Nullity of cassation appeal for failure to identify specific violations of material law in audit sanction challenge

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2/03.04.2019, punctul 7 şi măsura 1.6, punctul 6, şi măsura II.1, punctul 12, şi măsura II.2, precum şi încheierea nr. 34/10.06.2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 979 din 17 decembrie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Secretariatul General al Guvernului - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, succesor în drepturile şi obligaţiile reclamantului Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni, potrivit art. 11 şi art. 12 din O.U.G. nr. 68/2019 şi art. 31 din H.G. nr. 137/2000, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale incidente în cauză.

Astfel, a apreciat că, raportatla situaţia faptică, nu i se poate reţine vinovăţia în ceea ce priveşte nerealizarea unei bune gestiuni financiare în administrarea patrimoniului prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor şi respectiv de nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 119/1999.

În continuare, recurentul a reluat situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe şi a susţinut că în mod greşit judecătorul fondului nu a ţinut cont de probatoriul, reprezentat de memorandumul intern nr. B3248/19.11.2018, document de referinţă care prezintă întreaga activitate de organizare şi desfăşurare a proiectului în cauză.

În opinia părţi nu pot fi reţinute argumentele primei instanţei şi ale autorităţii pârâte, respectiv că nu au fost atinse obiectivele şi scopul proiectului din cauza lipsei invitaţilor, ca reprezentând o culpă a reclamantului întrucât a fost un aspect care nu putea fi controlat, aşa încât nu poate fi vorba de vinovăţia reclamantului şi nici de producerea efectivă a unui prejudiciu.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că susţinerile recursului nu se subsumează motivului de casare invocat, nefiind indicate normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit, ci privesc modul de interpretare a probelor administrate cu reluarea apărărilor formulate de acesta în fond, în cauză prima instanţă nu a interpretat eronat

Memorandumul interen, contrar afirmaţiilor părţii, întrucât din conţinutul acestuia rezultă lipsa de participare a invitaţilor la conferinţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, ci doar a reluat situaţia de fapt şi argumentele pentru care consideră că nu i se poate reţine o culpă, susţinând că judecătorul fondului nu a ţinut cont de probatoriul administrat, respectiv de memorandumul intern, şi acreditând ideea că se impune o reevaluare a stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs, ceea ce nu se poate încadra în motivul de casare invocat şi nici în alt motiv prevăzut de art. 488 din C. proc. civ.

Această critică ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul Secretariatul General al Guvernului - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni împotriva sentinţei nr. 979 din 17 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.