Peremption of annulment appeal for failure to resume proceedings within statutory term

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 2 iulie 2019, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2193 din 17 aprilie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 2193 din 17 aprilie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost anulat recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 448 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

2. Calea exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2193 din 17 aprilie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea S.C. A. S.R.L.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea contestaţiei în anulare, la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii, din data de 4 martie 2020 a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 23 septembrie 2020, contestatoarea a depus la dosarul cauzei cerere de repunere pe rol, instanţa stabilind termen la data de 10 martie 2021, cu citarea părţilor precum şi cu obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 RON şi o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei. La termenul de judecată stabilit, s-a constatat că niciuna dintre părţile litigante nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Asupra excepţiei de perimare a contestaţiei în anulare, invocată din oficu, instanţa reţine următoarele:

C. proc. civ. reglementează perimarea ca o sancţiune procedurală care intervine pentru nerespectarea cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, constând în stingerea procesului, în faza în care se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp, prevăzut de lege, fiind, în acelaşi timp, o prezumţie de desistare, dedusă din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.

Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de 6 luni.

Pornind de la scopul pentru care a fost reglementată instituţia perimării, anume buna administrare a justiţiei, care impune obligaţia părţilor ca actele procedurale în care constă procesul civil să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător, părţile trebuind să urmărească finalizarea procesului, Curtea reţine faptul că părţile nu au îndeplinit acte de procedură apte să ducă la reluarea procesului în cursul termenului de 6 luni de la data suspendării, astfel cum prevăd disp. art. 416 alin 1 C. proc. civ. şi nici nu au probat existenţa unor cauze mai presus de voinţa lor, care le-au împiedicat să stăruie în judecată, astfel cum impun disp. art. 418 alin. (3) din C. proc. civ.

Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Aşadar, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură mixtă, în sensul că este atât o sancţiune procesuală, de aplicaţie generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor, vreme îndelungată, în judecată.

În speţă, începând cu data de 4 martie 2020, a început să curgă termenul de perimare al prezentei cereri, astfel că, având în vedere că până la termenul de judecată la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării au trecut mai mult de 6 luni de la momentul în care a început să curgă termenul de perimare, iar vina pentru rămânerea în nelucrare a cererii de chemare în judecată îi incumbă contestatoarei, care nu a stăruit în judecată, în vederea finalizării procesului, şi ţinând cont şi de faptul că nu se poate reţine incidenţa vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în înţelesul acordat acestor noţiuni de prevederile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., intervenită în cadrul termenului de perimare, instanţa apreciază că devin aplicabile dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Mai mult, la data repunerii pe rol (10 martie 2021) când părţile deşi legal citate, niciuna dintre acestea nu au solicitat în scris, judecarea cauzei în lipsă, în considerarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., trecând, astfel, mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii.

Prin urmare, având în vedere şi dispoziţiile art. 420 şi art. 421 C. proc. civ., instanţa urmează a admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi, în consecinţă, urmează a constata perimată contestaţia în anulare.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a cererii de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea contestaţiei în anulare, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi cod.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării invocată din oficiu.

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2193 din 17 aprilie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs in 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.