Securitate Collaborator Status Upheld Based on Single Signed Informative Note
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that the appellant had the status of a collaborator of the Securitate (the communist-era secret police), in a case brought by the National Council for the Study of the Securitate Archives under Government Emergency Ordinance No. 24/2008. The dispute concerned whether a single handwritten informative note, signed and acknowledged by the appellant, met the statutory conditions for establishing collaborator status. The Court held that the note satisfied both cumulative conditions under Article 2 lit. b) of the ordinance: it reported attitudes contrary to the communist regime (listening to banned radio stations and expressing dissatisfaction with living conditions), and the appellant was aware that the information could expose the denounced person to sanctions or investigations, regardless of whether actual harm occurred. The absence of a signed collaboration agreement was deemed irrelevant, as the note itself demonstrated effective cooperation.
Legislator headnote
AI generatedart. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Securitate Collaborator Status Upheld Based on Single Signed Informative Note: 24/2008. The dispute concerned whether a single handwritten informative note, signed and acknowledged by the appellant, met the statutory conditions for establishing collaborator status. The Court held that the note satisfied both cumulative conditions under Article 2 lit. b) of the ordinance: it reported attitudes contrary to the communist regime (listening to banned radio stations and expressing dissatisfaction with living conditions), and the appellant was aware that the information could expose the denounced person to sanctions or investigations, regardless of whether actual harm occurred. The absence of a signed collaboration agreement was deemed irrelevant, as the note itself demonstrated effective cooperation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.04.2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3694 din 20 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..
Constată calitatea de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 3694 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.
Criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare invocat sunt, în esenţă, următoarele:
- În mod greşit, instanţa de fond a admis acţiunea, în ciuda faptului că aceasta se bazează pe o serie de înscrisuri ce creează îndoieli privind credibilitatea şi acurateţea lor. Susţine că Nota de constatare conţine o serie de aspecte contradictorii şi nereale. În acest sens arată că deşi, pe prima pagină la lit. D) se reţine că "nu există documente care să ateste transmiterea directă de informaţii către organele de securitate", la pagina a doua se consemnează că "pentru păstrarea secretului i s-a luat un angajament scris", iar la finalul notei de constatare se menţionează că "nu au fost identificate informaţii suplimentare referitoare la activitatea de colaborare a lui A.".
- Nota informativă reţinută în sarcina sa nu se referă la atitudini sau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, din moment ce ascultarea posturilor radio nu era o activitate interzisă, reţinându-se în mod eronat că informaţia furnizată are caracterul unui denunţ, în condiţiile în care nu a conştientizat că persoana respectivă ar fi putut fi expusă unei posibile sancţiuni;
- Instanţa de fond nu a precizat care sunt urmările şi consecinţele reţinute în sarcina sa, referindu-se doar la urmările ce ar fi putut fi antrenate prin informarea securităţii;
- Nu s-a făcut dovada că s-au luat măsuri efective împotriva persoanei despre care se face vorbire în notă sau că i s-a adus vreun prejudiciu.
În concluzie, susţine recurentul-pârât că pentru a se forma convingerea instanţei asupra calităţii de colaborator al securităţii nu trebuie luate în considerare relatările fictive ale lucrătorilor securităţii sau doar pe baza unor note şi rapoarte semnate de aceştia.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Prima critică formulată de recurentul-pârât vizează faptul că Nota de constatare nr. x/27.09.2017 cuprinde o serie de aspecte contradictorii şi nereale, Înalta Curte constată că autoritatea reclamantă nu a afirmat că există un angajament scris al pârâtului, acesta din urmă susţinând în apărările formulate relevanta inexistenţei unui angajament olograf şi a apreciat că un astfel de document constituie un aspect esenţial pentru constatarea presupusei colaborări cu Securitatea."
Referitor la acest aspect, în mod legal şi corect judecătorul fondului prin sentinţa nr. 3694/20.09.2018 a apreciat "contrar opiniei pârâtului, că este indiferentă împrejurarea neidentificării unui angajament semnat de pârât prin care acesta să-şi asume vreo obligaţie de a informa, respectiv de a colabora cu organele Securităţii. Soluţia se impune deoarece existenţa unui angajament constituie, din perspectiva dispoziţiilor legale analizate, numai o probă în anumite cazuri utilă, şi anume când nu se poate determina astfel o legătură dintre numele real al colaboratorului şi numele conspirativ acordat de securitate. Inexistenţa unui astfel de angajament nu constituie însă o dovadă că un astfel de document nu a existat niciodată, fiind deopotrivă irelevantă cât timp în fapt, prin alte înscrisuri (note, rapoarte informative, etc), se poate demonstra colaborarea efectivă cu organele securităţii, astfel cum este cazul în speţă/.../."
Privitor la susţinerile recurentului-reclamant prin care arată că "sunt prezentate alte patru note informative, consemnate în mod fictiv de către lucrătorii securităţii/.../aceste note nu au fost depuse la dosar însă au fost luate în considerare de instanţa de judecată", Înalta Curte constată că instituţia pârâtă şi-a întemeiat acţiunea în constatare numai pe nota informativă nr. x din data de 25.04.1989, iar instanţa de fond a analizat, în mod legal şi corect, dacă acest document îndeplineşte standardele legale impuse de ari. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,
Faţă de argumentul recurentului-pârât că "o singură notă informativă nu poate constitui temei al admiterii acţiunii, fără a fi coroborată cu alt mijloc de probă care în cauza de faţă nu există", Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii nu este vorba de relatări verbale consemnate de ofiţerii de Securităţii, ci de informaţiile conţinute în nota informativă nr. x din data de 25.04.1989 care sunt scrise şi semnate personal de recurentul A. şi recunoscute de acesta.
De altfel şi judecătorul fondului, în motivarea sa, a arătat "că nu sunt necesare mai multe note informative pe baza cărora să se reţină calitatea de colaborator al organelor Securităţii, reţinându-se în acest faptul că legea nu distinge...".
Prin urmare, raportat la faptul că prima instanţă a constatat calitatea de colaborator în sensul art. 2 lit. b), prima teză, apreciem că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
În mod corect, prima instanţă a observat îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii prin furnizare de informaţii.
Prima condiţie constă în denunţarea unor atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist. Astfel, aplicând în mod corect norma de drept material, instanţa fondului a analizat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de aceasta prin raportare la probatoriul depus de instituţia noastră, anume nota informativă olografă nr. x din data de 25.04.1989 (dosar D 2581, fila x), furnizată de recurentul-pârât.
Faţă de susţinerile recurentului prin care justifică furnizarea notei informative nr. x din data de 25.04.1989 organelor de securitate prin argumentele că "nota informativă reţinută în sarcina mea nu se referă la atitudini sau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist din moment ce ascultarea posturilor radio nu era o activitate interzisă/.../", Înalta Curte constată netemeinicia acestora.
Curtea de Apel Bucureşti a arătat prin sentinţa nr. 3694 din 20.09.2018 că delaţiunile conţinute în nota informativă nr. x din data de 25.04.1989 şi furnizate de recurentul pârât Securităţii, se referă la atitudini potrivnice regimului comunist.
Astfel, instanţa de judecată a reţinut, în mod legal şi corect, că îndeplinesc prima condiţie impusă de legiuitor informaţiile furnizate de recurent şi cuprinse în nota informativă nr. x semnată la data de 25.04.1989, prin care relata: că directorul şcolii generale, domnul C.M. "are aparat de radio B., cu care obişnuieşte să mai asculte posturile de radio C. şi D.", precum şi faptul că acesta "se manifestă nemulţumit faţă de pârât că nu se găseşte nimic pe piaţă şi că o ducem greu."
Faţă de apărările recurentului-pârât, în mod legal şi corect, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că "ascultarea emisiunilor posturilor de radio interzise, în special a postului C., constituia o sfidare a regimului", respectiv "că pârâtul a relatat despre aprecierea persoanei în sensul că acesta se manifestă nemulţumit... că nu se găseşte nimic pe piaţă şi că o ducem greu", reprezenta în vremea respectivă o atitudine potrivnică, având în vedere că nu putea fi adusă nicio critică regimului comunist ori modului de viaţă, nefiind permisă o apreciere precum cea colportată, în sensul că viaţa ar fi fost percepută ca fiind grea iar aceasta s-ar fi datorat conducerii partidului comunist.
A doua condiţie de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că recurentul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate.
Or, este evident, că recurentul-pârât conştientiza faptul că persoanele denunţate erau expuse unor posibile sancţiuni, determinate de primirea, de către reprezentaţii Securităţii, a unor astfel de informaţii. Legiuitorul nu cere, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunţătorul conştientiza că îl expune pe cel denunţat unor sancţiuni venite din partea reprezentanţilor regimului sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate (investigaţii ce presupuneau imixtiuni în viaţa personală a celui urmărit, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată).
De asemenea, măsurile de urmărire se înăspreau, dacă cel denunţat se afla deja în atenţia Securităţii.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât prin care arată că prin furnizarea acestor delaţiuni persoana în cauză nu a suferit niciun fel de urmări negative şi nu i-a fost încălcat niciun drept, Înalta Curte reţine că jurisprudenţa constantă consolidată în materie la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit în sensul că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat.
În concluzie, sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 3694 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2021.