Challenge to driving instructor regulations under Order 733/2013 barred by res judicata following prior annulment denial

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, data de 14 decembrie 2017, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-l oblige pe pârât să-i recunoască dreptul obţinut legal în anul 2014, pentru a putea lucra în continuare ca "instructor auto autorizat - persoană fizică autorizată PFA" pentru practica conducerii auto, conform calificării şi autorizaţiei sale şi declararea ca nelegale doar a anumitor teze, expresii şi cuvinte din conţinutul unor articole ale "Normelor metodologice pentru obţinerea permisului de conducere", întrucât contravin multor prevederi normative naţionale şi europene cu forţă juridică mult superioară.

Prin cererea de intervenţie accesorie, în interesul reclamantului, din data de 23 aprilie 2018, Federaţia Naţională a Formatorilor Auto din România a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie; admiterea pe fond a cererii de intervenţie accesorie; admiterea acţiunii, referitor la obţinerea dreptului de a lucra în continuare ca instructor auto autorizat, conform calificării şi autorizaţiei de funcţionare, ce este valabilă până în 2065, să se constate că tezele expresiile si cuvintele nominalizate de reclamant şi intervenient în tabelul anexat acţiunii sunt în contradicţie totală cu actele normative de nivel superior unui ordin de ministru;să se aplice conducătorului autorităţii publice, sancţiunea prevăzută de prevederile art. 24 (2) din Legea 554/2004, pentru nerespectarea termenului de 30 zile, de nepunerea în aplicare a motivelor dispozitivului Deciziei 2040/31.05.2017, pag. 3 şi pag. 7, referitoare la cele două regimuri juridice distincte de operatori economici ce activează în domeniu învăţământului auto şi se ocupă cu pregătirea viitorilor conducători auto, in vederea obţinerii permisului de conducere auto.

Totodată, a solicitat instanţei, în baza art. 247 din noul C. proc. civ., să constate "excepţia de nelegalitate" a unor teze, expresii şi cuvinte ce au fost intercalate în mod intenţionat şi cu un anumit scop în enunţul unor propoziţii, sau în fraza unor articole din Anexele la Ordin.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 92/CA/2018-P.I. din 29 mai 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de obiect a cererii, invocată prin întâmpinare.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor.

A respins, ca neîntemeiată, intervenţia voluntară accesorie formulată de Federaţia Naţională a Formatorilor Auto din România.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 92/CA/2018-P.I. din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamantul A. şi intervenienta Federaţia Naţională a Formatorilor Auto din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate subsumate motivelor de casare invocate sunt comune ambelor recursuri, recurenţii dezvoltând aceeaşi argumentaţie de fapt şi de drept, după cum se va arăta în cele ce urmează.

1.3.1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenţii arată că analiza instanţei de fond în legătură cu motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorului în soluţia pronunţată, nu este clară, simplă, precisă şi concisă, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Afirmă recurenţii că instanţa de fond nu a arătat în considerente de ce a admis unele probe sau de ce a respins un alt mijloc de apărare, fiind nesocotite dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

1.3.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de casare recurenţii susţine următoarele:

- instanţa de fond nu s-a pronunţat pe primul capăt al cererii de chemare în judecată şi al cererii de intervenţie, neprecizând dacă Decizia nr. 2040/31.05.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuie sau nu respectată de autoritate pârâtă şi dacă trebuie reţinută autoritatea de lucru judecat al acesteia;

- instanţa de fond nu a tranşat dacă pârâtul NMinisterul Transporturilor a respectat sau nu considerentele Deciziei nr. 2040/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitoare la interpretarea dată de instanţa de control judiciar prevederilor art. 4 b din Anexa 1 la OMT nr. 733/2013 şi dacă pârâtul a desfiinţat practic categoria socio-profesională de Instructor auto autorizat prin încălcarea prevederilor art. 29 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006;

- instanţa de fond trebuia să se pronunţa dacă au fost respectate de către pârât atunci când a emis Ordinul nr. 733/2013 actele normative cu forţă juridică superioară, astfel cum obligă art. 81 din Legea nr. 24/2000;

- instanţa de fond nu s-a pronunţat clar şi concis pe solicitarea reclamantului şi a federaţiei interveniente dacă membrii săi mai pot activa legal ca instructor auto autorizaţi PFA, în regim de liberă practică şi numai pentru activitatea de pregătire practică.

- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate a unor teze, expresii şi cuvinte intercalate în prevederile Ordinului MT 733/2013 şi a anexelor acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererile de recurs, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că în argumentarea acestui motiv de casare, recurenţii se limitează la a invoca nemotivarea hotărârii instanţei de fond prin raportare la aspecte de ordin teoretic ce ar putea constitui ipoteza art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., fără a indica, în concret care este deficienţa în modalitatea de argumentare a soluţiei pronunţate, nefiind făcută nicio regferire exactă la vreun mijloc de probă sau la vreo apărare pe care instanţa de fond să o fi înlăturat nemotivat.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a prezentat un raţionament juridic elaborat, întemeiat atât pe argumente de fapt, cât şi de drept, exprimând clar şi fără echivoc intima sa convingere că soluţia pronunţată este corectă şi legală.

Constatând că hotărârea instanţei de fond respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine netemeinicia acestui motiv de casare şi îl va respinge ca atare.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Dezvoltând acest motiv de casare recurenţii au înţeles să invoce, în fapt, nepronunţarea de către instanţa de fond asupra unor aspecte pe care aceştia pretind că le-au suspus dezlegării instanţei prin intermediul demersului lor judiciar.

Ceea ce susţin recurenţii reprezintă reiterări ale argumentelor pe care şi-a întemeiat acţiunea introductivă de instanţă, respectiv cererea de intervenţie, instanţa de control judiciar apreciind că norma de drept material, pe care o invocă recurenţii ca fiind încălcată, este reprezentată de Ordinul MT nr. 733/2013 şi anexele acestuia.

Examinând modalitatea în care instanţa de fond a înţeles să dezlege pretenţiile deduse judecăţii, Înalta Curte constată că aceasta a respectat limitele învestirii sale şi a apreciat, în mod judicios, că solicitarea reclamantului, susţinută de cererea de intervenţie accesorie vizează de fapt înlăturarea de la aplicare, prin constatarea nelegalităţii a Ordinului MT nr. 733/2013 şi a anexelor acestuia.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că, în mod corect, prima instanţă şi-a circumscris raţionamentul juridic pe analiza şi interpretarea prevederilor Ordinului MT nr. 733/2013 şi a anexelor acestuia, luând în considerare şi constatările făcute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin considerentele Deciziei nr. 2040 din 21 mai 2017 .

Ceea ce omit însă recurenţii din argumentaţia acestora este faptul că prin Decizia nr. 2040/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului din acea cauză, prin care solicita anularea Ordinului MT nr. 733/2013, fiind astfel soluţionat ultimul litigiu de acest fel, moment la care a încetat şi suspendarea executării efectelor acestui act normativ, obţinută anterior pe cale judecătorească.

Prin urmare, recurenţii au încercat, prin prezentul demers judiciar, rediscutarea în faţa instanţei de judecată a aceloraşi aspecte de nelegalitate ale Ordinului MT nr. 733/2013, tranşate definitiv chiar prin decizia invocată ca având autoritate de lucru judecat, fără a cere expres anularea acestui act normativ, petitul principal mascând, practic, această solicitare.

Fără a relua raţionamentul instanţei de fond, pe care instanţa de control judiciar şi-l însuşeşte ca fiind legal şi temeinic şi în acord cu jurisprudenţa consolidată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, instanţa de recurs constată că nu poate identifica nicio normă de drept material încălcată de către instanţa de fond în pronunţarea sentinţei atacate.

În concluzie, sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul - reclamant A. şi de recurenta - intervenientă Federaţia Naţională a Formatorilor Auto din România împotriva sentinţei nr. 92/CA/2018-P.I. din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.