Admissibility of constitutional referral under Law 47/1992 and admissibility of administrative challenge to military prosecutorial decisions

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.05.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Regional Bucureşti, prin intermediul prim procurorului militar adjunct, B. solicitând "supunerea celor semnalate dezbaterii reprezentanţilor Curţii Constituţionale, conform Legii nr. 47/1992, art. 11, pct. A, lit. D), coroborat cu art. 29, alin. (1) şi (2); redeschiderea dosarului penal nr. x/2015, prin decizie a instanţei, după o eventuală decizie favorabilă a reprezentanţilor Curţii Constituţionale; anularea plăţii cheltuielilor judiciare de 50 de RON, decisă de prim procurorul militar adjunct, B. şi sancţionarea sa, ca urmare a nerespectării deciziilor Curţii Constituţionale".

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 94/F-CONT din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Regional Bucureşti, prin intermediul prim procurorului militar adjunct, B..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 94/F-CONT din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ.

Susţine recurentul-reclamant că instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, referindu-se exclusiv la soluţia pronunţată de prima instanţă în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii .

În acest sens, recurentul-reclamant enumeră condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând cererea de recurs, din perspectiva motivului de casare invocat de recurent, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi a dispoziţiilor incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Ca şi chestiune prealabilă, instanţa de recurs constată că recurentul-reclamant nu aduce critici asupra soluţiei de inadmisibilitate pronunţate de prima instanţă asupra demersului judiciar iniţiat de reclamant, rezumându-se a invoca nelegalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Raportat la acest aspect, recurentul invocă încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, critică ce s-ar putea încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată, însă, că din conţinutul cererii de recurs nu se poate identifica niciun argument care să poată fi încadrat în ipoteza motivului de casare invocat, în sensul că nu este indicată regula de procedură încălcată de instanţa de fond în analizarea pretenţiilor deduse judecăţii de către reclamant.

Pe de altă parte, nemulţumirea recurentului-reclamant legată de soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ar putea fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., iar din această perspectivă Înalta Curte reţine că această critică este nefondată.

Astfel, din considerentele sentinţei recurate rezultă că raţionamentul juridic dezvoltat în legătură cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale s-a raportat strict la modalitatea în care reclamantul a înţeles să îşi susţină această solicitare, dând eficienţă principiului disponibilităţii şi al respectării limitelor învestirii instanţei, exprimând convingerea clară că "sesizarea Curţii Constituţionale pentru a dezbate nerespectarea de către pârât a Legii nr. 1471992", nu poate fi admisibilă potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, nefiind indicat niciun text de lege sau ordonanţă care să formeze obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Faptul că în faţa instanţei de recurs, recurentul-reclamant a menţionat că obiectul excepţiei îl reprezintă art. 12 din Legea nr. 14/1992 nu poate acoperi viciul de inadmisibilitate constatat de instanţa de fond, care a soluţionat cererea în limitele afirmaţiilor reclamantului prezentate în prima etapă procesuală.

În concluzie, sentinţa instanţei de fond este apărată de orice viciu de nelegalitate ce s-ar putea subsuma vreuneia dintre criticile formulate de recurentul-reclamant, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 94/F-CONT din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2021.