Decizia nr. 1401/2022

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Finanţelor, anularea Rezoluţiei nr. 85/VIII/1/2020 din data de 16.03.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Galaţi, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 7 din 20.01.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, şi subsecvent, admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei nr. 7 din 20.01.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Totodată, au solicitat emiterea unei noi dispoziţii de salarizare, cu încadrarea în grila de salarizare, prin luarea în considerare a prevederilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 153/2017 cât şi a art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Capitolul VIII al aceleiaşi legi, coroborat cu art. 120 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 12/2019, respectiv cel corespunzător specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, aferent Capitolului I, lit. B), nr. crt. 4, din Anexa V, în raport şi de vechimea în funcţie, prin luarea în considerare a vechimii în specialitate, precum şi de sporul de 7,5%, specific parchetului de pe lângă curtea de apel, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut şi respectiv sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% din valoarea salariului de bază brut şi de sporul de 15% pentru condiţii grele de muncă vătămătoare sau periculoase, până la încetarea raportului de serviciu.

De asemenea, au solicitat plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 938 din 9 octombrie 2020, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, ca fiind formulat de către persoane fără calitate procesuală activă.

Totodată, a respins cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea căii de atac, recurenţii-reclamanţi au făcut trimitere la prevederile art. art. 120 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 304/2004 republicată, şi la faptul că legiuitorul a prevăzut în Anexa V secţiunea 6 a Capitolului VIII din Legea 153/2017, intitulată "Salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate

Organizată şi Terorism şi a celorlalte parchete", la articolul 22 alin. (1), că salariile de bază pentru aceşti specialişti sunt prevăzute în anexă la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 (corespondent procurorului cu grad de parchet de judecătorie).

În continuare, recurenţii au invocat prevederile alin. (2) al aceluiaşi text de lege şi al art. 17 din Anexa V din aceeaşi lege, apreciind că în mod greşit prima instanţă a considerat că reclamanţii nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii 0-3 ani şi gradaţiile corespunzătoare acesteia, întrucât nu deţin vechime în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie, însă legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere în întregime la nr. crt. 4, Iit. B, capitolul I din Anexa V a Legii 153/2017.

Astfel, a arătat că se poate observa că tabelul nu conţine doar salariul de bază corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu vechime 0-3 ani, ci toate indemnizaţiile de bază corespunzătoare funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, în funcţie de vechimea în specialitate. Dacă legiuitorul ar fi dorit o limitare, prin acordarea doar a unei părţi a grilei, acesta ar fi fost făcută, prin precizarea explicită în textul legii, cum s-a procedat în alte situaţii, sens în care au invocat şi prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

În opinia recurenţilor, câtă vreme pentru specialiştii IT trimiterea se face la nr. crt. 4, lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, limitarea acestei salarizări doar la nivelul gradaţiei de bază, corespunzătoare procurorului cu o vechime de 0-3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive şi nelegale a acestor prevederi normative.

În ceea ce priveşte Nota anexată tabelului de calcul al salariilor la nr. crt. 4, lit B, capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, care defineşte vechimea în funcţie în sensul vechimii în funcţia de "procuror, judecător, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie", categorii din care specialiştii IT nu fac parte, au arătat că legiuitorul a făcut trimitere în art. 120 din Legea nr. 304/2004, republicată, doar la nr. crt. 4, lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, fără a face nicio menţiune limitativă privind vechimea în funcţie.

În acest sens, recurenţii au invocat şi principiile generale reglementate de Legea nr. 153/2017, în ceea ce priveşte vechimea în specialitate, precizând că salarizarea acestora nu ţine cont de vechimea în specialitate a fiecărui specialist IT şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, principii generale reglementate de Legea nr. 153/2017, care permit pentru întreg personalul bugetar acordarea unui salariu superior pe măsura acumulării vechimii în specialitate, făcând referire la art. 17 din Secţiunea 4 a Capitolului VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017.

În opinia recurenţilor, conform prevederilor legale în vigoare, trebuie să beneficieze de majorarea corespunzătoare, altfel ar deveni singura categorie din sistemul de justiţie care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în specialitate, deşi aceasta este recunoscută chiar în anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar existând o notă prin care se arată ce se înţelege prin vechime în funcţie, pentru fiecare categorie în parte.

Referitor la Nota de fundamentare nr. x din 27,08.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a stat la baza deciziei contestate (7/2020) au apreciat că aceasta nu are forţa unui act normativ, ci are caracter informativ pentru unităţile subordonate, făcând trimitere la jurisprudenţă.

În ceea ce priveşte aplicarea sporului corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel a invocat prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex de la curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 7,5%, faptul că ulterior adoptării Legii nr. 153/2017, prin art. 120 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 304/2004 s-a stabilit că specialiştii IT beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu exclude aplicarea art. 17 alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

Referitor la stabilirea acordării sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut şi respectiv sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% din valoarea salariului de bază brut şi a sporului de 15% pentru condiţii grele de muncă vătămătoare sau periculoase, au arătat că, din anexa la decizia contestată, rezultă că le-a fost stabilit un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate în cuantum identic cu cel pentru condiţii grele de muncă vătămătoare sau periculoase, reprezentând o sumă fixă. Astfel, cuantumul acordat nu a fost stabilit în procentul prevăzut de lege, ci a fost diminuat, prin neaplicarea sporurilor, aşa cum se indică în art. 5 capitolul VIII, din Legea 153/2017, stabilite procentual şi la o bază majorată, având ca efect o discriminare pentru aceeaşi categorie profesională din cadrul aparatului de justiţie.

În fine, recurenţii au invocat şi nerespectarea principiului nediscriminării, susţinând că, spre deosebire de soluţia adoptată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în cadrul altor instituţii din sistemul judiciar veniturile salariale ale specialiştilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în specialitate şi în muncă a fiecărei persoane şi încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4, precum şi aplicarea corespunzătoare a sporurilor de instanţă, conform prevederilor art. 17 alin. (3) şi (4) din Anexa 5, făcând trimiterea la jurisprudenţa în acest sens şi la Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor a solicitat respingerea recursului şi a arătat că soluţia privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamaţilor în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerul Finanţelor să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale nu a fost criticată, aşa încât în această privinţă intervine puterea de lucru judecat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi întemeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Rezoluţiei nr. 85/VIII/1/2020 din data de 16.03.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Galaţi, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 7 din 20.01.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, şi emiterea unei noi dispoziţii de salarizare, cu luarea în considerare a vechimii în specialitate, precum şi a sporului de 7,5%, specific parchetului de pe lângă curtea de apel, a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut şi respectiv sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% din valoarea salariului de bază brut şi a sporului de 15% pentru condiţii grele de muncă vătămătoare sau periculoase, dar şi plata diferenţelor salariale astfel rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Curtea de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale ca fiind formulat de către persoane fără calitate procesuală activă.

Totodată, a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, reţinând că actul administrativ atacat este legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin Decizia nr. 7/20.01.2020 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, contestată în cauză, au fost stabilite drepturile salariale ale specialiştilor IT din cadrul circumscripţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, ce se cuvin începând cu 01.01.2020, inclusiv ale reclamanţilor, încadraţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel:

- reclamanta A., gradaţia 5, salariu de bază 11929 RON, spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate 1789 RON şi spor pentru condiţii grele de muncă, vătămătoare sau periculoase 1789 RON;

- reclamantul D., gradaţia 4, salariu de bază 11361 RON, spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate 1704 RON şi spor pentru condiţii grele de muncă, vătămătoare sau periculoase 1704 RON;

- reclamanta B., gradaţia 5, salariu de bază 11929 RON, spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate 1789 RON şi spor pentru condiţii grele de muncă, vătămătoare sau periculoase 1789 RON.

Prin Rezoluţia nr. 85/VIII/1/16.03.2020 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a respins contestaţia formulată de reclamanţi împotriva Deciziei nr. 7/20.01.2020.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurenţilor, care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că s-a aplicat greşit Legea nr. 153/2017 în materia salarizării specialiştilor IT, neţinându-se cont de vechimea în funcţie a acestei categorii, în sensul în care câtă vreme pentru specialiştii IT trimiterea se face la nr. crt. 4, lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, limitarea acestei salarizări doar la nivelul gradaţiei de bază, corespunzătoare procurorului cu o vechime de 0-3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive şi nelegale a acestor prevederi normative.

În mod corect prima instanţă a reţinut că argumentele recurenţilor în susţinerea solicitării acestora privind încadrarea în grila salarială prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce priveşte salariul de bază, în sensul asimilării din punct de vedere salarial cu procurorii nu pot fi acceptate.

Din această perspectivă sunt relevante dispoziţiile art. 120 alin. (51) din Legea nr. 304/2004, care prevăd că începând cu luna martie 2019, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit alin. (5)2 al aceluiaşi text de lege, personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5).

De asemenea, în art. 22 alin. (1) şi (2) din Capitolul VIII din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017 se prevede că:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Aşadar, în raport cu dispoziţiile art. 120 alin. (51) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 22 alin. (1) şi (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, rezultă că salariile de bază ale reclamaţilor se stabilesc conform grilei prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017.

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

Totodată, în Nota la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcţie", în senul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.", respectiv că "Indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei " .

Din analiza coroborată a normelor legale incidente, se reţine că singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT este cea la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Altfel spus, specialiştii IT, deşi asimilaţi din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât deţin vechime "0" în sensul Notei la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcţiile de

"judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", singurele relevante pentru observarea şi a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani".

Prin urmare, pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea - cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcţia de specialist IT, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" prevăzută explicit în Nota la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcţie.

Or, pentru a avansa pe verticală în cadrul Capitolului I lit. B) nr. crt. 4, personalul salarizat trebuie să acumuleze vechimile de "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani" în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", iar nu în orice altă funcţie exercitată la nivelul unui parchet sau al unei instanţe, specialistul IT nu acumulează prin exercitarea activităţii vechime în funcţia vizată de Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 aşa încât s-a realizat o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

De altfel, în acest sens s-a statuat şi prin Decizia nr. 31/17.05.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunţării sentinţei atacate.

Cât priveşte trimiterea recurenţilor la principiile generale reglementate de Legea nr. 153/2017, se reţine că acestea au fost avute în vedere de legiuitor la momentul stabilirii nivelului salarizării pentru fiecare categorie profesională în parte şi nu pot determina încadrarea acestora în altă grilă de salarizare decât cea stabilită pentru categoria profesională din care fac parte.

Or, prin validarea aplicabilităţii respectivelor principii, recurenţii tind de fapt să fie înlăturate normele aplicabile situaţiei acestora şi aplicarea în privinţa determinării componentei lor salariale a unor dispoziţii legale incidente altei categorii socio - profesionale din familia ocupaţională "Justiţie", în speţă procurori, după criterii necunoscute instanţei, solicitare care în aparenţă contravine tuturor principiilor de care se prevalează recurenţii în susţinerea demersului judiciar.

Totodată, se reţine că în mod corect prima instanţă a considerat că dispoziţiile art. 17 alin. (4) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care prevăd că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex de la curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 7,5%., nu sunt aplicabile specialiştilor IT, având în vedere că, în ceea ce priveşte salarizarea acestora, există dispoziţii speciale, derogatorii, aşa încât specialişti IT nu beneficiază de sporul de 7,5%.

Referitor la cuantumul sporurilor cuvenite reclamanţilor, de asemenea, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că aceştia beneficiază de spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, spor pentru păstrarea confidenţialităţii şi spor de condiţii grele de muncă, vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 30 % din salariul de bază, sens în care sunt incidente prevederile art. 9, art. 12 alin. (1), art. 23, art. 25 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 38 alin. (1), (3), (4) şi (6) din Legea nr. 153/2017

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziţii între vechile legi de salarizare şi noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât şi a sporurilor şi a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Astfel, dacă anumite categorii de personal, prin creşterea salarială reglementată de art. 38 alin. (3) lit. a), ating sau depăşesc nivelul salariului de bază stabilit de lege pentru anul 2022, rezultă că în privinţa acestora nu se mai pune problema aplicării etapizate a legii, motiv pentru care li se vor stabili toate drepturile salariale (salariul de bază de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, dar şi sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile, primele, premiile şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare) potrivit noii legi.

Creşterea salarială prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din lege este prevăzută cu scopul aplicării etapizate a legii. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres modalitatea de stabilire a sporurilor în situaţia acordării salariului stabilit pentru anul 2022, soluţia decurge logic din faptul că pentru aceste categorii de personal legea nu se mai aplică etapizat, ci sunt salarizaţi direct la nivelul menţionat în anexele legii nr. 153/2017.

De asemenea, în mod corect prima instanţă a reţinut şi prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, completată prin O.U.G. nr. 1/2020, care au prevăzut că începând cu ianuarie 2020 cuantumul sporurilor a fost plafonat la nivelul lunii decembrie 2019, iar anterior completării intervenite prin O.U.G. nr. 1/2020, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 au prevăzut plafonarea sporurilor, începând cu 01 ianuarie 2019, la nivelul lunii decembrie 2018, dispoziţii care au fost avute în vedere la emiterea deciziei contestate.

În fine, legat de discriminarea invocată de către recurenţi, contrar susţinerilor acestora, instanţa de control judiciar reţine că existenţa unor soluţii favorabile în primă instanţă, în cazul unor specialişti IT din cadrul altor parchete, nu sunt de natură a proba existenţa unei discriminări a reclamanţilor, sens în care în mod corect judecătorul fondului a făcut trimitere la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 818 din 3 iulie 2008, prin care s-a stabilit că "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."

Cât priveşte Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale invocată de către recurenţi, se observă, cum corect a reţinut şi prima instanţă, că aceasta nu are incidenţă în cauză, având în vedere că a fost dată în interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii abrogate, respectiv art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale, iar actul administrativ ce face obiectul prezentei cauze a fost emis în baza Legii nr. 153/2017.

Conchizând, Înalta Curte apreciază că toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 938 din 9 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.