documentaţiei de concesionare pentru explorare a perimetrului Roşioara, judeţul Vâlcea, a Raportului de evaluare nr. x/24.05.2019 şi a ofertelor aferente perimetrului Roşioara, judeţul Vâlcea, precum şi a Raportului întocmit de comisia de contestaţii, acte administrative emise de pârâtă în cadrul procedurii de deschidere, evaluare şi negociere pentru concursul public de oferte runda 98/2019, perimetrul Roşioara, judeţul Vâlcea, a procedurii în ansamblul său.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 28/F - CONT din 12 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greşit a fost respinsă critica privind soluţia comisiei de contestaţii cu privire la indicarea în adresa nr. x/24.06.2019 a faptului că înregistrarea la aceasta a contestaţiei s-a efectuat sub nr. x/27.032019, lucru imposibil din punct de vedere cronologic, astfel că este corectă afirmaţia că pârâta nu s-a pronunţat în concret asupra contestaţiei reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu a luat în atenţie niciunul dintre motivele contestaţiei depuse.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a reţinut că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor fiscale şi că reclamanta a fost depunctată în mod nelegal pentru o datorie care nu ajunsese la scadenţă, deci a considerat critica admisibilă, însă a apreciat că nu ar putea conduce per se la admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare, în condiţiile în care punctajul maxim pe acest aspect era de 3 puncte, iar diferenţa dintre cele două oferte este de la 88,69 puncte obţinute de oferta câştigătoare şi 64 puncte obţinute de reclamantă. Însă, această modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale este greşită, instanţa de fond apreciind, cu alte cuvinte, că doar dacă punctajul corect ar fi condus la alt clasament al ofertelor ar trebui aplicată corect legea şi anulat raportul procedurii, astfel nu se justifică analiza legalităţii evaluării ofertelor.

Recurenta a susţinut că, prin contestaţia formulată, a solicitat verificarea modalităţii de punctare a ofertanţilor din punct de vedere al respectării normelor legale incidente, raportat la ofertele depuse de cei doi candidaţi. Acest aspect nu intră sub incidenţa prevederilor art. 81 alin. (3) din Norme, astfel cum greşit a interpretat instanţa de fond, întrucât nu s-a solicitat de către reclamantă reevaluarea ofertelor, ci verificarea legalităţii şi modalităţii de stabilire a punctajului. Astfel, printr-o expertiză de specialitate se putea constata şi în cazul celorlalte subcapitole ale ofertei greşita aplicare a normelor legale şi depunctarea nejustificată a ofertei recurentei-reclamante, însă, prin respingerea acestei probe, a apreciat recurenta că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Totodată, a apreciat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor rolului activ al judecătorului şi principiul aflării adevărului.

În opinia recurentei, instanţa de fond a respins, fără o motivare adecvată, şi critica privind Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 177/2019 prin care s-au stabilit criteriile şi modul de evaluare a ofertelor.

Recurenta a mai susţinut că instanţa de fond nu a răspuns la toate motivele contestaţiei. Astfel, prin aplicarea greşită a legii şi prin omisiunea punctării anumitor documente, informaţii cuprinse în documentaţie pe care comisia nu le-a observat, recurenta nu a beneficiat de o evaluare corectă, cel puţin raportat la aplicarea legislaţiei specific în domeniu. Recurenta a reluat apoi, în ceea ce priveşte cele trei capitole, susţinerile din cererea de chemare în judecată.

A mai susţinut recurenta că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, câtă vreme nu se amintesc mijloacele de probă ce au format convingerea instanţei şi nici nu se arată argumentele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei. De asemenea, instanţa nu a analizat şi nu a administrat probe cu privire la criticile recurentei privind aplicarea prevederilor legale specifice cu privire la oferta tehnică şi cea privind protecţia mediului. Se impunea efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, în opinia recurentei, întrucât este nevoie de antamarea fondului pentru stabilirea legalităţii procedurii.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Raportului nr. x/13.05.2019 de analiză a documentaţiei de concesionare pentru explorare a perimetrului Roşioara, judeţul Vâlcea, a Raportului de evaluare nr. x/24.05.2019 şi a ofertelor aferente perimetrului Roşioara, judeţul Vâlcea, precum şi a Raportului întocmit de comisia de contestaţii, acte administrative emise de pârâtă în cadrul procedurii de deschidere, evaluare şi negociere pentru concursul public de oferte runda 98/2019, perimetrul Roşioara, judeţul Vâlcea, a procedurii în ansamblul său.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Primul motiv de recurs invocat de recurentă este cel prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a invocat în susţinerea acestui motiv faptul că instanţa de fond a respins proba cu expertiză tehnică de specialitate prin care se putea constata şi în cazul celorlalte subcapitole ale ofertei greşita aplicare a normelor legale şi depunctarea nejustificată a ofertei recurentei-reclamante. Totodată, a apreciat recurenta că, prin respingerea acestei probe, i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor rolului activ al judecătorului şi principiul aflării adevărului.

Înalta Curte reţine că, în principiu, critica privind respingerea de către instanţa de fond a unor probe nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii. Aprecierea utilităţii, pertinenţei şi concludenţei probelor este atributul primei instanţe, conform art. 254 din C. proc. civ., şi acestea conferă temeinicie hotărârii. Pe calea recursului, cale extraordinară de atac care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate ale hotărârii, nu pot fi aduse critici de netemeinicie. Respingând probele solicitate, judecătorul a făcut aprecieri asupra utilităţii acestora, în limitele art. 254 din C. proc. civ., fără a se putea susţine încălcarea ori îngrădirea dreptului reclamantei la apărare sau principiilor rolului activ al judecătorului şi principiul aflării adevărului.

Înalta Curte observă că în mod just, prima instanţă a apreciat că aceste probe nu sunt utile şi concludente soluţionării cauzei, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi de motivele de fapt şi de drept invocate de parte, astfel că nu se poate statua că a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei. Instanţa nu are obligaţia să administreze toate probatoriile solicitate de parte, ci doar pe acelea care pot conduce la aflarea adevărului şi la soluţionarea judicioasă a cauzei.

Alt motiv de casare invocat de către recurenta-reclamantă, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., este acela al nemotivării sentinţei atacate, fiind invocate în susţinere argumente privind faptul că instanţa de fond ar respins, fără o motivare adecvată, şi critica privind Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 177/2019 prin care s-au stabilit criteriile şi modul de evaluare a ofertelor, precum şi faptul că nu a răspuns la toate motivele contestaţiei. A mai susţinut recurenta că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, câtă vreme nu se amintesc mijloacele de probă ce au format convingerea instanţei şi nici nu se arată argumentele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 din C. proc. civ., respectând garanţiile instituite prin art. 6 din C.E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Fără a fi necesar să se răspundă la fiecare argument din susţinerile părţilor litigante, instanţa judecătorească poate proceda la gruparea tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate, motivarea să urmând să reliefeze raţionamentul logico-juridic pentru care a fost adoptată soluţia pronunţată, cu arătarea acelor elemente esenţiale în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Hotărârea judecătorească ce formează obiectul recursului pendinte a fost motivată coerent şi suficient, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar asupra sa, fiind lipsită de ambiguităţi şi contradicţii, ceea ce determină compatibilitatea sa cu normele legale care stabilesc conţinutul unui asemenea act procedural.

Totodată, instanţa de fond a avut în vedere înscrisurile depuse de ambele părţi la dosar, făcând referire expresă la acestea în cuprinsul hotărârii, indicând paginile la care se regăsesc în dosar, astfel că nu se poate susţine că nu au fost indicate probele pe care le-a avut în vedere în cuprinsul motivării soluţiei adoptate.

Nici critica privind faptul că nu s-ar fi arătat argumentele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei nu este întemeiată, întrucât instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată.

În concluzie, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce priveşte faptul că, la filele x verso - 11 din recurs, recurenta a reluat fidel susţinerile din cererea de chemare în judecată, Înalta Curte aminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanţei de control judiciar, în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de instanţa de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Această examinare presupune existenţa unor critici concrete cu privire la soluţia atacată, pentru a permite instanţei de recurs să stabilească dacă sentinţa este conformă cu normele legale incidente în speţă.

Cu alte cuvinte, aspectele reiterate de recurenta-reclamantă în cererea de recurs şi care au fost invocate în faţa instanţei de fond în cererea de chemare în judecată nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate în calea de atac a recursului faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă având obligaţia de a arăta care sunt motivele de nelegalitate pentru care a înţeles să conteste sentinţa recurată.

A mai susţinut recurenta că în mod greşit a fost respinsă critica privind soluţia comisiei de contestaţii cu privire la indicarea în adresa nr. x/24.06.2019 a faptului că înregistrarea la aceasta a contestaţiei s-a efectuat sub nr. x/27.032019, lucru imposibil din punct de vedere cronologic, astfel că, în opinia recurentei, este corectă afirmaţia că pârâta nu s-a pronunţat în concret asupra contestaţiei reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu a luat în atenţie niciunul dintre motivele contestaţiei depuse.

Înalta Curte constată că această susţinere este neîntemeiată, fiind vorba de o simplă eroare materială, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul adresei sunt identificate numărul raportului de evaluare şi numărul raportului de analiză a documentaţiei, în procedură fiind doi participanţi.

A mai menţionat recurenta că instanţa de fond a reţinut că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor fiscale şi că reclamanta a fost depunctată în mod nelegal pentru o datorie care nu ajunsese la scadenţă, deci a considerat critica admisibilă, însă a apreciat că nu ar putea conduce per se la admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare, în condiţiile în care punctajul maxim pe acest aspect era de 3 puncte, iar diferenţa dintre cele două oferte este de la 88,69 puncte obţinute de oferta câştigătoare şi 64 puncte obţinute de reclamantă. Însă, a arătat recurenta, această modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale este greşită, instanţa de fond apreciind, cu alte cuvinte, că doar dacă punctajul corect ar fi condus la alt clasament al ofertelor ar trebui aplicată corect legea şi anulat raportul procedurii, astfel nu se justifică analiza legalităţii evaluării ofertelor.

Şi această critică este neîntemeiată, instanţa de fond reţinând, într-adevăr, că susţinerea reclamantei vizează în principal aplicarea unor dispoziţii legale în materie fiscală, dar s-a apreciat în mod corect că, şi în situaţia în care această critică nu este inadmisibilă, nu ar putea conduce la admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare, având în vedere punctajul maxim de care beneficiază acest subcapitol şi diferenţele dintre punctajele obţinute de cei doi participanţi la procedură.

Recurenta a susţinut că, prin contestaţia formulată, a solicitat verificarea modalităţii de punctare a ofertanţilor din punct de vedere al respectării normelor legale incidente, raportat la ofertele depuse de cei doi candidaţi. În opinia sa, acest aspect nu intră sub incidenţa prevederilor art. 81 alin. (3) din Norme, astfel cum greşit a interpretat instanţa de fond, întrucât nu s-a solicitat de către reclamantă reevaluarea ofertelor, ci verificarea legalităţii şi modalităţii de stabilire a punctajului.

Nici această critică nu este întemeiată, prin criticile formulate referitoare la cap. 1 şi 2 recurenta tinzând la reevaluarea ofertelor, aceasta solicitând verificarea modalităţii de acordare a punctajelor în funcţie de conţinutul tehnic al documentaţiei întocmite, aspect nepermis de dispoziţiile art. 80 alin. (3) din Normele aprobate prin H.G. nr. 1208/2003.

În aceeaşi situaţie este şi susţinerea privind faptul că, prin aplicarea greşită a legii şi prin omisiunea punctării anumitor documente, informaţii cuprinse în documentaţie pe care comisia nu le-a observat, recurenta nu a beneficiat de o evaluare corectă, cel puţin raportat la aplicarea legislaţiei specific în domeniu.

În fine, instanţa de control judiciar apreciază că este neîntemeiată şi susţinerea privind faptul că instanţa de fond a respins, în opinia recurentei, fără o motivare adecvată, şi critica privind Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 177/2019 prin care s-au stabilit criteriile şi modul de evaluare a ofertelor. În condiţiile în care criteriile şi modul de evaluare a ofertelor au fost stabilite prin ordinul menţionat, respectiv printr-un act administrativ care beneficiază de prezumţia de legalitate, nu pot fi primite critici referitoare la o pretinsă imprecizie în definirea criteriilor.

În concluzie, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 28/F - CONT din 12 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 28/F - CONT din 12 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2022.