Applicability of public office incompatibility to interim section heads appointed by delegation in Romanian public hospitals

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/17.07.2020 întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 227 din 26 octombrie 2020, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit prima instanţă a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, a precizat că a ocupat funcţia de şef de secţie Cardiologie Medicină Internă din cadrul Spitalului Municipal Caracal pe perioada în discuţie exclusiv prin delegare, fără a încheia cu spitalul vreun fel de contract de administrare în cuprinsul căruia să fie prevăzuţi indicatorii de performanţă asumaţi, conform art. 185 alin. (5) din Legea 95/2006. Or, alin. (10) din textul de lege menţionat reglementează instituţia delegării în funcţia de şef de secţie, fără a face trimitere la art. 178 alin. (1) lit. g) din lege, ca în cazul ocupării respectivei funcţii prin concurs.

Prin urmare, a apreciat că exercitarea unei funcţii cu titlu interimar nu echivalează cu ocuparea propriu-zisă a acesteia, ci doar cu exercitarea provizorie a unora din atribuţiile aferente, în scopul asigurării funcţionării operative a instituţiei publice. În cauză, funcţia de şef de secţie este ocupată pe o perioadă limitată, de doar 6 luni, pentru a putea fî asigurată funcţionalitatea unităţii medicale, aşa încât, într-o astfel de ipoteză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 95/2006, fapt care reiese şi din analiza alin. (15) al art. 185 din aceeaşi lege.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii cu consecinţa anulării raportului de evaluare atacat.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţionala de Integritate a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/17.07.2020, întocmit de intimata-pârâtă.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, reţinând că actul administrativ atacat este legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut că reclamanta, în perioada 22.11.2016-15.04.2020, s-a aflat în stare de incompatibilitate, motivat de faptul că în acest interval a deţinut şi exercitat funcţia de şef de secţie Cardiologie Medicină Internă din cadrul Spitalului Municipal Caracal şi funcţia de administrator la B. SRL

Astfel, în perioada 22.11.2016-15.04.2020 reclamanta a fost delegată în funcţia de şef de secţie Cardiologie Medicină Internă din cadrul Spitalului Municipal Caracal şi a avut, totodată, şi calitatea de administrator la B. S.R.L., societate inregistrată în Registrul Comerţului la data de 27.01.2005, având Codul unic de înregistrare x.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentei, care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că exercitarea unei funcţii cu titlu interimar (şef secţie cu delegaţie) nu echivalează cu ocuparea propriu-zisă a acesteia, aşa încât nu îi sunt aplicabile dispoziţiile privind incompatibilitatea reţinută.

Or, interpretarea recurentei, conform căreia regimul juridic a incompatibilităţilor se aplică numai persoanelor care ocupă funcţia în urma unui concurs şi nu se aplică celor care ocupă aceeaşi funcţie prin acte de delegare, ar pune, practic, la îndemâna categoriilor de persoane vizate de Legea nr. 176/2010 un procedeu de eludare a legii şi a aplicabilităţii sancţiunilor instituite de aceasta, aspect de neconceput într-un stat de drept.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea funcţiei de membru în organele de conducere, administrare şi control în societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, în art. 185 alin. (1) din aceeaşi lege se prevede că secţiile, laboratoarele şi serviciile medicale ale spitalului public sunt conduse de un şef de secţie, şef de laborator sau, după caz, şef de serviciu, funcţii ce se ocupă prin concurs sau examen, după caz, în condiţiile legii.

Totodată, potrivit alin. (2) din acest text de lege "în spitalele publice funcţiile de şef de secţie, şef de laborator, asistent medical şef sunt funcţii de conducere şi vor putea fi ocupate numai de medici, biologi, chimişti şi biochimişti sau, după caz, asistenţi medicali, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 "la numirea în funcţie, şefii de secţie, de laborator şi de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi indicatorii de performanţă asumaţi. Contractul de administrare poate fi prelungit sau, după caz, în situaţia neîndeplinirii indicatorilor de performanţă asumaţi poate înceta înainte de termen. În cazul în care la numirea în funcţie şeful de secţie, de laborator sau de serviciu medical se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate sau de conflict de interese în termen de maximum 30 de zile de la numirea în funcţie. În caz contrar, contractul de administrare este reziliat de plin drept.",

În temeiul alin. (15) din aceeaşi lege "dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) şi g) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare şi a plăţii de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condiţiile legii, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice."

Din analiza prevederilor legale menţionate, rezultă că starea de incompatibilitate reţinută în cauză, prevăzută de art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, nu este condiţionată de modalitatea de numire în funcţia, respectiv în funcţiile care atrag incompatibilitatea, neavând astfel importanţă dacă funcţia exercitată a fost cu titlu provizoriu, în baza unei delegări, sau în mod definitiv, ca urmare a susţinerii unui concurs, la care se face trimitere în art. 185 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 95/2006.

Altfel spus. distincţia între manager definitiv şi manager interimar, instituită în Legea nr. 95/2006 (art. 181 alin. (2) şi (3) nu este relevantă în privinţa aprecierii asupra situaţiei de incompatibilitate, intenţia legiuitorului fiind aceea de a asigura obiectivitatea exercitării funcţiei şi de a evita orice conflict de interese în persoana celui ce exercită una din funcţiile în cauză.

Aşadar, modalitatea de investire în funcţie nu conduce la o altă concluzie, în condiţiile în care calitatea de administrator al unei societăţi comerciale se subsumează noţiunii de "manager", avută în vedere de Legea nr. 95/2006, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 31/1990, astfel, în contextul faptic descris de autoritate în cuprinsul raportului de evaluare, starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurenta este lipsită de echivoc.

De altfel, Legea nr. 95/2006 nu face distincţie sub aspectul atribuţiilor pe care le îndeplineşte managerul interimar faţă de managerul selectat prin concurs, astfel încât, corelativ, este firesc să fie supuşi aceloraşi interdicţii.

Prin urmare, distincţiile operate de recurentă nu pot fi primite, în cauză a fost reţinută în mod corect existenţa incompatibilităţii în condiţiile cumulului dintre funcţia de şef de secţie din spitalul public cu orice altă funcţie de manager, remunerată sau nu, fiind astfel încălcate prevederile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006.

Conchizând, Înalta Curte apreciază că toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 227 din 26 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.