Inadmissibility of revizuire against judgment based on procedural exception despite joinder of legality exception

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), B., C. - Inspector A.N.I., D. - Vicepreşedinte A.N.I. şi E. - Preşedinte A.N.I.: - anularea raportului de evaluare nr. x/24.07.2012 şi a dispoziţiei de clasare cu privire la starea de incompatibilitate şi conflict de interese a pârâtei B.; - obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate la reevaluarea dosarului; - obligarea pârâţilor la plata de daune morale; - obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate la plata cheltuielilor de judecată.

În cursul judecăţii, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a raportului de evaluare.

Prin sentinţa civilă nr. 2537/30.09.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate, B., C. - inspector A.N.I., D. - vicepreşedinte A.N.I. şi E. - preşedinte A.N.I.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3607 din 17 noiembrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii absolute a întâmpinărilor depuse de intimaţii Agenţia Naţională de Integritate şi D. şi a respins cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 2537/30.09.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Integritate, B., C., D. şi E., ca inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs revizuenta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă a apreciat, în mod nelegal, că sentinţa a cărei revizuire se solicită este o hotărâre care nu evocă fondul, ignorând faptul că instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2013 este o instanţă de fond, iar excepţia de nelegalitate invocată a fost unită cu fondul.

Sentinţa nr. 3607/17.11.2016 este nulă de drept, judecătorul reţinând, pentru motive străine de natura cauzei, că prin sentinţa nr. 2537/2014 nu s-ar fi evocat fondul. În realitate, excepţia de nelegalitate a raportului de evaluare face parte din fondul cauzei, iar ea a fost unită cu fondul întrucât, altfel, instanţa nu se putea pronunţa asupra ei.

A mai arătat recurenta că instanţa a interpretat eronat dispoziţiile art. 205 alin. (2) lit. c) şi d) C. proc. civ. şi nu a aplicat sancţiunea nulităţii prevăzută de aceste dispoziţii în privinţa întâmpinărilor depuse la dosar de către A.N.I. şi D..

De asemenea, prin hotărârea recurată a fost încălcat principiul contradictorialităţii, astfel cum acesta este reflectat în cuprinsul art. 14 pct. 3 C. proc. civ., recurenta apreciind că instanţa a refuzat să se pronunţe şi să sancţioneze conduita pârâţilor care nu au depus punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse, cu privire la împrejurări relevante în cauză.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus note scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuenta A. a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu o cerere de revizuire a sentinţei nr. 3607 din 17 noiembrie 2016 pronunţate în dosarul nr. x/2013, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea formulată, întrucât sentinţa a cărei revizuire se solicită nu este o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul, iar revizuenta a criticat această soluţie prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Examinând în concret cazurile de casare invocate de recurentă, Înalta Curte constată că sub un prim aspect de nelegalitate a hotărârii, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi casată atunci când instanţa a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, în cauză nu se poate vorbi despre încălcarea principiului contradictorialităţii prin nesancţionarea conduitei pârâţilor care nu au depus întâmpinare în forma cerută de dispoziţiile art. 205 C. proc. civ. şi nu şi-au exprimat propriul punct de vedere faţă de cererea de revizuire.

Astfel, chiar dacă potrivit art. 513 alin. (2) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie, această obligaţie nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, dispoziţiile procedurale nereglementând expres o astfel de ipoteză.

Efectele juridice ale unei astfel de conduite sunt cele menţionate în cuprinsul art. 208 alin. (2) C. proc. civ., nedepunerea întâmpinării în termenul şi forma prevăzute de lege atrăgând "decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel."

Cel de al doilea motiv de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Subsumat acestui caz de casare, recurenta a susţinut că judecătorul cauzei a reţinut, pentru motive străine de natura cauzei, faptul că sentinţa a cărei revizuire se solicită este o hotărâre care nu evocă fondul, ignorând faptul că instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2013 este o instanţă de fond, iar excepţia de nelegalitate invocată a fost unită cu fondul.

Argumentele recurentei sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată. Sentinţa atacată îndeplineşte exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Se observă, totodată, că susţinerile recurentei care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanţa de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Potrivit ultimului motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a dispoziţiilor care reglementează calea extraordinară de atac promovată de recurenta-revizuentă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Articolul menţionat reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre acestea.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: ... 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Evocarea fondului presupune, în primă instanţă, examinarea raportului juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării materialului probator.

În acest context, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", prima instanţă a reţinut, în mod corect, că sentinţa nr. 2537/30.09.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, prin care acţiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, nu poate constitui obiect al cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. .

Împrejurarea că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată a unit cu fondul excepţia de nelegalitate invocată în cauză nu are efectul juridic invocat de revizuentă, câtă vreme acţiunea formulată a fost respinsă în temeiul unei excepţii procesuale, fără a fi dezbătut fondul cauzei, iar excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că actul administrativ vizat de excepţie este chiar cel a căruia anulare s-a solicitat.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei nr. 3607 din 17 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2021.