Non-reimbursable funding dispute: six-month limitation period start date determined by electronic notification versus internal registration under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional prin Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est, a solicitat:

- anularea Deciziei/Răspunsului Contestatar nr. 10202/27.03.2019 având ca obiect contestaţia reclamantei înregistrată sub nr. x/23.01.2019 asupra rezultatului verificării documentaţiei de contractare pentru proiectul cod x;

- anularea Rezultatului verificării conformităţii administrative a documentaţiei de contractare pentru proiectul cod SMIS 124941-Decizia nr. 33478/11.12.2018, 25637/DIPOR din 11.12.2018;

- obligarea autorităţilor pârâte să demareze faza de evaluare tehnică-financiară, ca urmare a constatării îndeplinirii condiţiilor legale din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii;

- obligarea autorităţilor pârâte, cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 32.036.609,13 RON, reprezentând contravaloarea ajutorului public nerambursabil prevăzut în cererea de finanţare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 21/CA din 19 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia şi, în baza art. 11 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea excepţiei şi trimiterea cauzei spre soluţionare pe fond.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 22 din C. proc. civ. şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004. Astfel, a apreciat recurenta că a demonstrat la fond faptul că decizia nr. 10202/27.03.2019 i-a fost comunicată la 23.04.2019, motiv pentru care cererea de chemare în judecată este formulată cu respectarea termenului legal. Totodată, instanţa de fond nu a analizat aplicarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A menţionat recurenta că la dosarul cauzei nu există o comunicare prin poştă, pârâta nerespectând prevederile Ghidului POR măsura 2.1. B., singura parte care poate face dovada momentului primirii deciziei fiind reclamanta prin numărul şi data de înregistrare din registrul zilnic.

A susţinut că, cel puţin în cadrul etapei de contestaţii, comunicarea dintre cele două părţi, solicitant şi instituţie, se face în scris, prin depunerea documentelor la registratură/secretariat sau prin comunicare cu poştă, cu confirmare de primire. În ceea ce priveşte aşa-zisa dovadă depusă de pârâtă privind comunicarea prin poşta electronică, recurenta a arătat că înscrisurile nu sunt semnate pentru conformitate cu originalul şi că nu este evidenţiat dacă există un ataşament la e-mail, care ar fi fost conţinutul său, dacă a fost transmis şi dacă a ajuns la destinatar. Astfel, pârâta nu a depus şi dovada de primire/confirmare din partea reclamantei în ceea ce priveşte acest e-mail.

Recurenta a mai arătat că a menţionat întotdeauna o altă adresă de email ca adresă de corespondenţă, dar pârâta a făcut comunicarea la o altă adresă electronică. Nici pe platforma B. nu apare ca fiind emis/înregistrat alt act ulterior contestaţiei din 31.01.2019.

A apreciat recurenta că, în lumina celor expuse, se impune aplicarea în cauză a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional prin Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est, următoarele:

- anularea Deciziei/Răspunsului Contestatar nr. 10202/27.03.2019 având ca obiect contestaţia reclamantei înregistrată sub nr. x/23.01.2019 asupra rezultatului verificării documentaţiei de contractare pentru proiectul cod x;

- anularea Rezultatului verificării conformităţii administrative a documentaţiei de contractare pentru proiectul cod SMIS 124941-Decizia nr. 33478/11.12.2018, 25637/DIPOR din 11.12.2018;

- obligarea autorităţilor pârâte să demareze faza de evaluare tehnică-financiară, ca urmare a constatării îndeplinirii condiţiilor legale din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii;

- obligarea autorităţilor pârâte, cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 32.036.609,13 RON, reprezentând contravaloarea ajutorului public nerambursabil prevăzut în cererea de finanţare

Instanţa de fond a respins acţiunea pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost aplicate greşit şi că decizia nr. 10202/27.03.2019 i-a fost comunicată la 23.04.2019, data înregistrării răspunsului pârâtei în propriul registru general, motiv pentru care a apreciat că cererea de chemare în judecată este formulată cu respectarea termenului.

Potrivit textului legal menţionat:

"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile."

Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a avut în vedere faptul că termenul de şase luni s-a împlinit la 28.09.2019, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanţa de judecată la 21.10.2019. Astfel, introducerea cererii de chemare în judecată s-a realizat după împlinirea termenului legal de prescripţie de 6 luni.

Analizând criticile susţinute prin intermediul memoriului de recurs, instanţa de control judiciar constată că, potrivit filei 132 dosar fond conţinând informaţii privind solicitantul, înscrisuri ataşate cererii de finanţare depuse de reclamantă, aceasta a indicat informaţiile sale de contact şi pe cele ale reprezentantului legal, C..

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, la aceste date de contact au fost realizate comunicările ulterioare, respectiv: adresa nr. x/09.07.2018, nr. y/09.07.2018 prin care Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est a comunicat domnului C. la adresa de e-mail faptul se confirmă primirea şi înregistrarea cererii de finanţare pentru proiectul Incubator de afaceri A. pentru sectorul economic "lemn şi mobilă" depus la data de 09.07.2018 la ora 11:18 prin intermediul aplicaţiei electronice B., codul SMIS al cererii de finanţare fiind 124941.

Prin adresa nr. x/11.12.2018, nr. y/11.12.2018, Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est comunică dlui administrator C. atât prin telefon/fax: x şi e-maill rezultatul verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii, în sensul că cererea de finanţare pentru Proiectul denumit - Incubator de afaceri A. pentru sectorul economic "lemn şi mobilă" a fost respinsă.

Împotriva acestui răspuns reclamanta prin reprezentantul său legal a formulat contestaţie, iar prin adresa nr. x/21.02.2019 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional şi comunicată domnului C. administrator al S.C. A. S.A. prin e-mail: office@A.-internaţional.ro se arată faptul că termenul prevăzut pentru soluţionarea contestaţiei se va prelungi, data estimată de soluţionare fiind 22.03.2019. Acelaşi conţinut are şi adresa nr. x/21.03.2019, data estimată de soluţionare a contestaţiei fiind 29.03.2019.

Prin adresa nr. x/27.03.2019, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional a dispus respingerea contestaţiei, arătând în cuprinsul acesteia faptul că decizia poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Comunicarea acestui act administrativ s-a realizat de către pârâtă prin adresa de e-mail a reprezentantului legal al reclamantei, respectiv la data de 28.03.2019, orele 4:14 PM dar şi la orele 16:11 .

În aceste condiţii, faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte reţine că în mod corect a apreciat instanţa de fond că termenul de şase luni în care trebuia introdusă cererea de chemare în judecată s-a împlinit la 28.09.2019.

În ceea ce priveşte criticile recurentei în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de control judiciar constată că această apărare nu a fost invocată de recurenta-reclamantă la fondul cauzei, nefiind, de altfel, indicate nici motivele temeinice pe care ar fi putut să le aibă în vedere instanţa fondului pentru a aprecia că reclamanta ar fi putut introduce cererea şi peste termenul de şase luni.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că nu s-a depus o comunicare prin poştă care să aibă ataşată dovada confirmării de primire a deciziei, Înalta Curte reţine că prevederile Ghidului solicitantului invocate de recurentă în acest sens, respectiv pct. 8, se referă la modalitatea în care solicitanţii finanţărilor nerambursabile care se consideră nedreptăţiţi de rezultatele procesului de evaluare şi contractare pot formula contestaţii către instituţia pârâtă, nefiind impusă această modalitate de comunicare şi în cazul răspunsurilor emise de pârâtă.

Cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta prin reprezentantul său legal s-a obligat la momentul depunerii cererii de finanţare a cunoaşte orice comunicare emisă de pârâtă prin modalităţile puse la dispoziţie şi indicate de aceasta în cuprinsul cererii, respectiv telefon, fax, poştă electronică reprezentată de e-mail, toate acestea atât ale reclamantei, cât şi ale reprezentantului său legal. Recurenta-reclamantă nu se poate raporta la un eveniment arbitrar ales şi nereglementat nici de lege, nici de părţi prin raportul de finanţare, astfel că nu pot fi primite criticile sale în sensul că momentul înregistrării adresei privind soluţionarea contestaţiei în registrul său este acela de la care ar trebui să curgă termenul de şase luni sau că data la care recurenta a primit şi confirmat primirea înscrisului este 23.04.2019, astfel cum reiese din alocarea numărului de intrare în cadrul registrului de intrări/ieşiri al societăţii.

În plus, în cuprinsul adresei la care recurenta a făcut referire, înregistrată în registrul de intrări/ieşiri al societăţii sub nr. x/23.04.2019, sunt menţionate aceleaşi date de contact ale administratorului recurentei, respectiv adresa de e-mail dmoraru70@yahoo.com.

În aceste condiţii, sunt neîntemeiate criticile recurentei în sensul că înscrisurile depuse de pârâtă nu pot proba în favoarea acesteia faptul că răspunsul contestat ar fi fost comunicat la 28.03.2019.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare invocat de recurentă şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 21/CA din 19 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 21/CA din 19 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2022.