Disciplinary complaint against judge quashed as mere judicial interpretation, not gross negligence

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.10.2019, reclamantul Condei Ştefan, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a solicitat în temeiul art. 451 alin(4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, admiterea contestaţiei, iar în consecinţă, desfiinţarea Rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2911 din 13.09.2019, pronunţată în dosarul nr. x/28.08.2019 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2097/A din 28.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/15.05.2019, cu trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 190 din 16 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Condei Ştefan, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 190 din 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul Condei Ştefan, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-pârât arată că instanţa de fond a soluţionat cauza prin încălcarea normelor de drept material incidente speţei, respectiv dispoziţiile art. 45 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 317/2004, referitor la existenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, referitor la completarea verificărilor de către Inspecţia Judiciară, art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 79 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 36/1995, art. 907 alin. 1şi 2 din C. civ.

În dezvoltarea acestei critici recurentul susţine că a făcut dovada că judecătorul împotriva căruia a formulat plângerea disciplinară se face vinovat de săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, exercitându-şi funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, acceptând vătămarea unei persoane prin pronunţarea încheierii penale nr. 175/P/CP/29.07.2018 în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.

Susţine recurentul că prin hotărârea penală pronunţată doamna judecător A. a validat posibilitatea radierii notării de litigiu înscrisă în cartea funciară Constanţa asupra imobilului în suprafaţă de 633,6 mp, de către doamna notar B., cu încălcarea dispoziţiilor art. 907 alin. (1) şi (2) din C. civ.

Arată recurentul că, în mod greşit, instanţa de fond, în motivarea respingerii acţiunii, a reţinut o situaţie de fapt contrară probatoriului administrat, interpretându-l în mod defectuos şi reţinând greşit că înscrierea litigiului în cartea funciară nu mai corespundea cu situaţia juridică reală, deoarece litigiul fusese soluţionat definitiv, nemaiexistând dreptul reclamantului de a -şi conserva vocaţia la restituirea în natură a imobilului.

Mai afirmă recurentul-reclamant că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, confundând cercetarea disciplinară cu verificarea manierei de interpretare a legii efectuată de judecătorul reclamat la Inspecţia Judiciară, în condiţiile în care dispoziţiile art. 45 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 317/2004 nu presupune verificarea legalităţii soluţiilor pronunţate de magistratul cercetat disciplinar, ci stabilirea împrejurărilor în baza cărora instanţa disciplinară poate constata existenţa abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 304/2004.

Mai arată recurentul că instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că, raportat la dispoziţiile art. 907 alin. (1)-(2) din C. civ., ca să se schimbe situaţia juridică a terenului, în litigiul civil, instanţa ar fi trebuit să admită recursul promovat de clienţii notarului B., şi nu să îl respingă, context în care, notarul ar fi avut posibilitatea să ceară radierea notării de litigiu efectuată de recurent.

1.4. Apărările formulate de către intimata-pârâtă

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente speţei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept

Recurentul-reclamant a invocat în susţinerea căii de atac motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Normele de drept material, indicate expres de către recurent, ca fiind încălcate de judecătorul fondului, sunt reprezentate de dispoziţiile art. 45 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 317/2004, referitor la existenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, referitor la completarea verificărilor de către Inspecţia Judiciară, art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 79 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 36/1995, art. 907 alin. 1şi 2 din C. civ.

Înalta Curte reţine, în prealabil, că instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune în anularea unei rezoluţii de clasare dispusă de Inspecţia Judiciară în soluţionarea sesizării reclamantului Condei Ştefan, prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări în legătură cu săvârşirea de către un judecător a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, limitele învestirii instanţei de judecată (atât în fond, cât şi în recurs) sunt date de verificarea existenţei indiciilor săvârşirii faptei de abatere disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, în sensul de a stabili dacă, modalitatea în care judecătorul reclamat a înţeles să efectueze cercetarea judecătorească şi să pronunţe soluţia în Dosarul penal nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, poate întruni latura materială şi subiectivă a abaterii disciplinare respective.

În acest context, Înalta Curte constată că prin prezentul demers judiciar recurentul-reclamant trebuie să respecte, de asemenea, limitele situaţiei de fapt şi a temeiului de drept pe care şi-a întemeiat acţiunea, neputând pune în discuţie şi solicita dezlegarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actelor şi operaţiunilor juridice civile întocmite de notarul împotriva căruia a formulat plângerea penală, ce a format obiectul dosarului penal menţionat anterior.

Pornind în efectuarea controlului judiciar asupra sentinţei pronunţate în primă instanţă de la premisele cadrului procesual descris anterior, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 79 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 36/1995, precum şi cele ale art. 907 alin. (1) din C. civ. reprezintă norme de drept substanţial care nu au incidenţă în procedura cercetării disciplinare a magistraţilor, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Cu alte cuvinte, instanţa de fond nu a fost învestită să se pronunţe asupra încălcării legislaţiei civile specifice, de către notarul care a întocmit şi autentificat actele civile apreciate nelegale de către recurent, ci a avut de cercetat dacă, pârâta Inspecţia Judiciară a respectat din punct de vedere procedural, precum şi din perspectiva fondului abaterii disciplinare indicate în sesizarea disciplinară, normele de drept care au stat la baza verificărilor efectuate şi la adoptarea soluţiei de clasare.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor de drept material incidente, respingând, în mod judicios, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că Rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2911 din 13.09.2019, pronunţată în dosarul nr. x/28.08.2019 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2097/A din 28.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/15.05.2019 sunt nelegale şi netemeinice, întrucât, judecătorul A. prin soluţia pronunţată (Încheierea nr. 175/P/CP/27.09.2018) în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 constă în exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Există rea-credinţă atunci când magistratul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind ori acceptând vătămarea unei persoane.

Există gravă neglijenţă atunci când magistratul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

Prin Rezoluţia de clasare nr. 2097/A din 28.06.2019 a Inspecţiei Judiciare s-a dispus clasarea sesizării formulate de petiţionarul Condei Ştefan, întrucât criticile aduse în cadrul sesizării nu au evidenţiat indicii ale săvârşirii vreunei abateri disciplinare, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorului împotriva cărora s-a formulat sesizarea.

Instanţa de fond a menţinut măsura dispusă, arătând că, pentru angajarea răspunderii disciplinare în cazul gravei neglijenţe, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: în exercitarea funcţiei magistratul să încalce norme de drept material ori procesual; încălcarea normelor să se producă din culpă; încălcarea normelor de drept să genereze consecinţe grave, respectiv să aibă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală. Pentru abaterea disciplinară prev. de art. 99 lit. "t" teza II din Legea nr. 303/2004, forma de vinovăţie impusă de lege este neglijenţa gravă (culpa lata), în sensul că şi omul cel mai puţin avizat, cu un minim de diligentă, ar fi prevăzut rezultatul faptei sale.

Invocarea încălcării de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 317/2004, referitor la existenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare şi ale art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 nu poate întruni ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., deoarece acestea nu reprezintă o normă de drept material incidentă speţei, ci relevă norme de procedură după care se desfăşoară cercetarea discipinară de către Inspecţia Judiciară, instanţa de judecată neputându-se substitui în atribuţiile organului administrativ.

Or, pentru declanşarea procedurii de cercetare disciplinară, este necesar ca încălcarea să vizeze o normă de drept imperativă, onerativă sau prohibitivă ori să rezide în adoptarea unei decizii în afara oricăror norme de drept sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună credinţă) nu poate găsi o justificare. (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 292 din 27 noiembrie 2017, dosar nr. x/2017).

În consecinţă, în mod corect, a apreciat instanţa de fond că reaua-credinţă sau grava neglijenţă circumscrie sfera încălcării normelor de drept material sau procesual la acelea de o gravitate deosebită, care au efecte asupra valabilităţii actelor întocmite de magistrat, a duratei procedurilor sau care produc o vătămare gravă a drepturilor şi intereselor părţilor, precum şi consecinţe ireparabile în căile de atac şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în speţă.

Pe de altă parte, aspectele invocate de recurentul-reclamant reprezintă nemulţumiri subiective faţă de soluţia dată de judecătorul A. în dosarul penal nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, care ţin exclusiv de modul de interpretare a dispoziţiilor legale prin raportare la probatoriul administrat şi situaţia de fapt, administrarea şi aprecierea probelor constituind un proces intelectiv, de analiză, ce ţine de esenţa actului de cercetare penală şi, respectiv de judecată şi care nu poate fi cenzurat decât pe calea controlului ierarhic ori jurisdicţional, neputând face obiectul unor verificări de natură administrativă ale Inspecţiei Judiciare.

Pe de altă parte, instanţa de fond a procedat în analiza conţinutului material al pretinsei abateri disciplinare săvârşite de doamna judecător A., la verificarea raţionamentului juridic exprimat prin încheierea penală nr. 175/27.09.2018, constatând că acesta a fost exprimat în limitele legale şi în raport de probele administrate în cauză, reclamantul urmărind practic schimbarea soluţiei date în litigiul civil privind radierea notării litigiului în cartea funciară.

În concluzie, instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu respectarea dispoziţiilor legale, menţinând măsura clasării dispusă de inspectorul judiciar, apreciind că inspectorul a constatat, în mod corect, că nu este întrunită nici latura obiectivă, nici latura subiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, partea reclamantă nefăcând dovada încălcării de către magistratul nominalizat în sesizare a normelor de drept menţionate.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), punctul 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Condei Ştefan împotriva sentinţei civile nr. 190 din 16 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.