Conflict of interest for local officials limited to discretionary acts, not mandatory payment orders under Law No. 161/2003

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 413 din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 5227 din 31 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ atacat a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 413 din 14 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând, în esenţă, că în mod greşit judecătorul fondului a examinat cauza doar sub aspectul sesizării organelor penale ca urmare a reţinerii existenţei indiciilor privind săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, apreciind că raportul de evaluare este exclusiv un act de sesizare a organelor de urmărire penală, fără să analizeze conflictul de interese în materie administrativă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*.

2. Hotărârile primei instanţe

2.1. Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 146 din 28 octombrie 2020, în fond după casare, a respins excepţiile de nelegalitate formulate de reclamant.

Totodată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a dispus anularea parţială a Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 în ceea ce priveşte constatarea conflictului de interese.

2.2. Prin încheierea din data de 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte completarea acţiunii, ţinând cont de dispoziţiile art. 500 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Prin aceeaşi încheiere, a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de reclamant şi a unit cu fondul excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, dispunând, totodată, amânarea pronunţării asupra sentinţei.

3. Recursurile exercitate

3.1. Recursul principal.

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat recurs pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat în esenţă următoarele: prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului A. şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 în ceea ce priveşte conflictul de interese de natură administrativă.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ., apreciază că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Hotărârea primei instanţe este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 70, art. 71 şi art. 78 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei cu modificările şi completările ulterioare respectiv a prevederilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

La data de 28.09.2012 Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 a fost sesizată cu privire la faptul că A. Primarul oraşului Vişeul de Sus judeţul Maramureş nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al conflictelor de interese.

În prezenta cauză au fost identificate elemente privind existenţa unui conflict de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, întrucât acesta, în exercitarea funcţiei, a semnat un număr de 2 (două) ordine de plată în beneficiul societăţilor B. S.R.L. şi C. S.R.L., prin care s-a produs un folos material pentru sine şi soţie în valoare totală de 4.646,74 RON.

Contrar celor reţinute de instanţă, raportul de evaluare a fost întocmit ca urmare a încălcării legislaţiei privind conflictul de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004.

După evaluarea datelor şi documentelor transmise de instituţii şi a reglementărilor legale aplicabile, consideră că, în cazul de faţă sunt aplicabile dispoziţiile legale prin care este reglementat conflictul de interese specific aleşilor locali, respectiv:

1) dispoziţiile referitoare la conflictele de interese privind, aleşii locali (Secţiunea a 3-a, Capitolul 2 Titlul IV) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publice şi mediului de afaceri prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

- art. 76 (Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I).

2) dispoziţiile Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor focali;

- art. 2 alin. (1) prin aleşi locali se înţelege consilierii locali şi consilierii judeţeni, primarii, primarul general al municipiului Bucureşti, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene.

- art. 75 lit. a) (aleşii locali au interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv)

Faţă de reţinerile instanţei de fond face următoarele precizări:

Pentru perioada supusă evaluării, din analiza datelor şi informaţiilor primite cu privire la reclamant în calitate de primar (mandatul din data de 27.06.2012 - prezent) şi ordonator principal de credite a semnat un număr de 2 (două) ordine de plată (potrivit adresei nr. x/23.05.2013 transmisă de primăria oraşului Viseu de Sus) emise de primăria oraşului Vişeu de Sus, în calitate de plătitor, către:

- B. S.R.L (Ordin de plată nr. x/27.11.2012 în valoare de 2.952,42 RON), în calitate de beneficiar, unde A. a deţinut calitatea de administrator în perioada 22.09.1999 -27.06.2012 şi deţine calitatea de asociat unic (potrivit adresei nr. x/29.11.2012 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului);

- C. S.R.L. (Ordin de plata nr. x/27.11.2012 în valoare de 1.696,32 RON), în calitate de beneficiar, unde D. (soţia persoanei evaluate) a deţinut calitatea de administrator în perioada 06.03.2002-26.11.2009 si deţine calitatea de asociat unic (potrivit adresei nr. x/29.11.2012 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului);

Actele semnate sau aprobate de intimatul A. (ordinele de plată) fac parte din categoria interesului personal, astfel cum este definit în cuprinsul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 393/2004.

Având în vedere acestea, consideră că, la data semnării celor două ordine de plată - B. S.R.L (Ordin de plată nr. x/27.11.2012 în valoare de 2.952,42 RON) şi C. S.R.L (Ordin de plata nr. x/27.11.2012 în valoare de 1.696,32 RON), intimatul deţinea calitatea asociat în B. S.R.L iar soţia lui deţinea calitatea de asociat unic în C. S.R.L.

Astfel, aşa cum a arătat instanţei de fond, intimatul avea obligaţia în exercitarea funcţiei de primar, de a respecta prevederile legale în materia conflictului de interese, respectiv de a manifesta o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis de a încheia un act juridic sau de a participa luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice de autoritate care produce anumite beneficii pentru el, sau alte persoane juridice, conform dispoziţiilor legale privind conflictul de interese în materia administrativă reglementat de Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile Legii nr. 393/2004.

Efectele juridice produse de un act emis din funcţia da autoritate publică sunt conforme cu scopul pentru care a fost emis. Astfel, având în vedere materialul probatoriu, rezultă foarte clar faptul că, intimatul a urmărit, prin semnarea ordinelor de plată, ca plăţile să fie realizate către societăţile unde acesta avea un interes.

Este evident că, din modul în care s-au derulat evenimentele există un conflict între sarcinile publice pe care trebuie să le exercite intimatul (în calitate de primar) şi interesele sale private, atât iniţial (intimatul anticipând consecinţele semnării ordinelor de plată cât şi final semnarea ordinelor de plată).

Fată de reţinerea instanţei că, intimatul a semnat aceste ordine de plată ca urmare a atribuţiilor de ordonator de credite, este evident că, emiterea şi semnarea actelor de către primar, chiar dacă este ulterioară unor etape obligatorii prealabile nu transformă aceasta semnare a actelor administrative într-o simplă formalitate sau o obligaţie a primarului chiar dacă prin aceasta s-ar încălca dispoziţiile legii.

Atât timp cât respectivele ordine de plată se refereau chiar la societăţile unde intimatul avea interese, acesta ar fi trebuit să se abţină de la verificarea îndeplinirii condiţiilor legale -în respectivul caz şi, evident, de la asumarea acelui act prin semnare, astfel să se elimine orice suspiciune legată de corectitudinea şi legalitatea actului.

În concluzie, apreciază că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă a încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 70 şi art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri prevenirea şi sancţionarea corupţiei cu modificările şi completările ulterioare respectiv prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

Această situaţie atrage incidenţa art. 48 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) lit. 8 C. proc. civ., Legea nr. 176/2010, art. 76 din Legea nr. 161/2003, art. 75 din Legea nr. 393/2004.

3.2. Recursul incident

Împotriva sentinţei primei instanţe şi a încheierii din data de 14 octombrie 2020 a formulat recurs incident reclamantul A. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul reclamant a solicitat schimbarea această hotărârii în sensul admiterii tuturor motivelor de nelegalitate ale Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016, invocate în faţa instanţei de fond şi pe cale de consecinţă să se constate faptul că a intervenit prescripţia extinctivă a răspunderii administrative a Recurentului-reclamant A., pentru presupusul conflict de interese reţinut prin Raportul de evaluare contestat, termenul de prescripţie împlinindu-se în cursul anului 2015, la 3 ani de la data săvârşirii presupuselor fapte-27.11.2012.

În situaţia admiterii recursului principal, recurentul reclamant justifică interesul promovării prezentului recurs incident, în sensul repunerii în discuţie a motivelor de nelegalitate care nu au fost soluţionate de instanţa de fond.

Ab initio, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii denumite "Completare a contestaţiei" învederează că soluţia dispusă prin sentinţa recurată este nelegală, având în vedere că prima instanţă, cu aplicarea eronată a dispoziţiilor legale, a respins-o (fără a analiza argumentele invocate) ca fiind tardiv formulată (acest aspect se circumscrie motivelor de casare conţinute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

La termenul de judecată din data de 24.06.2020, recurentul-reclamant, prin avocat, a formulat o completare a contestaţiei. Prin încheierea de şedinţă de la termenul 14.10.2020, instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii formulării cererii menţionate anterior reţinând în esenţă faptul că formularea acesteia s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 din Legea 176/2010 şi a dispoziţiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

Această soluţie a instanţei de fond este nelegală şi reprezintă o restrângere nejustificată, disproporţionată a dreptului de acces la instanţă.

Sentinţa recurată este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la prescripţia extinctivă, dat fiind faptul că în cauză a intervenit prescripţia extinctivă a răspunderii administrative a recurentului reclamantului, prin împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii faptelor imputate, 27.12.2012, termen care s-a împlinit la 27.11.2015, sens în care se impune admiterea contestaţiei şi anularea Raportului contestat.

În materia administrativă a conflictelor de interese, termenul de prescripţie a răspunderii este termenul general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii faptei, reglementat, la acea dată, de art. 3 din Decretul 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, în considerentele Deciziei 449/2015 (pct. 27), prin care a subliniat că textul conţinut de art. 11 din Legea 176/2010, potrivit căruia activitatea de evaluare a conflictelor de interese se efectuează de către Agenţia Naţională de Integritate "atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora", stabileşte numai termenul maxim în interiorul căruia Agenţia Naţională de Integritate îşi poate exercita competenţa amintită, fără a conţine vreo reglementare referitoare la prescripţia răspunderii persoanei asupra căreia a purtat evaluarea.

În consecinţă, solicită să se constate că a intervenit prescripţia extinctivă a răspunderii administrative a recurentului reclamant pentru faptele imputate de conflict de interese la data de 27.11.2015 şi să se dispună admiterea contestaţiei şi anularea Raportului contestat ca fiind nelegal.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 491 C. proc. civ., rap la art, 472 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză:

Legal citat, intimatul reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta pârâtă Agenţia Naţionala de Integritate, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecate ocazionate de prezentul recurs.

Intimata pârâtă Agenţia Naţionala de Integritate a formulat întâmpinare faţă de recursul incident declarat de recurentul reclamant, invocând în principal nulitatea acestuia pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca fiind nefondat.

Intimatul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a depus întâmpinare la dosar, la recursul formulat de recurenta ANI, prin care şi-a menţinut apărările formulate pe fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

1. Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate prin întâmpinari şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul principal formulat de recurenta pârâtă Agenţia Naţionala de Integritate, instanţa de control reţine că, aceasta a înţeles să critice sentinţa instanţei de fond prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, recurenta a susţinut următoarele:

"contrar celor reţinute de instanţă, raportul de evaluare a fost întocmit ca urmare a încălcării legislaţiei privind conflictul de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004".

Susţinerile recurentei pârâte sunt nefondate.

În concluziile Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 din data de 27.05.2016, dosar fond, recurenta pârâtă ANI a reţinut că "au fost identificate elemente privind existenţa unui conflict de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, întrucât acesta, în exercitarea funcţiei, a semnat un număr de 2 (două) ordine de plată în beneficiul societăţilor B. S.R.L. şi C. S.R.L., prin care s-a produs un folos material pentru sine şi soţie în valoare totală de 4.648,74 RON".

Împotriva Raportului de evaluare întocmit de ANI, intimatul-reclamant a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj o contestaţie prin care a solicitat anularea Raportului pe motiv de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin sentinţa civilă nr. 146/2020, pronunţată în al doilea ciclu procesual, instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de intimatul reclamant şi a dispus anularea parţială a Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 întocmit de recurenta-pârâtă ANI, în ceea ce priveşte constatarea conflictului de interese.

Împotriva acestei sentinţe, recurenta-pârâtă ANI a formulat recurs, prin care, critică raţionamentul instanţei de fond cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, la data de 02.07.2012, intimatul-redamant a fost ales în funcţia de primar al Oraşului Vişeul de Sus, judeţul Maramureş.

La data de 28.09.2012, recurenta-pârâtă ANI a demarat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese de către intimatul reclamant.

Procedura de evaluare a regimului juridic al conflictelor de interese în ceea ce-l priveşte pe intimatul reclamant a făcut obiectul lucrării nr. 42575/S/II/28.09.2012 finalizată cu Raportul de evaluare nr. x/27.05.2016.

Contrar susţinerilor recurentei, şi în acord cu judecătorul fondului, Înalta Cure reţine că, în prezenta speţă, raporturile contractuale între primărie şi societăţile în cauză au fost derulate înainte ca intimatul reclamant A. să devină primar, respectiv, de către predecesorul său în această funcţie, E.. Fostul primar E. a îndeplinit toată procedura legată de încheierea şi derularea contractelor în cauză, prin lansarea comenzii, livrarea mărfii, emiterea avizelor şi acceptarea facturilor. Astfel, s-a născut dreptul legal al societăţilor în cauză de a încasa preţul pentru bunurile livrate.

Pe cale de consecinţă, la acest punct al derulării contractelor, reiese că, intimatul-reclamant Coman nu avea un drept de opţiune în a semna sau nu ordinele de plată, pentru că prin refuzul efectuării plăţilor s-ar fi încălcat dreptul legal al societăţilor în cauză de a primi plata, iar instituţia publică ar fi fost expusă plăţii de penalităţi, cheltuieli de judecată sau de executare.

Aşadar, nu poate exista conflict de interese dacă legea îi impune intimatului-reclamant, în calitatea sa de primar, să aibă o anumită conduită.

Referitor la susţinerea recurentei-pârâte ANI, conform căreia în prezenta speţă sunt incidente dispoziţiile art. 76 din Legea 161/2003, Înalta Curte reţine că, aceasta este netemeinică.

Art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 interzice primarului să emită un act administrativ, să încheie un act juridic şi să emită o dispoziţie, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori pentru rudele sale de gradul I.

Or, intimatului reclamant i se impută că a semnat două ordine de plată către societăţile B. S.R.L., unde este asociat, şi C. S.R.L., unde soţia sa este asociat.

Din interpretarea teleologică a dispoziţiilor legale sus amintite, reiese că, scopul legiuitorului a fost acela de a preîntâmpina existenţa conflictului de interese prin încheierea/emiterea unor acte juridice/administrative/dispoziţii în timpul mandatului alesului local, pentru a se asigura transparenţa în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, astfel că, textul de lege nu vizează situaţia, cum este în speţă, a îndeplinirii unei obligaţii -de plată- pentru o prestaţie ce decurge dintr-un raport juridic necontestat, încheiat anterior mandatului intimatului reclamant.

Aşadar, semnarea ordinelor de plată - adică unul din elementele conflictului de interese - nu se încadrează în niciuna dintre cele 3 ipoteze vizate de textul legal care defineşte această abatere administrativă, acesta făcând referire în mod expres la "emiterea unui act administrativ, încheierea un act juridic sau emiterea unei dispoziţie".

Faţă de cele mai sus reţinute, reise că, intimatul-reclamant A. nu a emis un act administrativ, nu a încheiat un act juridic şi nu a emis o dispoziţie.

Referitor la susţinerea recurentei-pârâte ANI, conform căreia în prezenta speţă au fost incidente dispoziţiile art. 75 din Legea 393/2004, Înalta Curte reţine că este netemeinică.

Astfel, potrivit art. 74 din Legea 393/2004 - "(1) Aleşii locali sunt obligaţi să îşi facă publice interesele personale printr-o declaraţie pe propria răspundere, depusă în dublu exemplar la secretarul comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, respectiv la secretarul general al judeţului sau al municipiului Bucureşti, după caz. (2) Un exemplar al declaraţiei privind interesele personale se păstrează de către secretar într-un dosar special, denumit registru de interese. (3) Al doilea exemplar al declaraţiei de interese se transmite la secretarul general al prefecturii, care le va păstra într-un dosar special, denumit registru general de interese. (4) Modelul declaraţiei se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi internelor, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Potrivit art. 75 din Legea 393/2004 - "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

În raport de textele de lege sus enunţate, Înalta Curte constată că, dispoziţiile art. 75 lit. a) din Legea 393/2004, în forma în vigoare la data întocmirii Raportului de evaluare, 27.05.2016, se referă la registrul de interese, o altă instituţie care nu are incidenţă în cauză, dat fiind că intimatului reclamant nu i se impută că ar fi încălcat normele referitoare la registrul de interese. Normele în cauză reglementează o procedură prin care aleşii locali, la începutul mandatului, depun o declaraţie scrisă privind interesele personale.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Cu privire la recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi împotriva sentinţei nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare de intimata pârâtă ANI este fondată în ceea ce priveşte recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj.

Astfel, se reţine că cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte încheierea recurată, nu au fost dezvoltate argumente de ordin critic, ce tind a demonstra o interpretare eronată a dispoziţiilor legale, care să se încadreze în aceste prevederi.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, Înalta Curte reţine că, în raport de soluţia dată recursului principal, recursul incident este lipsit de interes, întrucât, prin recursul principal s-au soluţionat aspecte de nelegalitate a sentinţei recurate vizând fondul Raportului de evaluare contestat, iar prin recursul incident au fost invocate de către recurentul reclamant, critici referitoare la repunerea în discuţie a motivelor de nelegalitate care nu au fost soluţionate de instanţa de fond.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul principal formulat de pârâta Agenţia Naţionala de Integritate.

Va constata nulitatea recursului incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Va respinge recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal formulat de pârâta Agenţia Naţionala de Integritate împotriva sentinţei nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Constată nulitatea recursului incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.