Reimbursement cap for information and publicity expenses in EU-funded projects: contractual 10% limit and classification of promotional activities

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) in calitate de Beneficiar şi Lider de Parteneriat, conform Contractului de finanţare nr. x, cu modificările si completările ulterioare, si Acordului de parteneriat nr. 790/16.01.2015, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU MMFPSPV şi Ministerul Dezvoltării regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman (MDRAPFE-DGPCU), a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016, emisa de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV-OIPOSDRU, respectiv, in prezent, MMJS-OIPOSDRU), înregistrata la ANOFM sub nr. x/11.08.2016, aferenta Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara, depusa de ANOFM la MMFPSPV-OIPOSDRU la data de 05.08.2016; anularea Adresei MMFPSPV-OIPOSDRU nr. x/31.08.2016 privind soluţionarea contestaţiei nr. 10414/17.08.2016, înregistrata la MMFPSPV-OIPOSDRU sub nr. x/17.08.2016, formulata de ANOFM împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016, aferenta Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara; anularea Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/31.08.2016 emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei nr. 10414/17.08.2016, constituit la nivelul MMFPSPV-OIPOSDRU; obligarea paraţilor la rambursarea si plata către ANOFM, in calitate de Beneficiar, conform Contractului de finanţare nr. x, cu modificările si completările ulterioare, a sumei de 193.650,57 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate in cadrul Proiectului nr. x - "CHANCE4NEET - Registrul Electronic al Tinerilor NEET"; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumei de 193.650,57 RON, calculata de la data emiterii Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016 şi pana la data plăţii efective a sumei menţionate, reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

Pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în reprezentarea Organismului Intermediar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii si excepţia nulităţii.

În susţinerea acestor excepţii a arătat că prin depunerea cererii de chemare în judecată peste termenul legal prevăzut atrage tardivitatea introducerii acţiunii, astfel cum rezultă din reglementarea dispoziţiilor imperative ale art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ. Cererea de chemare în judecată, introdusă cu depăşirea termenului legal prevăzut, de şase luni de la comunicare, este, în accepţiunea art. 185 alin. (1) teza a II - a din Noul C. proc. civ., lovită de nulitate.

La rândul său, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, pe cale de excepţie, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, ca excepţie de fond, absoluta si peremptorie, sub aspectul înţelesului dat de legiuitor, noţiunii de "act administrativ", cu privire la anularea în parte a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei, înregistrat sub nr. x/31.08.2016.

În acest sens, pârâtul a arătat că, plecând de la dispoziţiile instituite de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 554/2004 actualizată, în înţelesul legii, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării sau a executării, în concret, a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, faptul că natura juridică a actului criticat de reclamantă este una de informare, care nu da naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar scopul emiterii acestuia nu este de a executa sau a organiza executarea legii, motiv pentru care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4633 din 28 noiembrie 2017, a respins excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, ca neîntemeiate.

A respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Capital Uman, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale-Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii pronunţate de Curţea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum fost formulată.

Circumscriindu-se motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate, înţelege să critice soluţia instanţei de fond din prisma următoarelor motive:

Recurenta-reclamantă a punctat faptul că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, hotărârea fiind arbitrală şi nu permite un control judiciar.

În acest sens a arătat că prima instanţă a încălcat dreptul la un proces echitabil precizând că sentinţa este nemotivată având în vedere că judecătorul fondului a preluat ad literam toate argumentele pârâtei, fără să acorde vreo atenţie argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată.

S-a susţinut că sentinţa este nemotivată, instanţa încălcând în acest mod prevederile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta a mai susţinut că, prin nemotivarea sentinţei cu privire la aspectele indicate, instanţa de fond a privat-o de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A considerat astfel că sentinţa este lovită de nulitate în conformitate cu art. 174 C. proc. civ., nemotivarea acesteia echivalând cu necercetarea fondului, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare conform art. 488 pct. 6 din cod.

În continuare, recurenta a apreciat sentinţa atacată ca fiind "nelegală şi netemeinică" fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că, deşi concluzia concilierii a fost în sensul ca sunt considerate eligibile acele cheltuieli de informare si publicitate în valoare de 193.650,57 RON, iar beneficiarul va putea depune în cererea de rambursare suplimentara toate documentele justificative necesare, intimatul-parat MMFPSPV-OIPOSDRU a soluţionat CR6 într-un mod total opus respectivei concluzii, excluzând de la rambursare cheltuielile solicitate spre rambursare, in suma de 193,650,57 RON.

Susţine că, aşa cum a precizat pe larg în cererea dedusă jjudecaţii, ceea ce a condus la o atare concluzie este interpretarea nereala a validării cheltuielilor efectuate de intimatul-parat MMFPSPV-OIPOSDRU, care a adăugat, în mod eronat, la cheltuielile de informare si publicitate propiu-zise şi cele aferente altor activităţi care aveau alte obiective decât cel de informare si publicitate, cum este si "conferinţa naţională de diseminare a datelor în urma analizelor statistice", considerata in mod nejustificat de intimatul-parat ca fiind una ce se înscrie în cadrul activităţii de Informare si publicitate (Activitatea A2),

Or, în ceea ce priveşte acţiunea menţionată, aceasta se înscrie în rândul celor din cadrul Activităţii A6, astfel cum se menţionează expres în Cererea de finanţare (Anexa nr. 14- extras).

De asemenea, recurenta mai arată că, prin Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare, aceasta acţiune a fost menţinută ca fiind încadrata in cadrul Activităţii A6 (Anexa nr. 1 - Cererea de finanţare, Secţiunea "Graficul activităţilor proiectului", modificat prin Actul adiţional nr. 1).

În fine, se mai susţine că, aşa cum a arătat pe larg prin cererea dedusa judecaţii, motivul pentru care a fost introdusa in mod special Activitatea A6 este acela de a asigura posibilitatea de diseminare a informaţiei in rândul personalului Serviciului Public de Ocupare (SPO), tinând cont de importanta Proiectului, aceasta constituind un eveniment la care participa personalul din cadrul celor 42 de agenţii pentru ocuparea forţei de munca judeţene precum si a municipiului Bucureşti din subordinea ANOFM, si pentru care au fost alocate resurse umane, transport, cazare, tipărituri etc.

În concluzie, reţinerile instanţei de fond potrivit cărora ANOFM nu a respectat dispoziţiile art. 3 alin. (6) din Contractul de finanţare "ceea ce a condus la diminuare cheltuielilor solicitate în cererea de rambursare nr. x suplimentară" sunt nelegale şi neîntemeiate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, pe cale de excepţie, nulitatea recursului având în vedere că recurentul -reclamant nu aduce nicio critică, în concret, în susţinerea motivului de casare în discuţie, argumentele expuse vizând în exclusivitate situaţia expusă la fondul cauzei.

În aceste condiţii, au apreciat că recursul întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nul, neîncadrându-se în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta- reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.

De asemenea, intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a depus o cerere prin care a solicitat scoaterea acestuia din cauză ca urmare a transmiterii calităţii procesuale către intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene în ceea ce priveşte dosarele care ca obiect acte emise de către Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 9 aprilie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 10 martie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Cu titlul prealabil, referitor la cererea formulată de către intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cu privire la scoaterea din cauză cu prilejul soluţionării recursului, Înalta Curte reţine că acesta a figurat ca în calitate de parte pârâtă la judecata în fond, astfel că cererea va fi respinsă ca atare.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta-reclamantă sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 C. proc. civ.

În referire la motivul de nelegalitate întemeiat de recurent pe prevederile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Recursul reclamantei supune judecăţii critici referitoare la motivarea sentinţei, susţinându-se că prima instanţă a preluat uneori ad literam toate argumentele pârâtei fiindu -i încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Susţinerea recurentei-reclamante este nefondată. Conform art. 488 pct. 6 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:... când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Curtea constată însă din lecturarea considerentelor sentinţei recurate că, contrar susţinerilor recurentei reclamante, există o motivare argumentată a soluţiei primei instanţe de respingere a acţiunii, cu arătarea în concret a temeiurilor de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării soluţiei recurate.

Curtea aminteşte că motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. nu devine incident când partea este nemulţumită de argumentele expuse de prima instanţă, ci doar atunci când hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia sau cuprinde motive contradictorii sau chiar străine de cauză, ceea ce nu este cazul în speţă, hotărârea primei instanţe, sub aspectele criticate, fiind motivată prin raportare la argumentele expuse.

Pe calea unei cereri de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu se poate obţine o rejudecare a fondului cauzei pentru simple observaţii privind netemeinicia sentinţei pronunţate la fond, cât timp cel care formulează o cerere de recurs nu dovedeşte în mod indubitabil incidenţa motivului de casare, în concepţia noului C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac.

Argumentul concret invocat în dezvoltarea acestui motiv de recurs vizează practic lipsa unui răspuns la motivele de fapt şi de drept invocate de reclamată prin cererea de chemare în judecată, în contextul în care întreaga motivare constituie o preluare a susţinerilor pârâtului, ceea ce a condus, în opinia recurentei la necercetarea cauzei şi încălcarea dreptului la apărare.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt şi de drept care întemeiază soluţia şi cuprinzând argumente concludente care au stat la baza respingerii apărărilor.

Totodată, Curtea apreciază că prima teză a textului de lege are în vedere omisiunea efectivă de a examina temeiurile invocate de către parte în susţinerea acţiunii, iar nu lipsa cercetării în mod distinct a fiecăruia dintre argumentele de fapt sau de drept invocate de aceasta, care, oricât de larg ar fi dezvoltate de parte, sunt subsumate motivului principal pe care îl sprijină.

Prin urmare, instanţa de fond este cea în drept să grupeze argumentele expuse de reclamantă în susţinerea acţiunii, având posibilitatea de a răspunde printr-un considerent comun.

Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat şi a motivelor de recurs reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor urma:

Recurenta- reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actele administrative reprezentate de Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016, emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV-OIPOSDRU, în prezent, MMJS-OIPOSDRU), aferentă Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara, anularea Adresei MMFPSPV-OIPOSDRU nr. x/31.08.2016 privind soluţionarea contestaţiei nr. 10414/17.08.2016, împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016, aferenta Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara şi Procesul-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/31.08.2016 emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei nr. 10414/17.08.2016.

Neregulile constatate prin actele administrative vizează conduita recurentului-reclamant în derularea proiectului Proiectului nr. x - "CHANCE4NEET - Registrul Electronic al Tinerilor NEET".

Acţiunea reclamantei a fost respinsă, prima instanţă apreciind ca fiind temeinice şi legale actele administrative contestate.

Astfel, în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că valoarea cheltuielilor de informare şi publicitate a depăşit procentul prevăzut în contractul de finanţare. Beneficiarul nu a respectat prevederile art. 3 alin. (6) din contractul de finaţare, conform cărora "Valoarea cheltuielilor aferente activităţilor de informare şi publicitate va fi acordată în procent de maxim 10% din valoarea cheltuielilor directe", art. 3 alin. (7): în cazul în care, la finalizarea perioadei de implementare a Proiectului, valoarea totală eligibilă validată de AMPOSDRU/OI POSDRU delegat este mai mică decât valoarea totală eligibilă prevăzută la alin. (1), procentul de decontare a tipurilor de cheltuieli menţionate la alin. (3) - (7) de mai sus va fi raportat la valoarea totală validată de AMPOSDRU/OI POSDRU."

La analiza Cererii de rambursare Finală nr. 5/02.02.2016, a rezultat ca valoarea cheltuielilor de informare si publicitate nu respectă procentul prevăzut în contractul de finanţare, raportat la execuţia bugetara, respectiv valoarea de 369.999,75 RON. Prin urmare cheltuielile de informare si publicitate solicitate au fost diminuate cu valoarea de 193.650,57 RON.

În urma desfăşurării procedurii de conciliere, a fost încheiată Nota nr. x/02.08.2016, prin care s-a concluzionat în sensul că sunt considerate eligibile acele cheltuieli de informare şi publicitate în valoare de 193.650,57 RON, iar beneficiarul va putea depune în cererea de rambursare suplimentara toate documentele justificative necesare, urmând ca organismul intermediar sa analizeze cu celeritate întreaga documentaţie.

Ca atare, în data de 05.08.2016, ANOFM a depus Cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara (CR6), prin care a solicitat validarea sumei de 193.650,57 RON.

Prin adresa MMFPSPV-OIPOSDRU nr. x/10.08.2016, înregistrată la ANOFM sub nr. x/11.08.2016 MMFPSPV-OIPOSDRU a adus la cunoştinţa instituţiei recurente faptul ca "cheltuielile de informare si publicitate nu respecta procentul prevăzut in contractul de finanţare, respectiv 10% din valoarea cheltuielilor directe, înregistrându-se o depăşire cu suma de 193.650,57 RON, suma ce a fost dedusa din cererea curenta".

S-a sublimat şi că reclamanta a încălcat şi Ghidul solicitantului - Condiţii generale, august 2014, care la pagina 32, Capitolul 4 Cererea de finanţare, subcapitolul 4.4.6 Date financiare - bugetul, lit. A). Cheltuieli de informare şi publicitate prevede: "Cheltuielile de informare şi publicitate se vor încadra în plafonul de 10% din totalul cheltuielilor directe care reprezintă documentul pilon ce "stabileşte condiţiile în care se poate cere finanţarea unui proiect în cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane şi implicit limitele în care se poate perfecta contractul de finanţare.."

Aşa cum s-a menţionat în cheltuielile de informare şi publicitate intră, cel puţin, următoarele tipuri de cheltuieli: cheltuieli cu experţii de responsabili pentru activităţile de informare şi publicitate; cheltuieli pentru organizarea conferinţelor {de lansare şi de final) şi a altor evenimente care vizează promovarea proiectului (caravane, mese rotunde, etc); spot TV, radio; materiale promoţionale, site web.

Susţinerea recurentei cu privire la o pretinsă interpretare nereală asupra validăriii cheltuielilor efectuate, potrivit căreia conferinţa naţională de diseminare a datatelor în urma analizelor statistice a fost considerată în mod nejustificat ca fiind una ce se înscrie în cadrul activităţii de informare şi publicitate (Activitatea 2) cu toate că acestea se înscrie în rândul celor din cadrul Activităţii 6, nu poate fi reţinută, în condiţiile în care Activitatea 6 nu a fost o activitate de instruire ci una de promovare.

Înalta Curte reţine că organizarea unor astfel de evenimente, inclusiv stabilirea datelor de desfăşurare a ţinut de voinţa şi puterea de decizie a recurentei-reclamante, întrucât la momentul stabilirii graficului iniţial de implementare a activităţilor se cunoşteau datele în funcţie de graficul de implementare a activităţilor.

Or, potrivit Ghidului solicitantului, Activitatea 6 denumita Campanie de promovare a facilităţilor oferite de sistemul informatic integrat, în scopul eficientizării SPO" are următoarele subactivităţi: Subactivitatea A6.1 "Realizare de materiale de promovare - tipărituri, CD, Inscripţionat prezentare video", Subactivitatea A6.2 "Realizarea unei Strategii de comunicare şi promovare a SPO in cadrul campaniei", Subactivitatea A6.3" Recepţia şi distribuirea materialelor de prezentare - broşura si CD", Subactivitatea A6.4 "Publicarea anunţ în presa scrisă", aceste subactivităţi contribuind la realizarea indicatorilor asumaţi prin proiect "Număr de evenimente de comunicare şi promovare la nivel naţional".

Cu referire strictă la Activitatea 6 a proiectului denumită "Campanie de promovarea a facilităţilor oferite de sistemul informatic integrat, în scopul eficientizării SPO", s-a reţinut că în conformitate cu bugetul detaliat al proiectului au fost bugetate doar cheltuieli cu experţii implicaţi în implementarea proiectului; la calcularea sumelor s-a ţinut cont doar de expertul de comunicare implicat în implementarea proiectului; pentru lunile octombrie 2015 şi noiembrie 2015, potrivit rapoartelor de activitate, acesta are următoarele responsabilităţi: "Răspunde de mediatizarea stadiului privind implementarea proiectului, Organizează evenimente de informare şi promovare, Coordonează distribuirea materialelor de promovare"; aceste responsabilităţi se înscriu în sfera activităţii de informare şi publicitate.

În concluzie instanţa de fond a considerat în mod corect faptul ca la analiza cererii de rambursare Suplimentara nr. 6/06.08.201, s-a constatat că diminuarea sumelor validate cu valoarea de 193.650,57 RON s-a făcut de la cheltuielile de informare si publicitate, întrucât acest capitol a înregistrat depăşirea.

În aceste condiţii, este evident că reclamanta ANOFM a nesocotit dispoziţiile art. 3 alin. (6) din Contractul de finanţare, conform cărora "cheltuielilor aferente activităţilor de informare şi publicitate va fi acordată în procent de maxim 10% din valoarea cheltuielilor directe", fapt care a condus la diminuarea cheltuielilor solicitate în cererea de rambursare nr. x suplimentară, cu suma de 193.650,57 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea validată de 563.650,32 RON şi valoarea de 369.999,75 RON ce rezultă din aplicarea procentului de 10% prevăzut în contractul de finanţare.

Analiza cererii de rambursare Suplimentară nr. 6/05.08.2016, a constatat că beneficiarul a solicitat validarea unor cheltuieli care nu au fost considerate neeligibile în conţinutul scrisorii standard de informare a beneficiarului elaborată de Ol MMFPSPV şi înregistrată sub nr. x/10.08.2016 aferentă Cererii de rambursare nr. x Suplimentară/05.08.2016, însă suma de 193.650,57 RON reprezintă valoarea diminuării cheltuielilor efectuată de la capitolul care a înregistrat depăşirea.

Această diminuare se putea face de la oricare alt capitol, astfel încât valoarea cererii de rambursare, să atingă nivelul aprobat pentru întreaga valoare a contractului de finanţare urmare a validării cererii finale, neafectând alte linii, întrucât verificarea respectării prevederilor contractuale se face o singura dată.

Verificările efectuate de către OI AAMFPSPV au evidenţiat faptul că valoarea totală eligibilă costuri directe prevăzută în contractul de finanţare este de 8.231.186,00 RON, valoarea totală eligibilă costuri directe validată a proiectului a fost în sumă de doar 3.699.997,50 RON, cheltuielile de informare şi publicitate reprezintă 10% din valoarea totală eligibilă costuri directe validată a proiectului în sumă de doar 369,999,75 RON, iar valoarea cheltuielilor validate în cererile de rambursare 1 - 5 Finală este în sumă de 563.650,32 RON, astfel că valoarea de 193.650,57 RON reprezintă diferenţa dintre valoarea validată de 563.650,32 RON şi valoarea de 369.999,75 RON ce rezultă din aplicarea procentului de 10% prevăzut în contractul de finanţare.

Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fondului faptul ca modalitatea in care s-a realizat diminuarea cheltuielilor de informare şi publicitate cu suma de 193.650,57 RON este una corectă.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei civile recurate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva sentinţei civile nr. 4633 din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.