Incompatibility of notary board members; suspension of proceedings pending resolution of identical legal issues in connected cases

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Cuţii de Apel Oradea, reclamanţii A. şi B. în contradictotiu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici, C., D., E. şi F. au solicitat instanţei să constate că cei 4 sunt membrii în Consiliul Uniunii sunt în incompatibilitate şi în conflict de interese ca membrii în corpul de control al Uniunii, corpul de control al preşedintelui orice alte activităţi remunerate şi neremunerate, să obligaţi pârâţii la restituirea sumelor încasate în stare de incompatibilitate şi conflict de interese pe ultimii 3 ani Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, să obligaţi pârâţii la despăgubiri morale în cuantum de 25.000 EUR pentru fiecare precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi, în consecinţă, a suspendat judecarea prezentei cauze cu privire la întreg dosarul, fără a dispune disjungerea, apreciind că petitele subsidiare sunt strict legate de petitul principal şi, prin urmare, nu se poate pronunţa anterior pronunţării asupra petitului principal.

1.2. Hotărârea/Încheierea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din data de din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecaţii prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018 şi nr. 449/35/2019 ale Curţii de Apel Oradea.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Oradea a promovat recurs au promovat recurs reclamanţii A. şi B., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Motivele de recurs

Susţinând nelegalitatea încheierii atacate, recurenţii au arătat, în esenţă, că instanţa de fond fără nicio justificare legală a dispus suspendarea judecaţii prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018 şi nr. 449/35/2019 ale Curţii de Apel Oradea.

Recurenţii au arătat că au catalogat această acţiune drept o acţiune pentru repararea prejudiciului şi s-au adresat secţiei Civile, solicitând în acest fel că pârâta şla platza tuturor sumelor încasate de pârâţi în calitatea lor de membrii în diferite comisii neidentificate de noi, stimulente, diurnă, cazare, orice alte venituri încasate de aceştia.

Or, instanţa în loc să dea curs solicitării recurenţilor respectiv să ceară de la Uniune toate veniturile încasate de pârâţi pe ultimii 3 ani preia de pe rolul secţiei civile a Curţii de apel dosarul, secţie ce avea competenţa exclusivă să judece acest dosar. Artaă că, numai în condiţia în care secţia civilă a Curţii de Apel s-ar fi declarat necompetentă ar fi fost îndreptăţită să se dezinvesteasca şi să trimită dosarul către instanţa competentă să judece acest dosar.

În condiţiile în care noi au motivat în drept art. 1349, art. 1357 C. civ. şi următoarele, art. 1381 şi următoarele C. civ., art. 219, art. 222 C. civ., art. 413 C. proc. civ., instanţa era obligată să trimită dosarul Curţii de Apel, secţia Civilă şi nu să se declare ea competentă pentru această cauză.

În continuare recurenţii au arătat că Dosarele nr. x/2018 respectiv nr. 2925/111/2018 invocate de către pârâţi nu au legătură cu obiectul acestui dosar.

În primul rând în aceste dosare nu au judecat fondul problemei ci s-a judecat pe excepţia lipsei procedurii prealabile sau tardivitate cu toate că în speţă era vorba despre Hotărâri ce intrase în circuitul civil şi ca atare numai era necesară procedura prealabilă.

În aceste condiţii, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casare încheierii atacate şi în consecinţă reluarea judecăţii cauzei.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimta-pârâtă Uniunea Naţională a Notarilor Publici a invocat excepţia nulităţii recursului promovat de partea adversă. Pe fond a solicitat respingerea recursului promovat de reclamanţi ca nefondat reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

Intimaţii-pârâţi, D., E. şi F., prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului promovat de reclamanţi, ca nefondat.

1. 5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 10 februarie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 10 martie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate de reclamanţi şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând Curtea are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, prin care se supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv, în cazurile prevăzute de lege, instanţei ierarhic superioare, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Răspunzând criticilor formulate de recurenţi, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:

Recurenţii critică în esenţă soluţia instanţei de fond de suspendare a judecăţii cauzei, invocând faptul că nu este îndeplinită condiţia legală prevăzută la art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în vigoare la data sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată în cauză, instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Într-adevăr, din interpretarea stricto sensu a dispoziţiilor legale anterior menţionate, reiese că judecata pendinte trebuie să aibă ca obiect existenţa sau inexistenţa unui drept de care să depindă soluţia în cauza suspendată.

Analizând cererea de recurs, Curtea constată că recurenţii nu au indicat in concreto care sunt regulile de procedură care nu ar fi fost respectate de către instanţa de fond şi a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, aceasta motivând că instanţa de ar fi dispus în mod nelegal suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Curtea reţine că suspendarea facultativă a cauzei este lăsată la aprecierea instanţei de judecată, cazurile de suspendare facultativă fiind cele prevăzute de art. 413 C. proc. civ., în afara acestor cazuri existând şi alte dispoziţii legale, cuprinse fie în acelaşi cod, fie în alte acte normative speciale.

Una dintre situaţiile de suspendare facultativă este cea prevăzută de dispoziţiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Acest caz are în vedere existenţa unor chestiuni prejudiciale, a căror soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei. Practic, implică existenţa unei probleme juridice a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă, fiind necesar ca soluţionarea acesteia să se facă în mod definitiv înainte celeilalte.

Pentru ca acest caz de suspendare facultativă să poată opera, este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi în curs de desfăşurare, adică să existe o altă judecată pendente.

În cauză, este mai mult decât evident, că nu se mai poate schimba caracterul competenţei funcţionale care a fost stabilit de instanţă ca fiind unul de contencios administrativ, astfel că nu se mai impune a se reveni asupa acestui aspect.

De asemenea, măsura suspendării prezentului dosar este pe deplin justificată de faptul că, atât în cadrul dosarului x/2018 la care au fost conexate o serie de alte dosare cu părţi/obiect/cauză comune, cât şi în cadrul dosarului nr. x/2018, recurenţii - reclamanţi contestă tocmai legalitatea aceloraşi acte administrative deduse judecăţii si în prezentul dosar, respectiv a Hotărârii nr. 47/2013 a Hotărârii nr. 19/2014 şi a hotărârilor de stabilire a indemnizaţiilor unor persoane fizice care exercită diferite funcţii la nivelul Uniunii, invocând drept temei aceeaşi pretinsă stare de incompatibilitate reclamată si în prezenta cauză.

Deci obiectul comun al dosarelor este mai mult decât suficient pentru a dovedi că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., inclusiv criticile recurenţilor-reclamanţi invocate în dosarul nr. x/2018 şi în dosarele conexate prin care încearcă să dovedească pretinsa nelegalitate a aceloraşi acte administrative vizează exact aceeaşi problemă de drept, respectiv posibilitatea unui membru ai Corpului de control ai Uniunii de a cumula această calitate cu alte funcţii exercitate în cadrul altor organisme de la nivelul Uniunii.

Or, pentru aceste considerente, în mod evident între aceste dosare există o legătură de cauzalitate, dată de obiectul comun al acestora, pe de-o parte, respectiv de cauza juridică identică, pe de altă parte.

Prin urmare, instanţa constată că nu pot fi primite criticile formulate de recurenţi sub aspectul suspendării judecăţii, în mod judicios dispunând prima instanţă suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea în mod definitiv a dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018 şi nr. 449/35/2019 ale Curţii de Apel Oradea.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - pârât C. aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe de o parte, în ceea ce priveşte apărarea propriu-zisă desfăşurată în faţa instanţei de recurs şi care a condus la cheltuieli judiciare constând în onorariu de avocat, astfel cum au fost solicitate, Curtea reţine că activitatea desfăşurată efectiv de avocat a constat în formularea unei întâmpinări în care s-a susţinut pe scurt (3 paragrafe) respingerea recursului.

Pe de altă parte, onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.

Acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.

Mai mult decât atât, trebuie avută în vedere atât jurisprudenta naţională, cât şi şi jurisprudenta C.E.D.O., care a conturat nu numai ideea că dispoziţiile art. 452- C. proc. civ. sunt aplicabile în raport de culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul, ci şi cerinţa ca în analiza culpei să se aibă în vedere prejudiciul real creat părţii care a achitat cheltuielile de judecată, precum şi faptul că cheltuielile de judecată urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite şi constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil, aspecte care nu au fost dovedite în cauză, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (justificarea onorariului avocatului a fost făcută cu o xerocopie a facturii fiscale şi a imputernicirii avocaţiale, filele x ds recurs).

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele ce preced în temeiul art. 496 C. proc. civ., instanţa va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ. din data de 15 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Totodată, va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - pârât C., ca neîntemeiată.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ. din data de 15 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - pârât C., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.