Sanction for failure to mandate independent share valuation and honor statutory withdrawal rights of minority shareholders

Şedinţa publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 1840/20.09.2016 şi a deciziei nr. 1132/25.05.2016, prin care a fost sancţionat cu amenda de 11.000 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2652 pronunţată la data de 17 decembrie 2019, Curtea de Aprl Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respisn acţiunea formulată că fiind neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa admiterii contestaţiei şi anularea deciziilor emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

În motivarea recursului, susţine că instanţa de fond a făcut o aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 cu referire la dispoziţiile Legii nr. 151/2004. Instanţa de fond a ignorat situaţia de fapt existentă atât la data emiterii Deciziei nr. 1132/25.05.2016 cât şi pe cea existentă la data de 17.12.2019. Instanţa de fond nu a analizat întrunirea elementelor răspunderii contravenţionale, în special, culpa necesară pentru angajarea acestui tip de răspundere.

De asemenea, susţine recurentul că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că prin decizia civilă nr. 228/01.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA nr. 23/22.01.2015, a hotărârii în baza căreia intimata ASF a impus anumite obligaţii recurentului. Or, nulitatea absolută a unui act înseamnă repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului, şi are drept consecinţă anularea tuturor actelor subsecvente. În raport cu această împrejurare, este evident că societatea nu avea obligaţia de a urma procedura impusă şi sancţionată de intimata ASF.

Susţine recurentul că după ce la data de 22.01.2015, AGEA a hotărât delistarea societăţii, la data de 13.07.2015, organul deliberativ al societăţii a revenit asupra hotărârii iniţiale şi a decis tranzacţionarea acţiunilor în cadrul unui sistem alternativ astfel că procedura prevăzută de art. 3 din Legea nr. 151/2014 raportat la dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 nu se mai impunea. Din această perspectivă, susţine recurentul că în sarcina acestuia nu putea fi reţinută vreo faptă de natură contravenţională în condiţiile în care organul deliberativ, care este Adunarea generală, a hotărât procedura de urmat, recurentul în calitate de acţionar al societăţii şi preşedinte al CA nu putea adopta o altă conduită decât cea impusă de organul suprem de conducere.

Reţinerea de către instanţa de fond a faptului că la data de 25.05.2016 exista obligaţia CA al societăţii de a solicita ORC numirea unui expert autorizat independent pentru evaluarea acţiunilor nu este reală în raport de existenţa hotărârii AGEA din 13.07.2015 prin care se revenise asupra hotărârii din data de 22.01.2015. Este adevărat că ulterior, prin hotărâri judecătoreşti definitive, cele două hotărâri AGEA au fost constatate nule, ceea ce a însemnat pentru societate că nu s-a posibilitatea retragerii acţionarilor, astfel că nu a existat nici obligaţia evaluării acţiunilor.

Afirma recurentul că instanţa de fond trebuia să analizeze şi culpa recurentului în raport cu fapta imputată, culpă care să determine angajarea răspunderii contravenţionale. Astfel, instanţa de fond trebuia să stabilească dacă organul administrativ a verificat competenţele consiliului de administraţie în raport cu cele ale adunării generale în privinţa conduitei de urmat în legătură cu aplicarea Legii nr. 151/2014, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Susţine recurentul că nu are nicio logică conduita impusă de intimata ASF atâta timp cât acţionarii minoritari, care au cerut retragerea din societate, au promovat acţiune pentru a primi drepturile pe care le pretind pentru acţiunile ce le deţin la societate, folosindu-se tocmai de raportul de evaluare întocmit de expertul B..

Concluzionează recurentul că procedura prevăzută de cele două acte normative - Legea nr. 151/2014 şi a Regulamentului nr. 17/2014 emis de ASF - nu putea fi urmată din trei motive: termenele prevăzute de lege erau de mul depăşite, nu se putea adopta o conduită contrară voinţei AGEA, iar scopul Legii nr. 151/2014 a fost atins, drepturile acţionarilor minoritari fiind stabilite prin intervenţia instanţelor judecătoreşti.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor juridice incidente cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cauzei îl formează anularea Deciziei nr. 1132/25.05.2016, prin care recurentul-reclamant a fost sancţionat cu amenda de 11.000 RON, şi a Deciziei nr. 1839/20.09.2016 privind respingerea plângerii administrative, emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Prin Decizia ASF nr. 1132/25.05.2016 recurentul reclamant a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 11.000 RON în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al C... Prin această decizie s-a dispus în sarcina Consiliului de Administraţie al C. obligaţia de a solicita Oficiului Registrului Comerţului, în termen de 5 zile lucrătoare de la emiterea deciziei, numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare, în termen de maximum 30 zile lucrătoare de la desemnare.

Decizia nr. 1132/25.05.2016 a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (5) lit. h), art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 şi art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 din Legea 297/2004 privind piaţa de capital, constituie contravenţie fapta săvârşită de către entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la emitenţi şi operaţiuni de piaţă.

Împotriva Deciziei nr. 1132/25.05.2016 s-a formulat plângere prealabilă, respinsă prin Decizia nr. 1839/20.09.2016 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Se reţine că la data de 27.10.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate.

Legea nr. 151/2014 este o lege specială care reglementează o procedură legală de urmat într-o situaţie specifică în legătură cu un domeniu de activitate special, al acţiunilor tranzacţionate pe piaţa de capital. Legea nr. 151/2014 instituie principalele coordonate privind procedura ce trebuie urmată pentru clarificarea situaţiei acţiunilor tranzacţionate pe piaţa acţiunilor necotate în vederea punerii de acord cu dispoziţiile Legii nr. 297/2004, Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24.04.2004 privind pieţele instrumentelor financiare de modificare a Directivei 85/611/CEE şi a Directivei 93/6/CEE, Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului.

În raport de dispoziţiile Legii nr. 151/2014, societatea emitentă avea obligaţia de a convoca şi de a efectua demersurile necesare pentru desfăşurarea adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 151/2014 în condiţiile stabilite de Legea nr. 31/1990 cu scopul dezbaterii de către acţionari a situaţiei create de lipsa cadrului legal de funcţionare a Pieţei RASDAQ precum şi pentru ca aceştia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.

Constată Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentului, că instanţa de fond a analizat argumentele prezentate de către recurentul-reclamant şi a concluzionat că acestea nu sunt de natură să conducă la anularea actului administrativ atacat. Astfel, se reţine că C. S.A., la pct. 1, a hotărât în AGEA din 22.01.2015 să nu facă demersurile în vederea admiterii pe o piaţă reglementată/sistem alternativ de tranzacţionare, iar la pct. 2 a fost aprobată procedura de retragere din societate a acţionarilor conform prevederilor Legii nr. 151/2014. Aşadar, dreptul de retragere al acţionarilor a intervenit ca urmare a hotărârii acţionarilor din 22.01.2015, hotărâre ce a produs efecte şi a intrat în circuitul civil.

C. S.A. era datoare prin organele de decizie să dea eficienţă dispoziţiilor Legii nr. 151/2014 în scopul determinării preţului pe acţiune şi efectuării plăţilor concrete către acţionarii care au solicitat retragerea din societate.

Dreptul de retragere al Acţionarilor s-a născut în urma hotărârii din 22.01.2015, iar acest drept de retragere nu poate fi afectat de constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri prin decizia civilă nr. 228/01.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, dreptul de retragere al acţionarilor care şi-au manifestat intenţia de retragere există prin nedesfăşurarea unei AGA în termenul de 120 de zile prevăzut de Legea nr. 151/2014.

Referitor la acest aspect, constată Înalta Curte că în mod corect a reţinut instanţa de fond că "împrejurarea că prin decizia civilă nr. 228/01.02.2018 s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGEA din 22.01.2015 este irelevantă în prezenta cauză. Motivele de nelegalitate ale actului se apreciază la momentul întocmirii acestuia. Reclamantul a fost sancţionat pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite prin Decizia ASF nr. 1526/07.07.2015, decizie a cărei legalitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. Prin urmare, constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGEA a C. S.A. nr. 23/22.01.2015 nu produce efecte asupra sancţiunii aplicate anterior în prezenta cauză".

Ceea ce este important de reţinut este faptul că deşi instanţa de judecată constată nulitatea absolută a hotărârii AGEA nr. 23/22.01.2015, reţine faptul că dreptul de retragere al acţionarilor subzistă şi în aceste condiţii, ca efect al Legii nr. 151/2014, drept ignorat de către recurentul reclamant.

Susţinerile recurentului referitoare la faptul că nu poate fi reţinută vreo faptă de natură contravenţională în raport de faptul că "la data de 13.07.2015 organul deliberativ al societăţii a revenit asupra hotărârii iniţiale şi a decis tranzacţionarea acţiunilor în cadrul unui sistem alternativ astfel că nu se mai impune procedura prevăzută de art. 3 din Legea nr. 151/2014" nu pot fi primite.

Conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 151/2014 "În situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare"

Ceea ce stabileşte norma citată este că dreptul acţionarilor de retragere nu poate fi afectat. Aşadar, dreptul de retragere al acţionarilor nu poate fi afectat prin hotărâri ulterioare, acest drept fiind unul recunoscut de Legea nr. 151/2014.

Nu poate fi primită nici critica recurentului referitoare la faptul că instanţa de fond trebuia să analizeze culpa acestuia în raport cu fapta imputată, culpă care să determine angajarea răspunderii contravenţionale.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014: "(1) Consiliile de administraţie/directoratele societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate au obligaţia să convoace şi să efectueze demersurile necesare pentru desfăşurarea adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condiţiile stabilite de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acţionari a situaţiei create de lipsa cadrului legal de funcţionare a Pieţei RASDAQ, precum şi pentru ca aceştia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)".

Legea nr. 151/2014 prevede că activitatea pieţei RASDAQ şi a pieţei valorilor mobiliare necotate încetează de drept în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, respectiv la 27 octombrie 2015. În acest context, societăţile listate pe piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate sunt supuse obligaţiei de a efectua demersurile necesare în vederea listării pe o piaţă reglementată sau, după caz, pe un sistem alternativ de tranzacţionare. În situaţia în care nu sunt întreprinse aceste demersuri, societăţile emitente în cauză se transformă în societăţi de tip închis.

Având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 151/2014 (Monitorul Oficial al României Nr. 774/24.10.2014), la data de 27.10.2014, societatea emitentă avea obligaţia de a convoca şi de a efectua demersurile necesare pentru desfăşurarea adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Este de necontestat faptul că recurentul-reclamant era preşedinte al Consiliului de administraţie al C., la data la care Legea nr. 151/2014 a intrat în vigoare. Recurentul reclamant nu neagă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 151/2014 în virtutea funcţiei de conducere pe care acesta o deţine.

În raport de prevederile Legii nr. 151/2014 reţine Înalta Curte că legiuitorul a instituit în sarcina persoanelor nominalizate la art. 2 din Legea nr. 151/2014 atât obligaţia concretă de convocare, cât şi pe cea de efectuare a demersurilor necesare anterioare desfăşurării şedinţei AGA.

Prin urmare, potrivit normei legale în discuţie, recurentul-reclamant avea obligaţia de a convoca şi de a efectua demersurile necesare pentru desfăşurarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acţionari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.

Împrejurarea că acţionarii minoritari au fost nevoiţi a formula cerere de chemare în judecată pentru a primi drepturile pe care le pretind pentru acţiunile ce le deţin nu constituie o cauză de înlăturare a răspunderii recurentului, dimpotrivă demersul lor juridic s-a impus ca urmare a nerespectării de către recurent a obligaţiilor impuse de Legea nr. 151/2014.

Refuzul de a îndeplini obligaţiile impuse de lege privitoare la modalitatea de determinare a preţului şi de realizare a plăţii acţiunilor către cei îndreptăţiţi reprezintă o contravenţie continuă, caracterizată prin faptul că încălcarea obligaţiei legale durează în timp, momentul încetării fiind marcat de data la care titularul obligaţiei prevăzută la art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 151/2014 se conformează prevederilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2652 din 17 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2022.