Transfer appeal rejected as time-barred; refusal upheld.

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1679/19 noiembrie 2019 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Vaslui la Tribunalul Vaslui.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 18 din 1 februarie 2021, a respins acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi anularea hotărârii Consiliului cu consecinţa obligării acestuia să emite o hotărâre prin care să aprobe cererea sa de transfer de la Judecătoria Vaslui la Tribunalul Vaslui.

4. Cererea de repunere în termen

Ulterior, recurentul a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului, în cazul în care s-ar aprecia că hotărârea atacată i-a fost comunicată în mod legal, conform art. 186 alin. (1) - (3) din C. proc. civ.. A susţinut că sentinţa atacată nu i s-a comunicat în format electronic la adresa de e-mail indicată, prin aplicaţia TPS disponibilă la nivelul Curţii de Apel laşi, prin care a şi solicitat, în mod expres, comunicarea tuturor actelor de procedură, odată cu formularea acţiunii, invocând prevederile art. 154 alin. (6) şi art. art. 158 alin. (2) din C. proc. civ.

Totodată, a precizat că apartamentul unde locuieşte în municipiul Vaslui nu dispune de cutie poştală şi de aceea a solicitat comunicarea actelor de procedură doar în format electronic, iar indicarea domiciliului oficial a fost făcută strict pentru a respecta cerinţele de formă şi conţinut ale cererii de chemare în judecată, la adresa din municipiul Huşi locuind părinţii săi, care au găsit corespondenţa în cutia poştală după mai mult timp de la data depunerii.

5. Cererea de renunţare la judecată

Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2022, recurentul a arătat că înţelege să renunţe la judecată, în temeiul art. 406 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. civ., întrucât a fost admisă cererea sa de transfer.

6. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia tardivităţii recursului, având în vedere că prima instanţă în mod legal a comunicat actele de procedură la domiciliul indicat de parte în cererea de chemare în judecată, instanţa nefiind obligată să procedeze într-o anumită modalitate prevăzută de art. 154 alin. (6) din C. proc. civ. atâta vreme cât recurentul a indicat în mod valabil atât domiciliul său procesual din municipiul Huşi, cât şi adresa de e-mail, iar pe fond a cerut respingerea căii de atac.

Cu privire la cererea de repunere în termen, a apreciat că recurentul nu a dovedit motivele temeinic justificate care să justifice repunerea în termenul de declarare a căii de atac, motivele indicate implicând culpa, or, în doctrină s-a considerat că motivele temeinic justificate care pot justifica repunerea în termen trebuie să excludă culpa părţii. În plus, susţinerile părţii privind domiciliul de fapt şi neînştiinţarea acestuia de către persoanele ce locuiesc la acel domiciliu (părinţii săi) cu privire la comunicarea hotărârii judecătoreşti nu au fost probate, din copia cărţii de identitate reieşind că recurentul are domiciliul indicat în acţiune.

Referitor la cererea de renunţare la judecată, intimatul a solicitat să se ia act de cererea recurentului, conform art. 406 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului, instanţa de control judiciar constată că nu este întemeiată, nefiind îndeplinite cerinţele art. 186 alin. (1) din Cocul de procedură civilă, potrivit cărora "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai daca dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."

În cauză, se constată că recurentul nu a făcut dovada unor motive temeinic justificate în sensul textului de lege sus-menţionat, susţinerile părţii în sensul că domiciliul indicat în acţiune a fost indicat strict pentru a respecta cerinţele de formă şi de conţinut ale cererii de chemare în judecată nu pot constitui un astfel de motiv.

Aşa fiind, se reţine că prima instanţă în mod corect a procedat la comunicarea hotărârii pronunţate la domiciliul indicat în acţiune, dar şi prin e-mail, deşi nu se solicitase în mod expres comunicarea actelor de procedură prin poştă electronică, aşa încât susţinerile părţii nu au suport.

Prin urmare, actul de procedură reprezentat de comunicarea hotărârii atacate către recurent a fost realizat cu respectarea prevederilor legale.

2. Referitor la cererea de renunţare la judecată, Înalta Curte are în vedere faptul că instanţa trebuie să fie învestită legal, adică cererea de chemare în judecată să fie timbrată şi introdusă în termenul prevăzut de lege, or, lipsa unei condiţii, respectiv a introducerii cererii în termen, reprezintă lipsa unui recurs valabil, aşa încât primează soluţionarea excepţiei tardivităţii.

3. Regularitatea promovării căii de atac

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 1 februarie 2018, atât la domiciliul indicat în acţiune (municipiul Huşi), cât şi la adresa de e-mail (accesată în 1 şi 4 februarie 2021), iar recursul a fost declarat la data de 23 februarie 2021, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 22 februarie 2021, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen.

De asemenea, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod. ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 18 din 1 februarie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.