Hospital official fails to overturn conflict-of-interest finding; appeal upheld as unfounded.

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 28.05.2020 întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 364 din 8 decembrie 2020, a respins acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul a arătat, în esenţă, că în mod nelegal prima instanţă a respins cererea de amânare a judecăţii cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului său la termenul de judecată din data de 25.11.2020, din motive de sănătate, justificată cu acte medicale, apreciind că exista posibilitatea ca reprezentatul său să-şi asigure substituirea.

Or, a arătat că, deşi a încheiat un contract de asistenţă juridică cu forma de exercitare a profesiei, nu a dorit şi nu şi-a dat aprobarea pentru ca avocatul ales să fie substituit, cu ocazia judecăţii cauzei, de către orice alt avocat, iar motivul pentru care apărătorul său nu s-a prezentat a fost unul obiectiv, în condiţiile în care acesta se află în izolare, fiind bolnav. A invocat prevederile art. 234 din Statutul profesiei de avocat şi a arătat că alegerea avocatului este strict atributul persoanei în cauză, iar prin respingerea respectivei cereri i-a fost încălcat dreptul la apărare.

3.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a susţinut că prima instanţă a aplicat în mod greşit normele de drept material incidente în cauză, iar pe de altă parte motivarea sentinţei este una lacunară şi nesatisfăcătoare.

Potrivit recurentului, prima instanţă a procedat la respingerea tuturor argumentelor sale, pe considerentul că situaţia prevăzută de normele indicate este una obiectivă, iar circumstanţele concrete sunt fără consecinţă, necercetând veridicitatea acestor argumente.

În opinia părţii, se impune aplicarea în concret, la o situaţie subiectivă, a normelor legale obiective şi, prin administrarea probatoriului, să se constate că nu s-a aflat niciun moment în conflict de interese, aşa încât a fost sancţionat în mod nedrept pentru că angajatorul său nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. III şi IV din O.U.G. nr. 79/2016,

În continuare, au fost reluat motivele prezentate în primă instanţă în privinţa raportului de evaluare contestat, precizând că nu a participat la luarea vreunei decizii care a condus la încheierea contractelor existente între spitalul public, prin manager, şi societăţile în cadrul cărora are calitatea de asocia, iar legislaţia în materie nu stabilea vreun caz de conflict de interese anterior datei de 22.11.2016 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 79/2016, făcând referire la societăţile în cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţei şi, în subsidiar, admiterea acţiunii cu consecinţa anulării raportului de evaluare atacat.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţionala de Integritate a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că recurentul nu formulează niciun fel de critici sub aspectul motivării şi nelegalităţii, ci invocă aceleaşi motive şi argumente ca în cererea de chemare în judecată, asupra cărora prima instanţă s-a pronunţat. Pe fond, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x din 28.05.2020 întocmit de intimata-pârâtă.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantului ca nefondată, reţinând că actul administrativ atacat este legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul a apreciat că prima instanţă în mod nelegal, prin încheierea de şedinţă din 25.11.2020, a respins cererea privind amânarea cauzei faţă de imposibilitatea de prezentare a avocatului său, justificată cu acte medicale, întrucât nu şi-a dat acordul pentru ca avocatul ales să fie substituit, invocând art. 234 din Statutul profesiei de avocat şi faptul că alegerea avocatului este strict atributul persoanei în cauză, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a respins cererea de amânare a cauzei formulată de reclamant, având în vedere prevederile art. 234 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului UNBR, care prevede că în cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional îşi va asigura substituirea, însă nu se poate susţine că a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului, câtă vreme s-a dispus amânarea pronunţării deciziei la data de 8 decembrie 2020, dându-i-se astfel posibilitatea părţii să depună la dosar concluzii scrise, conform art. 222 alin. (2) din C. proc. civ.

De altfel, se reţine că susţinerile părţii, în sensul că nu şi-a dat acordul să se asigure substituirea şi nici că în contractul de asistenţă juridică acest fapt era interzis, nu fost probate.

Prin urmare, acest motiv de casare nu este incident.

1.2. Criticile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în temeiul juridic indicat.

Înalta Curte reţine că acest motiv a fost invocat în mod formal, partea a făcut trimitere la nelegalitatea hotărârii, fără să indice însă dispoziţiile legale pretins încălcate ori greşit aplicate de prima instanţă sau să precizeze eventualele greşeli săvârşite de aceasta în legătură cu acele dispoziţii legale.

În realitate, recurentul a reluat situaţia de fapt şi argumentele pentru care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, expuse în acţiunea introductivă de instanţă, nedezvoltând critici propriu-zise faţă de respectiva hotărâre, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a apreciat că nu s-a aflat niciun moment în conflict de interese, aşa încât nu se poate exercita controlul judiciar, neputându-se analiza hotărârea atacată şi din perspectiva acestui motiv de casare.

În fine, cât priveşte afirmaţia recurentului, potrivit căreia motivarea sentinţei este una lacunară şi nesatisfăcătoare, deşi nu se dezvoltă această critică, se constată că hotărârea atacată respectă cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., şi, de asemenea, indicarea art. 488 alin. (1) pct. 1 din Cod, în preambulul cererii de recurs este strict formală, neexistând nicio trimitere în acest sens în conţinutul căii de atac.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 364 din 8 decembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.