Appeal against pension recalculation law annulled for non-payment of court fee; intervening appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 14.02.2018 sub nr. x/2018 şi precizată ulterior, reclamanţii Sindicatul Liber al Pensionarilor din Judeţul Braşov - Filiala Feldioara, prin reprezentant A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., H., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., A., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Guvernul României:

- anularea în tot a Hotărârii de Guvern nr. 291/2017, pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 şi revenirea cu o altă formă administrativă de aplicare a art. 100 al Legii nr. 263/2010, care să respecte în tot prevederile constituţionale, raportate la norme imperative şi de drept în elaborarea şi implementarea politicilor publice;

- anularea deciziilor de recalculare a punctajelor medii anuale emise de Casa Judeţeană de Pensii Braşov, pe motiv de nelegalitate a dispoziţiilor actului infralegal în baza căruia s-a procedat la emiterea acestora;

- anularea Soft-ului de calcul emis de C.N.P.P. privitor la modalitatea şi metodologia obligatorie de aplicare, emis în baza H.G. nr. 291/2017 şi emiterea altui Soft în conformitate cu noua formă administrativă de aplicare a art. 100 dispusă prin Legea 192/2015;

- obligarea pârâţilor la restabilirea punctajului anual al pensiei existent anterior deciziilor contestate, precum şi la plata drepturilor de pensii recalculate potrivit solicitărilor anterioare, începând cu data de 01.01.2016, conform prevederilor Ordinului.

La primul termen de judecată, reclamanţii au precizat acţiunea, arătând că înţeleg să cheme în judecată, în calitate de pârâţi, Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, Casa Naţională de Pensii Publice.

1.2. În cauză, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul Guvernului României, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi respingerea cererii formulate de reclamanţi în contradictoriu cu Guvernul României, iar KKKK. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat, în principal, anularea Hotărârii de Guvern nr. 291/2017 pentru completarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii public, aprobat prin H.G. nr. 257/2011, iar în subsidiar, anularea alin. (8) al art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii public, aprobat prin H.G. nr. 257/2011.

1.3. Prin încheierea de şedinţă din data de 26.06.2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, în baza dispoziţiilor art. 78 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Casei Judeţene de Pensii Braşov, Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi a Casei Naţionale de Pensii Publice.

1.4. Prin încheierea de şedinţă din data de 18.09.2018, în temeiul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., prima instanţă a dispus disjungerea petitelor 2, 3 şi 4 având ca obiect principal anularea deciziilor de recalculare a pensiei şi formarea unui nou dosar având ca părţi reclamantul Sindicatul liber al pensionarilor din judeţul Braşov - Filiala Feldioara, prin reprezentant A. şi B. în nume personal şi în calitate de mandatari ai reclamanţilor HHHH. s.a. în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi Casa Naţională de Pensii Publice. Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ. a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul Guvernului României formulată de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin Ministru, iar în temeiul dispoziţiilor art. 64 raportat la art. 62 C. proc. civ. a admis, în principiu, cererea de intervenţie principală formulată de KKKK..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 170 din data de 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, excepţie invocată de pârâtul Guvernul României, cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii: Sindicatul Liber al Pensionarilor din Judeţul Braşov - Filiala Feldioara, C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., H., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC..

Totodată, prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B., DDDD., EEEE., A., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., toţi prin mandatar desemnat de instanţă B. şi cererea de intervenientei în interes propriu formulată de KKKK. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

De asemenea, instanţa a respins, ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii: Sindicatul Liber al Pensionarilor din Judeţul Braşov - Filiala Feldioara, prin reprezentant A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., H., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., toţi prin mandatar desemnat de instanţă B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Mai mult, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii: Sindicatul Liber al Pensionarilor din Judeţul Braşov - Filiala Feldioara, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., H., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., A., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.

Nu în ultimul rând, prima instanţa a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate în punctul I.2 anterior au declarat recurs reclamanţii Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara şi B. în nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamanţilor C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK., precum şi intervenienta KKKK..

3.1. Prin calea de atac exercitată, reclamanţii Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara şi B. în nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamanţilor C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Braşov. Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.2. În cauză a formulat recurs şi intervenienta KKKK., prin care, apreciind, la rândul său, ca fiind incidente cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, iar, în rejudecare, admiterea cererii de intervenţie principală, în sensul anulării în tot a Hotărârii de Guvern nr. 291 din 5 mai 2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, sau, în subsidiar, în sensul anulării alin. (8) al art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, alineat cu care Hotărârea de Guvern nr. 291 din 5 mai 2017 a completat art. 134 din Normele de aplicare sus menţionate.

În susţinerea căii extraordinare de atac, recurenta - intervenientă a învederat că apreciază drept criticabilă soluţia primei instanţe de respingere, ca neîntemeiată, a cererii sale de chemare în judecată cu privire la capătul de cerere referitor la validitatea prevederilor H.G. nr. 291/2017, prin motivarea hotărârii atacate instanţa evitând să reţină argumentul esenţial invocat de aceasta şi anume incidenţa art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010.

Reiterând istoricul reglementărilor în materia asigurărilor sociale, în special din perspectiva modificărilor legislative aduse Legii nr. 263/2010, recurenta - intervenientă a arătat, în esenţă, că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă nu a motivat în niciun fel contradicţia dintre regula impusă de art. 134 alin. (8) al H.G. nr. 257/2011, aşa cum rezultă din completarea cu prevederile H.G. nr. 291/2017 şi prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010, omiţând să observe, în opinia recurentei, că regula de determinare a punctajului mediu anual rezultată prin raportarea la H.G. nr. 291/2017 încalcă prevederile legale în materie.

Din această perspectivă, recurenta a subliniat că, deşi art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 defineşte punctajul mediu anual ca fiind numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării, stagiul complet de cotizare utilizat de Casele de Pensii în vederea stabilirii drepturilor de pensie pentru persoanele aflate în situaţii precum cea a recurentei fiind, urmare a aplicării prevederilor art. 134 alin. (8) al H.G. nr. 257/2011, introdus prin H.G. nr. 291/2017, cel prevăzut de legea în vigoare în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 - 23 iulie 2016. Or, în opinia recurentei - interveniente, printr-o hotărâre de guvern a fost stabilită o regulă de determinare a stagiului complet de cotizare în contradicţie cu art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010, cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât se adăugă/se modifică dispoziţii cuprinse în Legea nr. 263/2010 în special art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010, neputându-se stabili o formulă de calcul a punctajului mediu anual contrară formulei de calcul expres definită de lege.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului a solicitat respingerea recursului formulat de Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara şi B. ş.a., ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe, drept temeinică şi legală.

4.2. În cauză a formulat întâmpinare şi Casa Naţională de Pensii Publice prin care a solicitat, la rându-i, respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara prin preşedinte A. şi B. în nume personal şi în calitate de mandatari ai reclamanţilor, apreciind drept legală soluţia primei instanţe de respingere a cererii acestora promovate în contradictoriu cu CNPP, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

4.3. Totodată, Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de intervenienta KKKK..

5. Răspunsurile la întâmpinare

Prin răspunsurile la întâmpinări formulate de Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara şi B., recurenţii au solicitat, reiterând aspecte similare celor din memoriul de recurs, respingerea apărărilor formulate de intimaţi, apreciate de recurenţi ca fiind neîntemeiate.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 22 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată pentru data de 16 martie 2022.

II. Soluţia instanţei de recurs

A. Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurenţii - reclamanţi Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara şi B. în nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamanţilor C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia netimbrării, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. şi, adiţional, cu o sumă tot de 100 RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin adresele comunicate sus indicaţilor recurenţi - reclamanţi la datele de 18 octombrie 2021, respectiv 19 octombrie 2021, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte a adus la cunoştinţa acestora obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 170 din data de 5 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte observă că recurenţii Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara şi B. în nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamanţilor C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. nu au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina lor, nu au solicitat acordarea de facilităţi la plata acesteia şi, până la termenul de judecată acordat, nu au depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii - reclamanţi Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldioara şi B. în nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamanţilor C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. împotriva sentinţei civile nr. 170 din data de 5 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

B. Cât priveşte recursul declarat de intervenienta KKKK., analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în paragrafele ulterioare:

Un prim motiv de casare invocat de recurenta - intervenientă este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dată fiind, în accepţiunea titularei căii de atac, pretinsa nemotivare a hotărârii din perspectiva argumentului contradicţiei evocate de intervenientă între regula impusă de art. 134 alin. (8) al H.G. nr. 257/2011, aşa cum rezultă din completarea cu prevederile H.G. nr. 291/2017 şi prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010.

Înalta Curte nu poate să dea eficienţă criticilor recurentei privind neanalizarea de către primul judecător a unor aspecte, câtă vreme motivul de recurs invocat nu are în vedere analizarea expresă de către judecător a fiecăruia dintre argumentele de fapt şi de drept expuse de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii şi să le răspundă prin considerente comune. Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Potrivit acestui text de lege, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul afirmaţiilor recurentei, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de fond de a motiva sentinţa pe care a pronunţat-o priveşte, în esenţă, arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a pronunţat soluţia criticată în recurs, criterii legale pe care sentinţa recurată le îndeplineşte.

În jurisprudenţa sa constantă, instanţa supremă a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului."

Se reţin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudenţa CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României):

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, LLLL. împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Analizând maniera în care instanţa de fond şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva hotărârea pronunţată, Înalta Curte reţine că, în raport de circumstanţele cauzei pendinte, hotărârea primei instanţe cuprinde argumentele pe care judecătorul fondului şi-a fundamentat soluţia pronunţată, din succesiunea acestora rezultând că prima instanţă a apreciat că, în raport de interpretarea dată prevederilor art. 1691 din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 69/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - complet pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (obligatorie potrivit prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.), verificarea conformităţii normei infralegislative atacate prin cererea de intervenţie formulată de recurenta KKKK. cu norma primară implică doar o analiză a acesteia în raport de prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, considerate de prima instanţă ca fiind norma în aplicarea căreia a fost emisă H.G. nr. 291/2017.

Într-un astfel de context, instanţa de control judiciar apreciază că lipsa unei referiri exprese la prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii atacate din perspectiva unei astfel de chestiuni de drept, câtă vreme concluzia primei instanţe privind inaplicabilitatea/lipsa de relevanţă a acestora în demersul de analiză a conformităţii H.G. nr. 291/2017 cu norma cu forţă juridică superioară, rezultă cu claritate din argumentele expuse de judecătorul fondului, neputându-se aprecia că instanţa nu a trecut prin propriu filtru totalitatea argumentelor evocate.

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nefondate sunt şi criticile subsumate de recurenta - intervenientă cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., demersul primei instanţe de a se raporta la prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, iar nu şi la cele ale art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 în aplicarea mecanismului de verificare a conformităţii Hotărârii de Guvern nr. 291/2017 pentru completarea H.G. nr. 257/2011, respectiv a alin. (8) al art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii public, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 cu legea primară, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, chestiunea de drept în discuţie este cea a identificării normei primare în executarea căreia a fost emis actul normativ derivat atacat de recurenta - intervenientă, punctul central al analizei fiind sintagma "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, în vigoare la data la care se cuvin drepturile recalculate".

Din analiza H.G. nr. 291/2017 rezultă că aceasta a fost adoptată pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, însă din conţinutul normativ al articolului unic al hotărârii supuse verificării rezultă că aceasta vizează doar punerea în executare a prevederilor art. 1691 din Legea nr. 263/2010.

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 vizează ipoteza particulară a operaţiunii de recalculare a pensiilor ce pleacă de la o situaţie juridică preexistentă, are un obiect specific, circumstanţiat la o anumită categorie de situaţii, motiv pentru care este evident caracterul acestor prevederi de reglementări speciale (în sensul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000), derogatorii de la norma generală cuprinsă în art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010. În acest sens, relevante sunt aspectele statuate în pct. 48 - 51 ale Deciziei nr. 81/2018 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ce au următorul conţinut:

48. Contrar celor redate de instanţa de trimitere, operaţiunea de recalculare reglementată de dispoziţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 porneşte de la o situaţie juridică preexistentă:

- drepturi de pensie stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011 - cu referire la persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, şi, în plus, care nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009 - astfel cum reiese, în esenţă, din dispoziţiile art. 1691 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010;

- drepturile de pensie ale acestor persoane au fost recalculate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi al Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acte normative în baza cărora pensiile stabilite în conformitate cu Legea nr. 3/1977 au fost aduse în domeniul de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000).

49. Ca atare, fiecare dintre destinatarii dispoziţiilor art. 1691 din Legea nr. 263/2010, fie la momentul stabilirii (pentru cei al căror drept de pensie s-a deschis în baza Legii nr. 19/2000), fie la momentul recalculării (pentru cei al căror drept de pensie s-a născut în baza Legii nr. 3/1977), are un drept de pensie stabilit în baza algoritmului legal şi cu utilizarea conceptelor prevăzute de lege - vechime în muncă, stagiu complet de cotizare, punctaj anual, punctaj mediu anual etc.

50. Art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevede astfel: "În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii."

51. În consecinţă, în cadrul operaţiunii de recalculare, la punctajul anual realizat de destinatarii normei (valorificat fie la momentul stabilirii dreptului de pensie, fie la cel al recalculării legale anterioare) se adaugă numărul de puncte suplimentar, acordat ca beneficiu legal prin aplicarea prevederilor art. 1691 alin. (1), iar pentru stabilirea punctajului mediu anual vor fi utilizate stagiile complete de cotizare prevăzute de legea în vigoare la data recalculării, aşadar de Legea nr. 263/2010.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi faptul că, prin aspectele dezlegate cu forţă obligatorie prin Decizia nr. 69/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, sintagma "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii" cuprinsă în alin. (3) din art. 1691 din Legea nr. 263/2010, a fost interpretată ca referindu-se la legea în vigoare la data recalculării pensiei.

Din această perspectivă relevante sunt considerentele expuse în punctele 61-64 ale sus indicatei decizii, în cuprinsul cărora s-a statuat astfel:

61. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că sintagma "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii", cuprinsă în alin. (3) din art. 1691 din Legea nr. 263/2010, se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, în consecinţă, la Legea nr. 263/2010, care conţine norma respectivă.

62. Legiuitorul nu face nicio trimitere, directă sau indirectă, expresă sau implicită, la stagiul de cotizare prevăzut de o altă lege decât cea în care este cuprinsă dispoziţia legală ce a generat confuzie pentru instanţa de trimitere, deci, nici la legea în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie.

63. Atunci când a intenţionat să vizeze o lege anterioară Legii nr. 263/2010, referirea la un asemenea act normativ este expresă. În acest sens, pot fi menţionate, printre altele, următoarele dispoziţii legale din cadrul Legii nr. 263/2010:

- art. 29 alin. (1) - "Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.";

- art. 170 alin. (1) - "Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile art. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflaţiei pe anul 2011".

64. Pe de altă parte, o altă interpretare a dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 ar face inaplicabil textul alin. (4) din acelaşi articol, conform căruia "În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării." În condiţiile în care art. 1691 alin. (1) reglementează o creştere a punctajelor anuale realizate în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare, respectiv încadrate în condiţii speciale/deosebite, dispoziţia menţionată fiind incidentă, potrivit alin. (2), şi în cazul celor aflaţi în situaţia reclamantului, rezultă că, pentru astfel de persoane, aplicând un stagiu de cotizare redus, respectiv cel de la data deschiderii dreptului de pensie, întotdeauna se va ajunge la o majorare a punctajului mediu anual, nicidecum la o micşorare a acestuia. În mod firesc, într-un asemenea caz, dispoziţia art. 1691 alin. (4) nu şi-ar mai găsi justificare legislativă.

Or, din sus indicatele considerente rezultă cu claritate faptul că prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 reglementează un alt mecanism de calcul al punctajului mediu anual, ce are drept componentă stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării pensiei, iar nu pe cel prevăzut de lege la data pensionării (cum prevede art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010), fiind confirmat, o dată în plus, caracterul derogatoriu al dispoziţiilor art. 1691 din Legea nr. 263/2010.

În raport de astfel de elemente, instanţa de control judiciar apreciază că, întrucât norma primară, în executarea căreia a fost adoptată H.G. nr. 291/2017, este reprezentată de prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, iar acestea au, inclusiv din perspectiva sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege", natura unor norme speciale, derogatorii de la prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010, în mod corect prima instanţă a apreciat că acestea sunt singurele în măsură a îndeplinii criteriile spre a fi considerate, în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, drept textul legal de referinţă în analiza conformităţii actului normativ derivat cu legea în aplicarea căreia a fost emis.

Totodată, întrucât regulă de determinare a stagiului complet de cotizare prin raportare la legea în vigoare la data recalculării pensiei este stipulată în chiar art. 1691 din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte consideră nefondate criticile aduse de recurentă manierei în care, verificând raportul dintre norma primară şi cea derivată, prima instanţă a reţinut că H.G. nr. 291/2017 are exclusiv natura unui act de organizare a modului de aplicare a prevederilor art. 1691 din Legea nr. 263/2010, emis în mod legal, cu respectarea limitelor impuse de 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, prin care nu sunt adăugate mecanisme neprevăzute de lege, nefiind necesară o verificare a conformităţii acesteia cu prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010. În acest sens sunt, de altfel, şi aspectele expuse în punctul 69 al Deciziei nr. 69/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (citat şi de prima instanţă) prin care s-a arătat expres că: 69. Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de intervenienta KKKK., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii Sindicatul Liber al Pensionarilor Braşov - Filiala Feldiora şi B. în nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamanţilor C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. împotriva sentinţei civile nr. 170 din data de 5 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de intervenienta KKKK. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.