Public domain land title: inadmissibility of administrative challenge for failure to meet pre-litigation complaint deadline and land registry procedural requirements

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin Primar A. şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca reprezentat prin Primar A. în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi Ministerul Economiei, Comertului şi Turismului se solicită a se constata că imobilul-teren în suprafaţă de 219,30 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. cadastral x provenit din imobilul "Parc Ştefan cel Mare" în suprafaţă de 12.603 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. Topo x aparţine domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca; a se constata nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor; sistarea CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. Cadastral x; anularea intabulării dreptului de proprietate a B. S.A. asupra terenului în suprafaţă de 219 mp cu nr. Cadastral x; reînscrierea în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca a "Parcului Ştefan cel Mare" în suprafaţă de 12.603 mp în CF nr. x Cluj-Napoca (nr. CF vechi x Cluj-Napoca) cu nr. topo x; precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere faţă de admiterea prezentei acţiuni.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 197/2017 din data de 25 mai 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepţiile tardivităţii plângerii prealabile şi a acţiunii.

Admite excepţia inadmisibilităţii pentru capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate şi respinge această excepţie pentru celelalte capete de cerere.

Admite în parte acţiunea formulată de Municipiul Cluj-Napoca prin Primar cu sediul în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâţii B. cu sediul în Bucureşti, şi Ministerul Economiei, Comertului şi Turismului cu sediul în Bucureşti.

Constată nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor.

Dispune rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecinţa radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desfiinţării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 şi restabilirea situaţiei de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafaţa de 12.603mp.

Obligă B. S.A. şi MINISTERUL ECONOMIEI la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către Municipiul Cluj-Napoca.".

2. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 197/2017 din data de 25 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri şi de pârâtul B. S.A..

Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Economiei a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului pârâtul a susţinut în esenţă că dacă în anul 1938 terenul a aparţinut oraşului Cluj nu înseamnă că nu au putut interveni schimbări în situaţia juridică a terenului. De asemenea faptul că expertul judiciar a stabilit că pe teren a funcţionat o staţie C. unde s-a realizat vânzarea de produse petroliere de tipul petrolului lampant şi al benzinăriei cu cifra octanică 75 este o dovadă că suprafaţa de 219,3 mp nu a făcut parte din parcul din Piaţa Ştefan cel Mare.

În concluzie, suprafaţa de 219,3 mp a fost inclusă în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public doar în anul 2005 şi nu se poate considera că suprafaţa îndeplineşte condiţiile cerute de Constituţie şi Legea nr. 18/1991, ca teren făcând parte din domeniul public de interes local sau judeţean deoarece suprafaţa respectivă a funcţionat o staţie de benzină, nu un parc public.

Astfel, la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate cerute de lege pentru emiterea acestuia, terenul nefăcând parte din domeniul public, ci aflându-se în patrimoniul C..

Prin recursul declarat, pârâtul B. S.A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiilor invocate şi, evocând fondul, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A arătat reclamanta că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii pentru capătul de cerere privind nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare fiscală.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 faţă de momentul formulării plângerii prealabile, 08.06.2015, data expedierii plângerii către emitentul actului, rezultă fără echivoc că dreptul la formularea plângerii este prescris.

În mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia de inadmisibilitate a petitelor 3,4 şi 5 ale acţiunii, sistarea unei cărţi funciare şi anularea unei intabulări se poate efectua doar prin formularea cererii de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus deschiderea cărţii funciare şi intabularea. Or, în speţă, reclamanţii nu fac dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 60 şi 61 din Ordinul 700/2014, prin urmare este inadmisibilă învestirea instanţei cu solicitări fără îndeplinirea procedurilor cerute de lege.

În mod nelegal, reclamanţii citează dispoziţiile art. 1 şi 3 din H.G. nr. 834/1991 în redactarea actualizată a actului normativ şi nu în redactarea în vigoare la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv la data de 03.03.1993.

Astfel certificatul de atestarea a dreptului de proprietate este emis cu respectarea dispoziţiilor anterior citate, forma în vigoare la data emiterii certificatului, şi a Anexei 2 550/172/17.02.1993 intitulată Calculul Suprafeţei de teren necesare societăţii comerciale C. S.A. CLUJ. Totodată, art. 3 din H.G. nr. 834/1991 se referă la terenurile aflate în domeniul public la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Or, raportat la data de 03.03.1993, data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, trebuie apreciat că terenul în suprafaţă de 219 mp nu se afla în domeniul public.

Trecerea unui bun imobil din proprietatea privată aparţinând unei societăţi comerciale în proprietate publică, în anul 2006, nu s-ar fi putut face decât prin expropriere, ceea ce nu este cazul în speţă.

Mai mult, nu există niciun document, hotărâre care să ateste ca suprafaţa în discuţie face parte din inventarul domeniului public.

Mai arată pârâtul că statuările instanţei de fond sunt greşite în condiţiile în care a dovedit că a întreprins în anul 1993 demersurile legale pentru obţinerea CADP, plătind anual impozitele şi taxele aferente, precum şi faptul că la acest moment instalaţiile petroliere sunt pe locaţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin Primar şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar au depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că sunt fondate criticile formulate de pârâţi cu privire la greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material, urmând să le analizeze împreună şi să le răspundă cu argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâţilor B. S.A. şi Ministerul Economiei, Comertului şi Turismului, solicitând instanţei a se constata că imobilul-teren în suprafaţă de 219,30 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. cadastral x provenit din imobilul "Parc Ştefan cel Mare" în suprafaţă de 12.603 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. Topo x aparţine domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca; nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor; sistarea CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. Cadastral x; anularea intabulării dreptului de proprietate a B. S.A. asupra terenului în suprafaţă de 219 mp cu nr. Cadastral x; reînscrierea în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca a "Parcului Ştefan cel Mare" în suprafaţă de 12.603 mp în CF nr. x Cluj-Napoca (nr. CF vechi x Cluj-Napoca) cu nr. topo x; precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere faţă de admiterea prezentei acţiuni.

Prima instanţă a respins excepţiile tardivităţii plângerii prealabile şi a acţiunii, a admis excepţia inadmisibilităţii pentru capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate şi a respins această excepţie pentru celelalte capete de cerere şi a admis în parte acţiunea, constatând nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor. Totodată, a dispus rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecinţa radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desfiinţării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 şi restabilirea situaţiei de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafaţa de 12.603mp.

Pârâţii au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În concret, în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material) indicat de recurenţii-pârâţi ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în cauza dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Astfel, controlul judiciar declanşat de reclamant vizează exercitarea controlului de legalitate, în condiţiile art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în privinţa Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 03.03.1993 de Ministerul Industriilor, în favoarea S.C. B. S.A..

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Acest alineat prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.

Într-adevăr, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007 s-a reţinut neconstituţionalitatea textului în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, întrucât nu se poate aplica acest regim terţului care nu are posibilitatea de a cunoaşte actul.

Ca atare, este necesară cunoaşterea actului administrativ, care se poate realiza prin procedura de comunicare sau într-un sistem de publicitate care asigura posibilitatea de cunoaştere a actului administrativ.

Astfel, într-un sistem de publicitate care asigură obiectiv posibilitatea de cunoaştere a actului administrativ de către terţi, aceştia trebuie să urmeze procedura prealabilă şi termenele prevăzute în art. 7 din Legea nr. 554/2004, neputându-se prevala de necunoaşterea actului, cu consecinţa curgerii termenului de atacare numai de la data comunicării actului.

Prevederile legii contenciosului administrativ prin care se instituie procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată nu încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură să contravină dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci dimpotrivă constituie o normă de protecţie şi de asigurare a judecării cu celeritate, astfel că nu se poate vorbi de o limitare a accesului la justiţie.

Obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile în cazul solicitării prin formularea unei cereri de chemare în judecată în faţa instanţei de contencios administrativ a unui act administrativ individual rezidă din formularea art. 7 al Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit căruia "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului prin recunoaşterea dreptului sau a interesului vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanţei, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie.

Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, exercitată sub forma recursului graţios sau ierarhic, care constă în aceea că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Înalta Curte observă că, deşi potrivit textelor menţionate, reclamanţii aveau obligaţia de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege, o dată cu formularea acţiunii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/03.03.1993, aceştia nu şi-au îndeplinit această obligaţie care le incumba întrucât plângerea a fost formulată tardiv.

Astfel, plângerea prealabilă a fost formulată la data de 8 iunie 2015, ori faţă de momentul luării la cunoştinţă despre actul vătămător, respectiv momentul comunicării încheierii de carte funciară nr. x/2014 de către OCPI Cluj, respectiv data de 15 decembrie 2014, aceasta a fost formulată, în mod evident, tardiv. Justificarea depăşirii termenului imperativ de 30 zile prin faptul că "reclamanţii au încercat să rezolve situaţia juridică prin formularea unei cereri de reexaminare", respinsă şi aceasta ca fiind tardiv formulată, nu poate fi primită.

Faptul că reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară, nu este în măsură să încadreze astfel de acţiuni în noţiunea de motive temeinice pentru care termenul poate fi depăşit. Aşadar, formularea de către reclamanţi a plângerii prealabile prin care au solicitat revocarea actelor administrative care, în opinia lor, le-ar fi produs o vătămare, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, echivalează cu lipsa acesteia.

Apreciază instanţa de control judiciar că sunt neîntemeiate şi susţinerile cu privire la încadrarea cererii de chemare în judecată în prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât în speţă nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, care constituie o condiţie a exercitării dreptului la acţiune, iar nu pentru că acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, dispoziţii cu care se pot corela doar prevederile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, care reglementează situaţiile de excepţie, în care nu se impune procedura prealabilă, reclamanţii neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute expres de acest text de lege.

În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru a fi admisă în parte acţiunea formulată de Municipiul Cluj-Napoca prin Primar şi a dispune nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor şi, pe cale de consecinţă, rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecinţa radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desfiinţării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 şi restabilirea situaţiei de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafaţa de 12.603mp.

În ceea ce privesc capetele de cerere vizând rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecinţa radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desfiinţării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 şi restabilirea situaţiei de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafaţa de 12.603mp, Înalta Curte reţine dispoziţiile Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi ale Ordinului nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară.

Astfel, art. 60 alin. (1) şi (2) prevede că:

(1) Cererea de reexaminare se formulează de persoanele şi în condiţiile prevăzute de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată.

(2) Cererea de reexaminare va fi însoţită de copia încheierii de carte funciară atacată şi va fi motivată.

Art. 61 dispune în sensul că:

(1) Plângerea împotriva încheierii de reexaminare se formulează de persoanele şi în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Plângerea împotriva încheierii registratorului şef prezentată direct, prin poştă ori prin curier se depune la biroul teritorial care a comunicat-o, se menţionează în registrul general de intrare sub numărul dosarului iniţial, fără a primi număr nou de înregistrare, cu precizarea numelui/denumirii persoanei ce o formulează şi data depunerii acesteia.

(3) Plângerea împotriva încheierii se poate depune şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita, din oficiu, biroului teritorial comunicarea copiei dosarului încheierii şi a copiei cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară. În acest caz, plângerea se menţionează în registrul general de intrare sub numărul dosarului iniţial, fără a primi număr nou de înregistrare, cu precizarea datei primirii acesteia.

De asemenea, dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 dispun în sensul că:

Art. 31 - (1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.

(3) Împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.

(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.

(5) Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.

(6) Hotărârea judecătorească definitivă ce poartă menţiunea "conform cu originalul", pronunţată în dosarul ce are ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, se comunică de îndată, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa de fond, în vederea efectuării înscrierilor dispuse de către instanţă.

(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu.

Art. 33 reţine că:

(1) Înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale.

(2) Prevederile art. 31 se vor aplica în mod corespunzător.

Or, rezultă cu puterea evidenţei, că cererile vizând rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecinţa radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desfiinţării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 şi restabilirea situaţiei de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafaţa de 12.603mp sunt supuse unor altor proceduri de contestare, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 şi ale Ordinului nr. 700/2014, iar nu pe calea contenciosului administrativ.

În acest sens, plângerea reclamanţilor împotriva încheierii nr. 2159/2015 a OCPI, prin care au solicitat anularea acesteia cu consecinţa anulării încheierii nr. 151476/27.10.2014 prin care s-a admis intabularea pârâtei B. S.A. asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x Cluj Napoca, a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 6682/01.07.2015 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496, art. 497 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca inadmisibilă, menţinând dispoziţia privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii pentru capătul de cerere în constatarea dreptului de proprietate.

Totodată, reţinând culpa procesuală a intimaţilor reclamanţi raportată la motivul de recurs admis, potrivit dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., aceştia vor fi obligaţi să plătească recurentului pârât B. S.A. cheltuielile de judecată în sumă de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri şi de pârâtul B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 197/2017 din data de 25 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal,

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea ca inadmisibilă.

Menţine dispoziţia privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii pentru capătul de cerere în constatarea dreptului de proprietate.

Obligă intimaţii reclamanţi la plata către recurenta reclamantă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.