Challenge to ministerial order creating national predialysis registry conditioned on patient data consent and restricted professional prescription autonomy.

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Colegiul Medicilor Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1562/20.12.2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Registrului pacienţilor cu boală cronică de rinichi în stadiul de predializă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin

Sentinţa nr. 1030 din 20 octombrie 2020, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsei interesului şi, totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în privinţa soluţiei asupra fondului cauzei, a declarat recurs reclamantul Colegiul Medicilor Iaşi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, a arătat că Asociaţia de nefrologie, dializă şi acces vascular din România nu reprezintă în mod particular intereselor pacienţilor, ci este creată artificial de beneficiarul ordinului atacat, beneficiar care a participat şi la crearea cadrului legal, ceea ce conduce la concluzia că înfiinţarea Registrului Naţional de Predializă a avut alt scop decât acela menţionat în cuprinsul ordinului.

Totodată, a susţinut că printre atribuţiile Colegiul Medicilor din România se numără şi "asigurarea respectării de către medici a obligaţiilor ce le revin faţă de pacient şi de sănătatea publică", atribuţie prevăzută în mod expres în cuprinsul art. 414 alin. (1)it. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, dar şi şi în cuprinsul prevederilor art. 2 din Statutul Colegiului Medicilor din România, iar una dintre obligaţiile de a cărei respectare trebuie să se asigure Colegiul este cea prevăzută de art. 421 lit,f) din Legea nr. 95/2006, respectiv "să respecte drepturile pacienţilor".

Prin urmare, a învederat că nu este vorba despre protejarea drepturilor pacienţilor, ci despre supravegherea respectării de către medici a obligaţiei legale constând în respectarea drepturilor pacienţilor, în speţă dreptul la ocrotirea sănătăţii. Aşadar, obligaţia medicilor cu specialitatea nefrologie de a respecta dreptul pacienţilor diagnosticaţi cu boală cronică de rinichi la un tratament cu medicaţie specifică bolii de care suferă poate fi respectată numai în măsura în care acestora nu le este îngrădit dreptul de a prescrie şi de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.

A mai susţinut că independenţa profesională a medicului trebuie asigurată în orice împrejurare, de urgenţă sau nu, legea nefăcând distincţie între exercitarea profesiei de medic în situaţii obişnuite şi în situaţii de urgenţă, invocând dispoziţiile art. 381 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, iar pe de altă parte tratamentul cu medicaţie specifică bolii cronice de rinichi, stadiile .1-5,predializă, nu poate fi administrat în situaţii de urgenţă cum, în mod greşit, a reţinut prima instanţă.

În opinia recurentului, nu se poate pune semnul egalităţii între "îndeplinirea unor formalităţi pentru decontarea serviciilor medicale" şi "condiţionarea tratamentului cu medicaţie specifică bolii cronice de rinichi de înscrierea datelor personale în Registrul naţional de prediatiză". Dacă în prima ipoteză, pacientului nu îi este îngrădit dreptul la sănătate, având posibilitatea de a beneficia de serviciile medicale solicitate în măsura în care acoperă contravaloarea acestora, în a doua ipoteză, nici măcar în situaţia în care ar suporta costul medicamentelor nu ar putea sa primească tratamentul specific bolii cronice de rinichi, în situaţia în care nu îşi manifestă acordul cu privire la înregistrarea datelor cu caracter personal în Registrul naţional de predializă, persoana pierde însăşi calitatea de pacient, împotriva voinţei sale, pentru că medicul nefrolog nu-i mai poate prescrie tratamentul specific bolii.

În plus, comparaţia făcută de judecătorul fondului pentru a susţine existenţa şi în alte domenii ale serviciilor medicale a unor condiţionări ale actului medical de îndeplinirea unor formalităţi nu este potrivită în acest context, astfel, a apreciat că susţinerea sa potrivit căreia "pacientul este forţat să accepte prelucrarea datelor sale cu caracter personal sub sancţiunea neprimirii tratamentului" fiind necesar a fi analizată prin raportare la celelalte registre naţionale de sănătate, fiind prima dată când o asemenea condiţionare apare într-o reglementare referitoare la un registru naţional de boală cronică.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, respectiv în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii şi, pe fond, admiterea acţiunii şi anularea ordinului atacat.

4. Apărarea intimatului-pârât.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea acestei căi de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1562 din 20 decembrie 2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Registrului pacienţilor cu boală cronică de rinichi în stadiul de predializă

Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile invocate de pârât, precum şi acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că, în cauză, nu este vorba despre protejarea drepturilor pacienţilor, ci despre supravegherea respectării de către medici a obligaţiei legale constând în respectarea drepturilor pacienţilor, în speţă dreptul la ocrotirea sănătăţii, or, în situaţia în care nu îşi manifestă acordul cu privire la înregistrarea datelor cu caracter personal în Registrul naţional de predializă, persoana pierde însăşi calitatea de pacient, împotriva voinţei sale, pentru că medicul nefrolog nu-i mai poate prescrie tratamentul specific bolii.

Prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1562/20.12.2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Registrului pacienţilor cu boală cronică de rinichi în stadiul de predializă, s-a aprobat înfiinţarea Registrului pacienţilor cu boală cronică de rinichi în stadiul de predializă (abreviat in continuare "RNP") în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Sf. Ioan Bucureşti.

La art. 2 din ordin s-a prevăzut că medicii în specialitatea nefrologie vor fi obligaţi să raporteze datele în RNP în condiţiile "prezentului ordin şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare". Aceasta înseamnă că trebuie respectate şi toate celelalte norme incidente referitoare la mecanismul de raportare a datelor, inclusiv normele privind protecţia datelor cu caracter personal ale pacienţilor. De altfel, acest lucru este expres menţionat la art. 4 din ordinul atacat: obligaţia respectării Legii nr. 506/2004 şi a Regulamentului UE 2016/679.

Art. 2 alin. (1) lit. b) din anexa la ordinul atacat prevede că introducerea şi prelucrarea datelor cu caracter personal ale pacienţilor se va realiza cu acordul acestora.

Analizându-se ordinul atacat, în privinţa obligaţiei medicilor de raportare a datelor în Registrului pacienţilor cu boală cronică de rinichi în stadiul de predializă, Înalta Curte nu identifică elemente de nelegalitate, actul contestat nu încalcă legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal ale pacienţilor, cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Aşadar, nu se poate reţine ca nelegală obligaţia de raportare stabilită în sarcina medicului, prin fişa postului (art. 2 alin. (2) din ordin), câtă vreme includerea acestei obligaţii este un efect al obligaţiei prevăzute la nivel legislativ.

Contrar susţinerilor recurentului, scopul ordinului este cel al monitorizării pacienţilor cu boli cronice de rinichi, pentru realizarea unui program de prevenţie şi în scopul estimării costurilor aferente acestor afecţiuni, în acest sens fiind relevantă adresa Asociaţiei de nefrologie, dializă şi acces vascular din România, prin care s-a solicitat Ministerului Sănătăţii înfiinţarea Registrului naţional de predializă, în cadrul Spitalului Sf. Ioan din Bucureşti.

În ceea ce priveşte critica referitoare la îngrădirea dreptului medicului de a prescrie şi de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului, cu trimitere la art. 381 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în condiţiile în care este condiţionat tratamentul cu medicaţie specifică bolii cronice de rinichi stadiile 1-5 predializă de înscrierea datelor personale ale pacientului în Registrul naţional de predializă, se constată că nu poate fi primită în considerarea faptului că recurentul nu poate invoca vătămarea drepturilor/intereselor legitime ale pacienţilor, întrucât nu este un organism având ca obiect de activitate protejarea drepturilor pacienţilor, ordinul atacat fiind emis la propunerea Asociaţiei de nefrologie, dializă şi acces vascular.

Rezultă astfel că Asociaţia este cea care militează pentru drepturile pacienţilor, scopul reglementării asigurate de ordinul atacat fiind acela de a proteja pacientul, iar potrivit adresei sus-menţionate, scopul înfiinţării Registrului naţional de predializă este de a ajuta atât activitatea medicilor nefrologi, implicaţi în îngrijirea pacienţilor, de a monitoriza bolile cronice de rinichi, de a colecta datele cu caracter ştiinţific şi deci de a ajuta la evidenţierea ritmului de evoluţie a afecţiunii în funcţie de diferitele opţiuni de tratament aplicate, cât şi acela de a crea un program naţional de profilaxie a patologiilor.

În cauză, se observă că obligaţia medicului stabilită în fişa postului, de a prescrie medicaţie specifică doar pacienţilor înscrişi în Registrului naţional de predializă, are temei legal - art. 2 alin. (1) din ordinul atacat, care are drept scop, aşa cum s-a arătat, monitorizarea şi cercetarea evoluţiei bolilor cronice în specialitatea nefrologie, ordinul adresându-se pacienţilor cu boli cronice de rinichi stadiile 1-5.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de reclamantul Colegiul Medicilor Iaşi împotriva sentinţei nr. 1030 din 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia pârţilor prin mijlocirea grefei instanţei.