Recusal for undisclosed judicial substitution: failure to list substitute judge on public notice insufficient to raise impartiality doubts

Şedinţa publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 20 iunie 2019, petenta A. S.R.L. a solicitat recuzarea doamnei judecător B., membru al completului de judecată C4RAP în temeiul art. 6 CEDO şi art. 42 alin. (13) şi art. 44 din C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la data de 24 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare formulată ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii de respingere a recuzării din data de 24 iunie 2019, şi urmare a admiterii recursului, să dispună instanţa de recurs casarea deciziei civile nr. 105 din 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, în care este reluat motivul ce a determinat partea să formuleze cererea de recuzare, respectiv împrejurarea că în şedinţa de judecată din 13 iunie 2019, unul din membrii completului a fost înlocuit de dna judecător B. fără ca la avizierul instanţei din data de 13 iunie 2019 să fie menţionat numele dnei judecător B..

Susţine recurenta că menţiunile din cuprinsul încheierii atacare, respectiv "Faptul că doamna judecător B. nu a figurat pe listele de şedinţă afişate nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13" nu constituie o motivare, în cuprinsul încheierii de respingere a recuzării neexistând nicio analiză a elementelor invocate şi probelor depuse privind prezenţa în complet a dnei judecător B., în locului dlui. judecător C..

Arată recurenta că afirmaţia anterior menţionată nu poate fi considerată a înlănţuire pertinentă a faptelor şi regulilor de drept ce fundamentează soluţia adoptată corespunzătoare cerinţei prevăzută la art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., şi prin urmare respingerea acestui motiv de recuzare este nemotivată, recurentei fiindu-i încălcat şi dreptul prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

4. Apărările intimatei

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat Note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În esenţă, criticile formulate vizează faptul că instanţa de fond "nu a făcut nicio analiză a elementelor invocate şi probelor depuse de recurentă privind prezenţa în complet a doamnei judecător B. în locul domnului judecător C., fără ca acesta să fi depus cerere de abţinere", cât şi faptul că reţinerile instanţei de fond"Faptul că doamna judecător B. nu a figurat pe listele de şedinţă afişate nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13" nu poate fi considerată "o înlănţuire pertinentă a faptelor şi regulilor de drept ce fundamentează soluţia aoptată".

Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurentă cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aminteşte instanţa de control judiciar că nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de recuzare.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte hotărârea recurată.

Cu referire la motivele de recurs invocate, Înalta Curte reţine că a critica sentinţa atacată pe considerentul că instanţa de fond nu a făcut nicio analiză a elementelor invocate şi probelor depuse de recurentă nu numai că nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. dar nu se circumscrie niciunui alt motiv expres prevăzut la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., căci analiza, interpretarea şi valorificarea probatoriului cauzei ţine de stabilirea stării de fapt deduse judecăţii fiind astfel o chestiune de fapt ce excedează perimetrului de judecată al recursului aşa cum este configurat la art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Totodată, din examinarea hotărârii recurate, Înalte Curte constată că judecătorul fondului, în expunerea motivării sale, a pornit de la situaţia de fapt, a analizat-o prin raportare la prevederile legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii şi probatoriul administrat şi a înlăturat motivat susţinerile petentei A. S.R.L..

Astfel, se reţine că pentru a fi incident motivul de recuzare invocat (nu a figurat pe listele de şedinţă afişate la avizierul sălii de şedinţă) trebuie să se stabilească în concret de ce motivul invocat de parte poate să prilejuiască îndoieli asupra imparţialităţii judecătorului.

Or, din lecturarea hotărârii recurate se reţine că instanţa de fond a făcut în cuprinsul hotărârii o analiză a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. şi a arătat că pentru a fi incident motivul de incompatibilitate prevăzut de această dispoziţie legală trebuie să existe elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului împotriva căruia s-a formulat cererea de recuzare.

Împrejurarea că doamna judecător B. nu a figurat pe listele de şedinţă afişate la avizierul sălii de şedinţă nu reprezintă un element de natură a crea, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea acestuia. Faptul că afirmaţiile petentei nu au fost primite de judecător în condiţiile în care acesta a răspuns din ce considerente acestea nu au fost primite, nu înseamnă că hotărârea este nemotivată în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 24 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2022.