Withdrawal of action and annulment of judgment under Article 406(5) CPC

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: în principal, anularea în totalitate a deciziei nr. 67/19.01.2017 emise de A.S.F., cu consecinţa înlăturării în întregime a sancţiunii aplicate; în subsidiar, anularea în parte a deciziei nr. 67/19.01.2017 emise de ASF, cu consecinţa diminuării sancţiunii impuse sau înlocuirea cu aver­tisment scris; obligarea ASF la plata cheltuielilor de judecată ocazionare de prezentul dosar.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4650 din 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A anulat Decizia nr. 67/19.01.2017, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4650 din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

1.4. Procedura în faţa instanţei de recurs

În şedinţa publică de la data de 26 februarie 2021, intimatul-reclamant A. a depus la dosar, prin apărătorul său, cerere de renunţare la judecata cauzei, solicitând, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. şi anularea în tot a sentinţei recurate, întrucât mandatul său în cadrul societăţii B.,.A. a încetat, nemaidesfăşurând nicio activitate în cadrul acestei societăţi.

La cererea de renunţare la judecată a fost ataşată Declaraţia notarială autentificată sub nr. x din 15 noiembrie 2018 la Biroul Notarial "C." dată de intimatul-reclamant A. în sensul renunţării definitive şi necondiţionate la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta-pârâtă Autoritatea de Supravegere Financiară, prin reprezentant legal, şi-a exprimat acordul faţă de cererea de renunţare la judecata acţiunii şi a solicitat obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea recursului promovat în cauză, constată că intimatul-reclamant a depus, în şedinţa publică de la 26 februarie 2021, cerere de renunţare la judecata acţiunii, având ca obiect anularea Deciziei nr. 67/19.01.2017 emisă de Autoritatea de Supravegere Financiară.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii procesului civil, astfel cum este prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ. conferă reclamantului posibilitatea de a renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar alin. (5) al aceluiaşi articol statuează că atunci "când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză".

Având în vedere dispoziţiile sus-enunţate, precum şi acordul exprimat de recurenta-pârâtă faţă de cerera de renunţare la judecata acţiunii, în raport de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte, fără a analiza motivele de casare invocate prin cererea de recurs, va lua act de cererea reclamantului de renunţare la judecată.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, va lua act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată şi va anula în tot sentinţa atacată.

Totodată, văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-pârâtă, constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 406 alin. (3) raportate la cele ale art. 453 din C. proc. civ. şi o va admite, obligând intimatul-reclamant la plata sumei de 200 de RON către recurenta-pârâtă, constând în taxa judiciară de timbru achitată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 4650 din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată.

Anulează în tot sentinţa recurată.

Obligă intimatul-reclamant la plata sumei de 200 de RON către recurenta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2021.