Incompatibility in Public Office: Effective Simultaneous Exercise Versus Nominal Retention During Suspension

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 24.11.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/06.11.2017 şi obligarea pârâtei la retragerea de pe website-ul propriu a oricăror informaţii publice referitoare la presupusa stare de incompatibilitate a reclamantei, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1931 din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantă A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

A dispus anularea raportului de evaluare nr. x/06.11.2017.

A obligat pârâta să dispună retragerea de pe website-ul propriu a informaţiilor publice referitoare la presupusa stare de incompatibilitate a reclamantei până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1931/2018 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material incidente speţei, respectiv a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, raţionamentul exprimat fiind bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale menţionate.

Arată recurenta-pârâtă că intimata A., pe perioada exercitării funcţiei publice deţinute în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a solicitat doar suspendarea din funcţia publică, ulterior fiind încadrată cu contract individual de muncă în cadrul Unităţii de Management a Proiectului în cadrul aceluiaşi minister, ceea ce înseamnă că funcţia publică nu a încetat.

Se mai arată că în conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, instituţia publică are obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice în cazul suspendării raportului de serviciu, ceea ce presupune că intimata a păstrat calitatea de funcţionar public pe durata în care a exercitat funcţia contractuală (specialist achiziţii) în cadrul Unităţii Management a Proiectului din cadrul Ministerului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

1.4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor invocate, a ansamblului probatoriu administrat, precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin raportul de evaluare supus controlului instanţei de contencios administrativ potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că, în perioada 01.09.2010-02.12.2015, reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin deţinerea simultană a funcţiei de consilier la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi a funcţiei contractuale de expert specialist achiziţii în cadrul Serviciului Unitatea de Management a Proiectului din cadrul ministerului, încălcând astfel prevederile art. 94 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Starea de fapt nu a fost contestată, iar prima instanţă a considerat că, potrivit textelor legale, reclamanta nu a deţinut concomitent funcţia publică de consilier şi functia contractuală de expert specialist în cadrul aceluiaşi minister, instituţia suspendării exercitării funcţiei publice de execuţie de consilier presupunând prin însăşi natura sa, că din momentul dispunerii sale, reclamanta nu a mai îndeplinit atribuţiile specifice acesteia, nefiind astfel îndeplinită condiţia simultaneităţii deţinerii funcţiilor publice pentru a se putea reţine incidenţa stării de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte împărtăşeşte această abordare, considerând-o a fi judicioasă şi conformă scopului normei prevăzută de art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, conform art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare în perioada de referinţă:

"(1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.

(2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice ."

Înalta Curte reţine că prin Ordinul MMFPS nr. 1246/01.09.2010, s-a dispus mutarea definitivă a reclamantei de la Direcţia Economică - Comparztiment finanţare contabilă a proiectelor Serviciul Unitatea de Management a Proiectului şi încadrarea acesteia cu contract individual de muncă pe durată determinată în funcţia de specialist achiziţii în cadrul Serviciului Unitatea de Management a Proiectului, în scopul implementării "Proiectului privind dezvoltarea la nivel local de servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa, începând cu data de 01.09.2010, până la finalizarea implementării proiectelor, iar la art. 1 alin. (2) s-a dispus că, începând cu data de 01.09.2010 funcţia publică de execuţie de consilier gr. I superior ocupată de reclamantă se suspendă pe perioada exercitării funcţiei de specialist achiziţii prin proceduri naţionale .

Or, instituţia suspendării exercitării funcţiei publice de execuţie de consilier presupune prin însăşi natura sa că, din momentul dispunerii sale, intimata-reclamantă nu a mai îndeplinit atribuţiile specifice acesteia, nefiind astfel îndeplinită condiţia simultaneităţii deţinerii funcţiilor publice pentru a se putea reţine incidenţa stării de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

În acelaşi context, Înalta Curte constată că un argument suplimentar pentru aprecierea inexistenţei stării de incompatibilitate este reprezentat de faptul că, în urma emiterii Ordinului MMFPSPV nr. 2807/27.11.2015, prin care s-a dispus, începând cu data de 02.12.2015, încetarea contractului individual de muncă la Unitatea de Management a Proiectului, a fost emis Ordinul MMFPSPV nr. 2814/27.11.2015, prin care s-a dispus reluarea de către reclamantă a activităţii pe funcţia publică de execuţie de consilier.

Este evident că în situaţia în care, intimata-reclamantă ar fi exercitat funcţia publică de execuţie şi pe perioada exercitării contractului individual de muncă nu ar fi fost necesară emiterea unui nou act administrativ prin care să se dispună reluarea funcţiei publice de execuţie.

Astfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, precum şi în prevenirea corupţiei.

Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrităţii persoanei ce ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi conexe.

În egală măsură, în accepţiunea legiuitorului, protejarea integrităţii se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupţie ce ar putea fi săvârşite ca urmare a îmbinării exercitării funcţiei publice cu desfăşurarea unor activităţi economice.

Înalta Curte apreciază că asigurarea acestei integrităţi şi prevenirea faptelor de corupţie se realizează doar în situaţia în care există premise reale de natură a ameninţa în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a unui contract individual de muncă în timpul unei funcţii publice, situaţie în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice.

Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităţilor şi este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi, nefiind relevantă deţinerea unei funcţii ci şi exercitarea ei pentru întrunirea elementelor constitutive ale stării de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Or, situaţia de fapt probată în cauză atestă că intimata-reclamantă nu a exercitat, în împrejurările expuse, şi nici nu putea să exercite efectiv şi simultan cele două funcţii.

În concluzie, în mod corect, instanţa de fond a constatat că raportul de evaluare nr. x/06.11.2017 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, care consacră o stare de drept contrară, este nelegal, iar hotărârea instanţei de fond, care îl invalidează, este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia instanţei de fond de obligare a autorităţii pârâte să dispună retragerea de pe website-ul propriu a informaţiilor publice referitoare la presupusa stare de incompatibilitate a reclamantei, Înalta Curte constată caracterul accesoriu al acestei operaţiuni, în raport de constatarea nelegalităţii raportului de evaluare care a stat la baza publicării pe site-ul instituţiei a respectivelor informaţii, astfel încât, este dovedit, implicit, caracterul prejudiciabil al publicităţii pretinsei stări de incompatibilitate, în condiţiile anulării actului administrativ constatator.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 1931/2018 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.