Compulsion of state asset authority to allocate budget credits for final judgment enforcement; moral damages for administrative delay in debt repayment

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti, Preşedintele Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti următoarele:

- să se constate că în cauză creanţa de 238.025,19 RON, calculată, la data de 30.09.2016 - pe care instituţia statului AAAS refuză să o restituie, stabilită prin sentinţa civilă nr. 1985/29.12.2014 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2012, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 440/13.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, definitivă şi irevocabilă, constituie un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 C.E.D.O.

- să se constate că dreptul său şi a familiei de a se bucura de toate atributele pe care le conferă dreptul de proprietate conform normelor legale pertinente a fost serios afectat de reprezentanţii instituţiilor statului, care împiedică intrarea sa în drepturi prin tergiversarea continuă de a asigura fondurile necesare executării sentinţelor judecătoreşti definitive şi irevocabile dispuse în cauză.

Reclamantul a arătat că folosirea de către Statul român a sumei de 238.025,19 RON, atestă că dreptul de proprietate nu a putut fi valorificat conform voinţei sale şi a familiei, că acest drept a fost compromis, paralizând astfel dreptul de dispoziţie materială şi juridică a acestuia, atribute inerente dreptului recunoscut de lege.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 8 din 21 ianuarie 2020, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român-prin Ministerul Finanţelor Publice a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui AAAVS, a admis în parte excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere privind acţiune în constatare şi a respins acest petit ca fiind inadmisibil, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti şi Preşedintele Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti, a obligat pârâţii la efectuarea operaţiunilor administrative pentru asigurarea în bugetul instituţiei a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1985 din 29.12.2014 şi la plata către reclamant de daune morale în sumă de 3.000 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond atât reclamantul A., cât şi pârâţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti şi B. - fost Preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti au declarat recurs.

3.1. Reclamantul A., prin recursul formulat, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susţine că prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În prezenta cauză Statul român a fost chemat în judecată în triplă calitate: în calitate de proprietar al acţiunilor vândute, chiar dacă a încheiat conform prevederilor legale - prin instituţia publică AAAS fostul FPS contractul de vânzare cumpărare acţiuni x/2000 - contract ce a fost declarat nul pentru lipsa acţiunilor la data încheierii contractului -în virtutea constatării acestei nulităţi s-a pronunţat instanţa şi a stabilit despăgubirile prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1985/29.12.2014 a Tribunalului Botoşani dată în dosarul nr x/2012 astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 440/13.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, definitivă şi irevocabilă, în calitate de garant - comitent - a îndeplinirii obligaţiilor stabilite prin lege, de către agenţii săi -prepuşii săi şi în calitate de for superior preşedintelui AAAS, respectiv entitate care are obligaţia de a asigura de la bugetul de stat sumele necesare plăţii obligaţiilor din titlul executoriu.

Recurentul susţine că pentru cheltuielile care se asigură de la bugetul de stat, preşedintele AAAS nu are capacitatea de decizie, aceasta aparţinând Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

3.2. Pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti prin recursul formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. susţine că în mod nelegal instanţa de fond a admis excepţia în admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ doar faţă de capătul unu al cererii de chemare în judecată, reţinând ca admisibil capătul doi de cerere.

Astfel, deşi a dovedit cu înscrisuri faptul ca AAAS a întreprins numeroase demersuri în vederea asigurării în buget a sumelor necesare plăţii titlurilor executorii instanţa de fond, nelegal şi de neînţeles, reţine că prin răspunsul formulat la plângerea prealabilă a reclamantului s-ar fi răspuns în sensul imposibilităţii efectuării de demersuri, fapt ce nu corespunde realităţii.

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, deoarece în mod greşit a fost admisă în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS şi Preşedintele AAAS, fiind încălcate dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002, Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 23/2004, deoarece nu s-a dovedit că există refuzul nejustificat al autorităţii de a îndeplini obligaţiile stabilite în sarcina sa de O.G. nr. 22/2002.

Având în vedere acest aspect, a fost necesară adoptarea de urgenţă de către Guvernul României a Ordonanţei de Urgenţă nr. 4/02.02.2011 "privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi pentru executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii" în al cărei preambul sunt prezentate implicaţiile popririi conturilor asupra activităţii AAAS şi a Secretariatului General al Guvernului.

Recurenta mai susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, deoarece a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, fiind aplicate şi interpretate greşit prevederile legale, respectiv art. 12 lit. g), art. 2 lit. O).U.G. nr. 51/1998, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2004, art. 224 C. civ., art. 44 din Constituţie.

Recurenta-pârâtă consideră nelegală soluţia instanţei de fond şi sub aspectul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii reclamantului de obligare a pârâtelor la plata de daune morale atâta vreme cât din hotărârile judecătoreşti invocate, titlu executoriu pentru reclamant aflate în executare silită, rezultă că acestea sunt prevăzute.

3.3. Pârâtul B. - fost Preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, în motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, deoarece au fost încălcate dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, nelegal instanţa de fond nu a admis excepţia inadmisibilităţii şi faţă de celelalte capete de cerere care nu se circumscriu Legii nr. 554/2004.

Recurentul-pârât consideră inadmisibile şi celelalte cereri ale intimatului, pretenţii şi daune morale atâta vreme cât a pus în executare titlul executoriu şi cauza se află în faza executării silite, deoarece acestea nu intra sub incidenţa Legii nr. 544/2004.

De asemenea, recurentul-pârât apreciază că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 1, alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr. 51/1998, H.G. nr. 837/2004 raportate la dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b), art. 36 C. proc. civ. şi nelegal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui AAAS.

Pornind de la aceste dispoziţii şi prin raportare la acţiunea dedusă judecăţii, prin care se susţine conduita pretins reprobabila a debitorului AAAS, manifestată în faza de executare silită a unui titlu executoriu, este evident că în speţă nu se realizează identitatea cerută de lege între cel care stă în judecată în calitate de intimat-pârât preşedintele AAAS şi cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, deoarece a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Roman- prin Ministerul Finanţelor Publice, fiind aplicate şi interpretate greşit prevederile legale, respectiv art. 12 lit. g), art. 2 O.U.G. nr. 51/1998, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2004, art. 224 C. civ., art. 44 din Constituţie.

Statul Roman- prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă raportat la obiectul cauzei invocând alin. (1) al art. 44 din Constituţie care dispune că "dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate".

Greşit şi nelegal a fost admisă în parte acţiunea în contradictoriu cu Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS şi Preşedintele AAAS, fiind încălcate dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002, Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 23/2004 deoarece nu s-a dovedit că există refuzul nejustificat al Autorităţii de a îndeplini obligaţiile stabilite în sarcina sa de O.G. nr. 22/2002.

Faţă de aceste dispoziţii legale se poate constata că, în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 22/2002 şi Ordinul nr. 2.336 din 19 iulie 2011 care reglementează executarea silite şi procedura privind obligaţiile stabilite în sarcina AAAS prin titluri executorii, respectiv se stabileşte sursa din care urmează a fi plătite sumele de bani la care AAAS a fost obligată, numai din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, care se aprobă prin Hotărârea Guvernului.

Aşa cum s-a arătat, instituţia a fost şi este în imposibilitate obiectivă de a face plăţi voluntare de altă natură decât cele prevăzute de art. I alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, conturile sale fiind blocate ca urmare a adreselor de înfiinţare a popririi depuse de către executorii judecătoreşti, în baza titlurilor executorii-sentinţelor judecătoreşti, la ATCPMB şi C..

În considerarea celor expuse se poate constata că, atât AAAS cât şi Preşedintele AAAS, au efectuat toate demersurile şi operaţiunilor administrative în limitele legii pentru asigurarea în bugetul instituţiei a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin toate titlurile executorii şi nu numai pentru titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1985 din 29.12.2014.

Se mai susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, deoarece a încălcat dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, şi nelegal a obligat Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti şi Preşedintele Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti la plata către intimatul- reclamant de daune morale în sumă de 3.000 RON.

Săvârşirea unei fapte ilicite cu vinovăţie nu poate fi reţinută în sarcina AAAS sau a Preşedintelui faţă de toate demersurile efectuate cu bună-credinţă pentru respectarea şi plata tuturor titlurilor executorii ale creditorilor AAAS şi evitarea vătămării sau păgubirii acestora, aşa cum se dovedeşte din corespondenţa purtată cu Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Economiei, iar prin răspunsurile acestora se arată că nu există temei legal pentru acordarea de la buget a unor sume necesare plăţii titlurilor executorii.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Părţile au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nul, recursurile formulate de pârâţi întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt fondate, iar recursul formulat de reclamantul A. este nefondat.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va răspunde şi analiza prin considerente comune.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului întemeiat pe art. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi este invocat, acest motiv de recurs nu este însoţit de argumentele prin care să se demonstreze în care dintre ipotezele reglementate de textul legal mai sus menţionat s-ar încadra critica de nelegalitate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte menţiuni prevăzute cu caracter imperativ, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Prin textul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat mai multe ipoteze de nelegalitate, de natură să atragă casarea unei hotărâri judecătoreşti, însă simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerinţa imperativă a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurenta-reclamantă.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pe acest motiv de critică, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cerinţa legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale şi indicarea pretinselor greşeli de judecată săvârşite de instanţă, cerinţă nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susţinerilor recurentului doar o aparenţă de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

Prin urmare, sancţiunea prevăzută de normele procedurale în vigoare, pentru lipsa oricăreia dintre menţiunile la care se referă art. 486 alin. (1) lit. a) şi c), este nulitatea, astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 488 alin. (3) teza întâi C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate atât de reclamant cât şi de pârâţi, Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. este creditor faţă de debitoarea pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prin sentinţa civilă nr. 1985 din 29.12.2014 definitivă prin decizia nr. 440 din 13.11.2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. x/2012, aceasta din urmă fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 34.649,53 RON reprezentând suma achitată de reclamant cu titlu de preţ în contract de privatizare nr. x/3.04.2000, şi suma de 106.398,75 RON reprezentând valoarea actualizată cu rata inflaţiei, precum şi dobânzi aferente.

Reclamantul a procedat la executarea silită a creanţei, fiind format dosarul de executare nr. 758/2016 înregistrat la D., executarea silită care însă, potrivit celor arătate concordant de către părţi, nu a fost finalizată.

Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat instanţei de contencios administrativ ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: 1) în conformitate cu Legea nr. 554/2004, obligarea instituţiilor statului la recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra creanţei stabilite prin hotărârea judecătorească, şi să se constate că dreptul său de proprietate nu a putut fi valorificat; 2) să se constate refuzul nejustificat al autorităţii de a-şi îndeplini obligaţiile stabilite în sarcina sa de O.G. nr. 22/2002, respectiv obligarea de a face demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat, şi să fie obligată la efectuarea operaţiunilor administrative pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titlu executoriu; 3) pe cale de accesorialitate, obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru refuzul exercitat, în temeiul art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv dobândă legală aferentă sumei şi daune morale de 15.000 RON.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că primul capăt de cerere este inadmisibil, nefiind admisibilă o cerere având ca obiect constatarea unui drept pentru care deja există o hotărâre judecătorească civilă, în general, şi cu atât mai puţin în contencios administrativ, unde obiectul unei acţiuni este unul particular şi circumstanţiat acestei materii speciale.

În mod corect s-a reţinut că reclamantul a parcurs deja litigiul de fond finalizat cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, care îi recunoaşte dreptul de creanţă, aşa cum s-a arătat anterior, situaţie în care nu este utilă şi nici posibilă o nouă hotărâre prin care să i se recunoască, din nou această creanţă.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, constatând că prezenta acţiune nu este, juridic, o acţiune în stabilirea răspunderii statului pentru neexecutare, caz în care calitatea acestei părţi ar fi atrasă corespunzător, ci acţiunea vizează îndeplinirea obligaţiilor de efectuare a demersurilor de către autoritatea obligată, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi ordonatorul de credite.

Astfel cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii dedus judecăţii, vizează conduită pretins culpabilă a debitorului AAAS, manifestată în faza de executare silită a unui titlu executoriu prin îndeplinirea necorespunzătoare a anumitor operaţiuni administrative în executarea dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002, astfel că este evident că, în speţă, nu se realizează identitatea cerută de lege între Statul Român -prin Ministerul Finanţelor Publice chemat în judecată în calitate de pârât şi cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii,

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 4/02.02.2011 "privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului pentru executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii", sunt prezentate implicaţiile popririi conturilor asupra activităţii AAAS şi a Secretariatului General al Guvernului.

Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina AAAS se achită din veniturile realizate din activitatea de privatizare şi valorificare, venituri insuficiente pentru plata sumelor stabilite prin sentinţe din bugetul unui singur an.

Înalta Curte constată că executarea obligaţiei de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 1985 din 29.12.2014, se poate face numai în condiţiile O.G. nr. 22/2002 şi cu respectarea prevederilor OMFP nr. 2336 şi ale Legii nr. 116/2011, dispoziţii speciale imperative de ordine publică, mai ales că s-a procedat la executarea silită a creanţei, fiind format dosarul de executare nr. 758/2016 înregistrat la D., a fost înfiinţată poprirea pentru plata restului de sumă de la terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, sumă ce va fi recuperată în măsura existenţei disponibilului în aceste conturi.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a obligat pârâţii la efectuarea operaţiunilor administrative pentru asigurarea în bugetul instituţiei a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1985 din 29.12.2014 şi la plata către reclamant de daune morale în sumă de 3.000 RON.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, invocată din oficiu, va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursurile declarate recurenţi-pârâţi, din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va casa, în parte, sentinţa atacată, în sensul că va respinge şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la efectuarea operaţiunilor administrative pentru asigurarea în bugetul instituţiei a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1985 din 29.12.2014, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor plata daunelor morale în sumă de 3.000 RON, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi, totodată, va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, invocată din oficiu.

Anulează recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Admite recursurile declarate de recurenta - pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi de recurentul - pârât B. - fost Preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva sentinţei nr. 8 din 21 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti şi Preşedintele Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti la efectuarea operaţiunilor administrative pentru asigurarea în bugetul instituţiei a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1985 din 29.12.2014, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor plata daunelor morale în sumă de 3000 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 8 din 21 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.