Loss of procedural interest after voluntary compliance with salary recalculation judgment

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 12.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Târgu Mureş, prin care a formulat contestaţie împotriva Ordinului nr. 1474/C/2017, emis de Ministrul Justiţiei, solicitând anularea în parte a acestuia, în ceea ce priveşte data de la care se va aplica valoarea de referinţă sectorială majorată, obligarea la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, până la 30.11.2015 şi de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care reclamanta l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială de 405+ 10% RON) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1228 din 16 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

- Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Târgu Mureş.

- Anulează în parte Ordinul nr. 1474/C/2017 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei.

- Obligă pârâtul să emită un alt Ordin de salarizare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, până la 30.11.2015 şi de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 -incluzând majorarea de 10 %, potrivit Legii nr. 293/2015.

- Obligă pârâta Curtea de Apel Târgu-Mureş să plătească reclamantei diferenţele de drepturi salariale dintre venitul pe care reclamanta l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială de 405+ 10% RON) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

- Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale restante.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1228 din 16 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii-pârâţi au menţionat, în prealabil, faptul că pretenţiile reclamantei au fost satisfăcute, ulterior pronunţării sentinţei atacate, prin emiterea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018, pe care l-a anexat cererii de recurs.

La termenul de judecată din 26 februarie 2021, Înalta Curte, în raport de precizările făcute de recurenţii-pârâţi a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

1.4. Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi evenimentele survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018 recurentul- pârât Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, în aplicarea Legii - cadrul nr. 284/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, ale O.U.G. nr. 57/2015 şi ale Legii - cadrul nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite intimatei- reclamante prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, până la 30.11.2015 şi de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 -incluzând majorarea de 10 %, potrivit Legii nr. 293/2015, urmând ca diferenţele salariale pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018 să fie plătite după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurenţii-pârâţi, ulterior pronunţării sentinţei instanţei de fond, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin această hotărâre, cu efectul recunoaşterii pretenţiilor reclamantei.

Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluţie de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes invocată din oficiu

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1228 din 16 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2021.