Extraordinary review for newly discovered documents dismissed for exceeding one-month filing deadline under Article 324(1)(4) Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, in its Administrative and Fiscal Section, admitted the ex officio plea of tardiness and dismissed the petition for review as time-barred, leaving the underlying 2019 decision that had previously rejected the applicant's initial review request as final and irrevocable. The dispute concerned a re-examination of a final decision in a military administrative case, where the petitioner alleged the discovery of new evidentiary documents, specifically orders and correspondence from the Ministry of National Defense, submitted via postal registration on October 16, 2019. The court determined that the petition was procedurally deficient as a "re-examination" filing and was legally requalified as a standard petition for review under Article 322(5) of the Civil Procedure Code; however, it found the request inadmissible because it was filed more than one month after the petitioner discovered the new documents (dated June and July 2019), violating the one-month statutory deadline prescribed by Article 324(1)(4) of the Civil Procedure Code for such extra ordinary appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 129 alin. (4) din C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 304/2004, art. 322 pct. 5 din C. proc. civ, art. 158 alin. (1) din C. proc. civ, art. 323 alin. (1) din C. proc. civ; Extraordinary review for newly discovered documents dismissed for exceeding one-month filing deadline under Article 324(1)(4) Civil Procedure Code: Astfel fiind, Înalta Curte califică, în temeiul art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865, calea de atac exercitată de A. ca fiind cerere de revizuire circumscrisă motivului reglementat de art. 322 pct. 5 din acelaşi Cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 martie 2021
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4682 din 11 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 1397 din 09 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2009.
Prin cererea depusă la oficiul poştal la 16 octombrie 2019, revizuentul A. a solicitat "reexaminarea" Deciziei nr. 4682 din 11 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, raportat la următoarele acte noi, anexate cererii: adresa Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02405 nr. DP905/02.10.2019, Ordinul ministrului apărării naţionale nr. S/C10C30 din 08.10.1985, Raportul Ministerului Apărării Naţionale - Direcţia Cadre şi Învăţământ privind trecerea în rezervă a maistrului militar clasa a IV-a (Av) B., Decizia nr. 532 din 15 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi adresa Ministerului Apărării Naţionale - Centrul Militar Zonal Timiş nr. CR673/12.08.2009.
Cererea formulată de A. privind reexaminarea Deciziei nr. 4682 din 11 octombrie 2019, înregistrată la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost înaintată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrată ca recurs, sub nr. x/2020.
În dosarul nr. x/2020, la termenul de judecată din 5 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a pus în discuţia părţilor şi a rămas în pronunţare, în temeiul art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865, cu privire la calificarea juridică a căii de atac exercitate în cauză, şi, subsecvent, în temeiul art. 158 alin. (1) din acelaşi Cod, asupra excepţiei necompetenţei materiale a Completului de 5 judecători de a soluţiona cauza.
Înalta Curte a constatat că cererea formulată de A. nu cuprinde temeiul de drept al căii de atac pe care autorul ei înţelege să o exercite şi nu este structurată de o manieră care să permită calificarea ei ca fiind un veritabil "recurs" circumscris competenţei ce revine Completului de 5 judecători, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004. Din conţinutul cererii, rezultă că autorul acesteia solicită "reexaminarea" hotărârii judecătoreşti atacate în raport cu înscrisurile, pretins noi, anexate cererii, menţionate în prezenta decizie.
A reţinut instanţa că motivul invocat în susţinerea cererii se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, conform căruia "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere"
Astfel fiind, Înalta Curte califică, în temeiul art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865, calea de atac exercitată de A. ca fiind cerere de revizuire circumscrisă motivului reglementat de art. 322 pct. 5 din acelaşi Cod.
În raport de calificarea juridică dată cererii, analizând, în temeiul art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, excepţia necompetenţei materiale a Completului de 5 judecători, se constată incidenţa dispoziţiilor art. 323 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.". Potrivit dispoziţiilor citate, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire.
Aşadar, prin Decizia nr. 179 din 5 octombrie 2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Completului de 5 judecători şi trimisă cauza,spre competentă soluţionare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a invocat din oficiu excepţia tardivităţii cererii de revizuire, susţinând că, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prin argumentele prezentate prin Decizia nr. 4682 din 11 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte -SCAF, ceea ce interesează, este faptul că în susţinerea cererii, revizuentul a depus adresa nr. x/14.06.2019 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea militară 02405, precum şi adresa nr. x/17.07.2019 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - UM 01925, acte care nu existau la data pronunţării hotărârii ce face obiectul revizuirii. Totodată, Curtea a constatat că adresele anterior menţionate au fost emise ca urmare a unor solicitări din partea revizuentului, de transmitere a unor date referitoare la trecerea sa în rezervă, astfel că nu se poate reţine că înscrisurile invocate ar fi fost reţinute de partea adversă sau nu ar fi putut fi prezentate în procesul anterior din motive mai presus de voinţa reclamantului.
În speţă, se atacă cu revizuire, cale extraordinară de atac, de retractare, o decizie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de revizuire, invocându-se ca temei juridic dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv existenţa unor înscrisuri doveditoare - actele aflate în Dosarul civil nr. x/2019 al Înaltei Curţi -SCAF.
Este de menţionat că termenul de introducere a cererii de revizuire curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Aşadar, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Astfel, Înalta Curte constată că, deşi înscrisul doveditor a fost descoperit la data de 14 iunie 2019, respectiv 17 iulie 2019, revizuentul a formulat cererea de revizuire la data 16 octombrie 2019 (data poştei), cu depăşirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
În enunţarea textului de lege de mai sus, privind luarea la cunoştinţă de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul cunoaşterii existenţei înscrisului, moment care, în speţă, s-a realizat atunci când revizuentul a luat cunoştinţă de aceste înscrisuri, pretinse noi.
Din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile anterior menţionte a fost cu mult depăşit, întrucât cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost declarată la data de 16 octombrie 2019 (dosar nr. x/2020), cu încălcarea termenului legal.
Aprecierea momentului cunoaşterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nerezultând că partea care uzează de această cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului luării la cunoştinţă, mai ales în situaţia când hotărârea este irevocabilă şi nu se comunică, ci determinarea momentului luării la cunoştinţă de actul nou se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii clare asupra existenţei şi cunoaşterii acestuia, părţile trebuind să-şi circumscrie acţiunile în contextul aplicării dispoziţiilor legale cu rigoarea atribuită de legiuitor, având obligaţia de a-şi exercita drepturile procesuale cu bună-credinţă, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instituirea şi respectarea termenelor procesuale servind şi unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Întrucât art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stabileşte un termen de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. va fi respinsă ca tardivă, ca urmare a dmiterii excepţieiei tardivităţii, invocată din oficiu.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii invocată din oficiu.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4682 din 11 octombrie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.