Guarantee Fund loses appeal over partial annulment of compensation decision, victim awarded 150,000 RON moral damages and forced reconsideration of lost-income claim.

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2017 la data de 20.11.2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea deciziei nr. 10058/19.10.2017 şi obligarea paratului la plata sumei de 418.495 RON, cu titlu de daune morale, a sumei de 7845 RON, cu titlu de daune materiale, respectiv a sumei de 23.660 de RON reprezentând valoarea câştigului nerealizat din munca raportat la starea de incapacitate totala constanta, urmând a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2658 pronunţată în data de 07.06.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte acţiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR.

Anulează în parte decizia nr. 10058/19.10.2017.

Stabileşte cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamantei la suma de 150.000 RON.

Obligă pârâta la soluţionarea pe fond a cererii de acordare a despăgubirilor constând în valoarea câştigului nerealizat din muncă.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 274,18 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport martor).

Respinge în rest acţiunea astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată."

Cererea recurs

Împotriva sentinţei nr. 2658 din data de 07.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de judecata a interpretat greşit legislaţia aplicabilă în speţa de fata.

În dezvoltarea criticilor sale, arată recurentul că, în ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond, în sensul că FGA nu a individualizat corect încadrarea la pragul valoric maximal, acordând 800 RON pe zi de întârziere pentru cele 160 de zile de îngrijiri medicale, în loc de 900 RON şi, în concluzie trebuia acordata suma de 144 000 RON si nu cea de 128 000 RON acordata de FGA, la pronunţarea soluţiei, instanţa a mai avut in vedere depoziţia martorului audiat în cauză din care reise ca reclamanta si-a schimbat modul de viata, mărind suma acordata cu titlu de despăgubiri la 150 000 RON, se observă din cuprinsul Deciziei 258/16.11.2016, Anexa nr. 2 la procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare(morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, faptul că, pentru acordarea despăgubirilor maxime de 900 RON/zi, incadrate în pragul 3, punctajul maxim se acordă numai în cazul îndeplinirii cumulative a consecinţelor prevăzute la pct. a), c) si f) ale pragului 3.

Astfel rezulta că judecătorul de fond trebuia sa verifice acest aspect, respectiv daca în cauză erau întrunite cumulativ următoarele:

a) exista o infirmitate/instalarea unui handicap,

c) exista un prejudiciu estetic grav si permanent,

f) capacitatea de munca a fost pierduta.

In speţa pendinte, reclamanta nu a făcut dovada existentei îndeplinirii cumulative a acestor 3 condiţii, astfel că, în mod corect FGA a acordat despăgubiri îndreptate spre maxim, dar nu maxime, respectiv-800 RON pe zi de îngrijire medicală, însă instituţia nu avea temei legal pentru acordarea a 900 RON/zi de îngrijire medicala, care era maximul prevăzut.

Într-o altă critică mai susţine recurenta că instanţa de judecată a obligat FGA la soluţionarea pe fond a cererii de plata privind acordarea despăgubirilor constând în valoarea câştigului nerealizat din munca, fără a motiva faptul că petenta nu a depus înscrisuri justificative din care sa reiasă temeinicia acordării acestei solicitări. Soluţionarea cererii de plata si emiterea deciziei FGA are in vedere înscrisurile depuse de către petenti la momentul respectiv si nu ulterior, in faza de judecare a contestaţiei. De asemenea, pentru orice pretenţii suplimentare, survenite după data soluţionării cererii iniţiale, aceştia se pot adresa cu o noua cerere către FGA, fiind inadmisibile acordarea pretenţiilor după soluţionarea cererii de plata la care FGA a fost iniţial investit.

Deopotrivă, mai susţine recurenta că soluţia judecătorului de fond este criticabila şi sub aspectul interpretării art. 453 punctul 2 C. proc. civ. care prevede:

"Când cererea a fost admisa numai in parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata."

In cauza pendinte, judecătorul de fond a admis în parte cererea, fără să stabilească în ce măsură a acordat cheltuielile de judecată, sens în care solicită a se reanaliza cauza şi sub acest aspect.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea parte a sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, să se dispună respingerea în tot a contestaţiei formule de intimata-reclamantă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul recurs.

Apărările formulate în cauză

Intimata- reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - pârât, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 07.01.2019, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul căii de atac ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de drept şi de fapt relevante

La data de 09.07.2012 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului auto cu nr. x, care, circulând pe DN 66, pe fondul oboselii, a pierdut controlul direcţiei de mers şi s-a izbit de un capăt de pod, rezultând astfel decesul numitului B. şi vătămarea corporala grava a numitei A.. La momentul producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu număr de inmatriculare x era asigurat RCA la C. S.A., cu poliţa RCA seria x.

Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de daună nr. x (nr. unic 37678).

Prin cererile de plata înregistrate la FGA sub nr. x/27.05.2016, recurenta - reclamantă A. dar şi ceilalţi petenţi D., E., F. şi G., au solicitat să fie despăgubiţi din disponibilităţile FGA cu suma de 2.250.000 RON reprezentând prejudiciu moral şi material suferit ca urmare a decesului numitului B. şi a vătămării corporale a reclamantei A., ca urmare a accidentului rutier din data de 09.07.2012.

Procedura administrativă necontencioasă s-a finalizat prin emiterea de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a Deciziei nr. 10.058/19.10.2017, prin care a soluţionat cererea de plată nr. x din 27.05.2016, în sensul admiterii în parte a acesteia, adică pentru suma totală în valoare de 313.771 RON, respingându-se cererea de plată cu privire la diferenţa dintre sumele solicitate şi cele acordate.

În acest context, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 10.058/19.10.2017, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 418.495 RON, cu titlu de daune morale şi suma de 7845 RON, cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 23.660 RON reprezentând valoarea câştigului nerealizat din muncă raportat la starea de incapacitate totală constantă, solicitând şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa recurată a fost admisă în parte acţiunea reclamantei A., astfel cum a fost precizată, fiind anulată în parte Decizia nr. 10058/19.10.2017, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamantei A. la suma de 150.000 RON.

Deopotrivă, a fost obligat pârâtul la soluţionarea pe fond a cererii de acordare a despăgubirilor constând în valoarea câştigului nerealizat din muncă, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 274,18 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport martor), respingându-se în rest acţiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În cadrul primei critici, recurentul critică acordarea de către instanţa de fond a despăgubirilor maxime de 900 RON/zi de îngrijire medicală, încadrate în Pragul 3 din Anexa nr. 2 la procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare, susţinând că punctajul maxim se acordă numai în cazul îndeplinirii cumultative a consecinţelor prevăzute la pct. a), c) şi f) ale pragului 3, iar reclamanta nu a făcut dovada existenţei îndeplinirii cumulative a acestor 3 condiţii.

Înalta Curte apreciază că această critică a recurentului este nefondată, în condiţiile în care la Pragul 3 din cadrul Procedurii se menţionează doar că " Punctajul maxim se va acorda pentru consecinţele prevăzute la pct. a), c) şi f) ale pragului", neregăsindu-se condiţia ca toate cele 3 consecinţe să fie îndeplinite cumulativ, ceea ce înseamnă că interpretarea dată de recurentă este eronată.

Interpretând coroborat modul de încadrare a despăgubirilor în punctajul minim, mediu şi maxim din cadrul Pragului 3, Înalta Curte reţine că pentru încadrarea în punctajul maxim este suficientă producerea oricăreia din consecinţele prevăzute la pct. a) - o infirmitate/instalarea unui handicat, c)- un prejudiciu estetic grav şi permanent şi f)- capacitatea de muncă a fost pierdută, nefiind necesară întrunirea cumulativă a acestora.

Prin urmare, în condiţiile în care intimata - reclamantă a suferit o invaliditate permanentă grad II, iar capacitatea de muncă a fost permanent pierdută, conform Deciziei medicale ataşată la fila x din Volumul I al dosarului de fond, această situaţie de fapt fiind necontestată, de altfel, de către recurentul - pârât, în mod judicios instanţa de primă jurisdicţie a apreciat ca fiind justificată acordarea unei sume maxime de 900 RON/zi de îngrijire medicală, nefiind obligatorie şi îndeplinirea condiţiei prevăzute la pct. c) referitoare la existenţa unui prejudiciu estetic grav şi permanent.

Prin urmare, critica recurentului referitoare la îndeplinirea cumulativă a consecinţelor prevăzute la pct. a), c) şi f) pentru Pragul 3 din Anexa 2 la procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, este neîntemeiată.

Nici cea de-a doua critică a recurentului nu este aptă să conducă la reformarea hotărârii pronunţate de judecătorul de primă jurisdicţie.

În cadrul acesteia recurentul susţine că instanţa de judecată a obligat FGA la soluţionarea pe fond a cererii de plată privind acordarea despăgubirilor constând în valoarea câştigului nerealizat din muncă, fără a motiva că petenta nu a depus înscrisuri justificative din care să reiasă temeinicia acordării acestei solicitări.

Analizând conţinutul Deciziei nr. 10058/19.10.2017, ce face obiectul litigiului, constată instanţa de control judiciar că, în privinţa cererii intimatei - reclamante A., recurentul - pârât s-a limitat a reţine doar că ", având in vedere ca vătămarea corporala i-a provocat drept consecinţe -.pareza nerv radial, spenectomie, reconstrucţie chirurgicala humerus drept, fractura aripă iliaca, fractura cot, fractura ischio-pubiana, fracturi apofize L4 si L5, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 160 zile de îngrijiri medicale, si coroborat cu faptul ca petentă a suferit o invaliditate permanenta gradul II, s-a stabilit acordarea unei sume de 800 RON/zi de îngrijire medicală rezultând suma de 128,000 de RON daune morale . La aceasta suma se adaugă suma de 7.844 RON, reprezentând cheltuieli materiale probate cu înscrisuri justificative, rezultând astfel suma totala de 135.844 RON.".

În continuare, reţinând dispoziţiile art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011, în forma în vigoare la data producerii accidentului, recurentul a decis " Art. 1 -Admite în parte cererea de plată formulată de petenţii D., E., F., G., A., prin avocat, pentru suma totală în valoare de 313.771 RON - conform sumelor mai sus relevate.

Art. 2 - Respinge cererea de plată formulată de petenţi, cu privire la diferenţa dintre sumele solicitate şi cele acordate", deşi, în cadrul Cererii de despăgubire adresată Fondului de Garantare a Asiguraţilor, reclamanta A. a solicitat " 2.1 suma de 418.495 RON, cu titlu de daune morale;

2.2 suma de 7845 RON cu titlu de daune materiale,

2.3 suma de 23.660 RON reprezentând valoarea câştigului nerealizat din muncă raportat la starea de incapacitate totală constantă".

Ori, având în vedere conţinutul deciziei, prin raportare la cererea despăgubire astfel cum a fost formulată de reclamanta A., în mod corect a reţinut instanţa de fond că cererea de acordare a despăgubirilor cuantificate de reclamantă la suma de 23.660 RON, constând în valoarea câştigului nerealizat din muncă, nu a fost deloc analizată de către recurentul - pârât, acesta făcând abstracţie de respectiva cerere.

Prin urmare, soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtului la soluţionarea " motivată a cererii reclamantei pe fond".. de acordare a despăgubirilor constând în valoarea câştigului nerealizat din muncă, este legală, fiind pronunţată cu respectarea competenţei funcţionale a autorităţii, în condiţiile în care, din conţinutul deciziei nu rezultă că această cerere ar fi fost analizată şi respinsă, iar argumentul că "asupra venitului nerealizat nu au fost depuse înscrisuri şi, probabil din acest motiv nici nu s-au făcut referiri în decizie", adus de reprezentantul legal al recurentului, în cadrul concluziilor verbale formulate la momentul dezbaterilor asupra fondului cauzei, în mod corect nu a fost reţinut, neputând suplini lipsa de motivare a deciziei sub acest aspect.

Astfel, critica recurentei, în sensul că " instanţa de judecată a obligat FGA la soluţionarea pe fond a cererii de plată . . . . . . . . . ., fără a motiva faptul că petenta nu a depus înscrisuri justificative din care să reiasă temeinica acordării acestei solicitari", este nefondată, raportat la conţinutul deciziei, ce nu a analizat deloc cererea intimatei - reclamante de acordare a despăgubirilor constând în valoarea câştigului nerealizat din muncă, motiv pentru care soluţia instanţei de fond, de obligare a recurentului - pârât la soluţionarea " motivată" pe fond a acestei cereri este legală, fiind însuşită întocmai şi de instanţa de control judiciar.

Nici cea de-a treia critică a recurentului - reclamant nu poate fi reţinută, din considerentele hotărârii recurate rezultând fără echivoc modul în care instanţa de fond a acordat cheltuielile de judecată, obligând recurentul la plata în favoarea intimatei - reclamantei a sumei de 274,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale martorului audiat în cauză, în persoana doamnei H., conform înscrisurilor doveditoare ataşate la fila x din Volumul II al dosarului de fond, aceasta interpretând şi aplicând corect dispoziţiile art. 451 alin. (4) din C. proc. civ., ce prevăd că " Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1)".

Faptul că cererea de chemare în judecată a fost admisă numai în parte, nu înseamnă că recurentul - pârât nu s-a aflat în culpă procesuală, astfel că, raportat la dispoziţiile art. 451 alin. (4) C. proc. civ. şi soluţia de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 274,18 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (transport martor) este legală, nefiind susceptibilă de reformare.

Se constată, aşadar că toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2658 din 7 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.