Prohibition of revoking suspended sentence for non-payment of civil damages absent proof of bad faith

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 208/F din 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 583 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată sesizarea formulată de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Dolj, de revocare a suspendării sub supraveghere a executării cu privire la intimatul - condamnat A. (Sentinţa penală nr. 115/F/08.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2016 - 3343/2016 -, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 25.08.2021, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2021, sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Dolj, în temeiul art. 1464 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, cu privire la faptul că A., supravegheat în dosarul de probaţiune nr. x/2017 al Serviciului de Probaţiune Dolj, supravegheat în dosarul de probaţiune nr. x/2017 al Serviciului de Probaţiune Dolj, condamnat prin Sentinţa penală nr. 115/F/08.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 a Î.C.C.J., la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor civile faţă de persoana vătămată.

S-a depus la dosar raportul întocmit, potrivit art. 44 din Legea nr. 252/2013 de către consilierul de probaţiune B., în care se arată faptul că, prin Sentinţa penală nr. 115F din 08.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 a Î.C.C.J., A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, fiind găsit vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 287 alin. (1) lit. b) C. pen., fapte comise în calitate de executor judecătoresc. Persoanei i s-au impus de către instanţă, pe lângă măsurile de supraveghere prevăzute la art. 93 alin. (1) C. pen., obligaţiile prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 93 alin. (3) C. pen., precum şi obligaţii civile faţă de persoana vătămată C.

A. (63 ani) este căsătorit cu D., pensionară. Până în momentul rămânerii definitive a sentinţei, A. a lucrat ca executor judecătoresc. Acesta a absolvit Institutul Politehnic din Iaşi (Facultatea de Mecanică), în 1984, şi Universitatea "E." din Bucureşti, Facultatea de Drept, în anul 2008.

Persoana supravegheată a declarat ca principal mijloc de existenţă pensia soţiei, în cuantum de aproximativ 5.000 RON. Ocazional, A. este ajutat şi de copii, care şi-au întemeiat propriile familii şi au propriile surse de venit.

S-a mai arătat că persoana supravegheată nu a dat curs primelor convocări ale serviciului de probaţiune şi s-a prezentat prima dată la sediul Serviciului de Probaţiune Dolj la data de 18.05.2018, după aproximativ 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

La data de 13.03.2018 a fost sesizat Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, conform art. 51 alin. (3) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune (constatarea imposibilităţii punerii în executare a hotărârii de condamnare şi luarea măsurilor legale care se impun). Urmare a acestui demers, prin Sentinţa penală nr. 134F din 27.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 03.08.2018, s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în regim de detenţie. Ulterior, A. a depus contestaţie împotriva Sentinţei penale nr. 134F/2018, obţinând prin Decizia penală nr. 904/16.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, rejudecarea cauzei şi repunerea în stare de libertate.

În final, prin Sentinţa penală nr. 14F din 31.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 19.02.2019, s-a respins sesizarea formulată la data de 13.03.2018. Procesul de supraveghere a fost reluat efectiv începând cu data de 17.12.2018.

Până la data prezentului raport, A. a executat integral obligaţiile prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 93 alin. (3) C. pen., dar nu a îndeplinit obligaţiile civile faţă de partea civilă C., constând în achitarea sumei de 75.000 RON ca daune morale şi 1.620 RON cheltuieli judiciare efectuate de persoana vătămată.

Astfel, în perioada 02.07 - 31.07.2018, A. a prestat 160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (D.G.A.S.P.C. Dolj), iar în perioada 30.05 - 20.06.2018 a participat şi a absolvit programul de reintegrare socială ("Dezvoltarea Abilităţilor Sociale" la majori).

Referitor la obligaţiile civile faţă de persoana vătămată, A. a explicat că lipsa resurselor financiare nu i-a permis să înceapă acoperirea prejudiciului. De asemenea, a adus la cunoştinţă faptul că partea civilă a iniţiat procedura executării silite - dosar de executare nr. 123/E/2018, Biroul Executorului Judecătoresc "F." (Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Craiova).

S-a menţionat că, potrivit legii, până la data de 19.08.2021, termen limită (3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere), A. ar fi trebuit să furnizeze dovezi cu privire la achitarea sumelor stabilite de instanţă.

Consecinţele posibile ale neîndeplinirii obligaţiilor civile au fost aduse la cunoştinţa persoanei supravegheate încă de la prima întrevedere (proces-verbal încheiat la data de 18.05.2018), cât şi ulterior, la termenul fixat în data de 19.05.2021 (6 luni înaintea expirării termenului de supraveghere), ocazie cu care s-a efectuat o verificare a stadiului de executare a obligaţiilor civile.

Încă de la momentul primei întrevederi în calitate de persoană supravegheată, A. şi-a declarat intenţiile de îndeplinire a obligaţiilor civile în măsura în care se va angaja în muncă şi va avea un venit regulat. Acest obiectiv nu a fost atins, A. considerând că vârsta înaintată a fost şi este un impediment în a reintra pe piaţa muncii cu un angajament stabil şi consistent ca remuneraţie.

Pe durata supravegherii, A. a avut doar trei angajamente de muncă, de scurtă durată, două dintre ele ca angajat în cadrul unor societăţi comerciale private, iar pentru o scurtă perioadă de timp a practicat activitatea de taximetrie. Nu mai are un loc de muncă din perioada decretării stării de urgenţă (luna martie 2020).

În continuare s-a realizat o analiză a riscului de recidivă, astfel:

• Factori anticriminogeni (proiectivi)

Statici - vârstă înaintată la data comiterii primei infracţiuni; infractor primar, prima sancţiune penală;

Dinamici - a respectat în general condiţiile de probaţiune; caută angajamente de muncă; are sprijinul familiei şi un nivel educaţional bun.

• Factori criminogeni

Dinamici - deficit la nivel atitudinal - asumarea răspunderii pentru comportamentul sancţionat legal nu poate fi deplină fără o angajare convingătoare pentru diminuarea/repararea prejudiciului.

Atât la momentul intrării în supraveghere efectivă, cât şi ulterior, pe parcursul executării, a fost estimat un risc de recidivă scăzut în cazul persoanei evaluate.

În concluzie, s-a arătat că A. a avut o traiectorie liniară sub monitorizarea serviciului de probaţiune, fără progrese sau regrese semnificative, dar a menţinut un comportament non - infracţional pe durata supravegherii, respectând în general condiţiile de probaţiune. Pe de altă parte, A. nu a achitat încă daunele dispuse de instanţă, în parte întemeiat, având în vedere lipsa resurselor financiare - fiind practic în întreţinerea soţiei, precum şi dificultăţile de acces pe piaţa muncii prin prisma vârstei înaintate. În acelaşi timp, persoana se află deja sub procedură de executare silită, urmare a iniţiativei părţii civile prejudiciate.

Având în vedere cele expuse, s-a arătat că instanţa este în măsură să aprecieze dacă în cazul persoanei evaluate se impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 96 alin. (2) C. pen.

În cauză, s-a dispus citarea Serviciului de Probaţiune Dolj - prin raportare la Decizia nr. 16/2019 pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -, precum şi citarea intimaţilor A. (condamnat), C. (parte civilă - citat pentru opozabilitatea hotărârii).

În faţa Curţii, partea civilă a fost reprezentată de apărător ales, iar intimatul - condamnat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu - conform art. 90 lit. b) C. proc. pen. -, înlocuit ulterior de apărător ales .

Din oficiu au fost ataşate extrase din programul informatic Ecris privind Dosarul nr. x/2016 .

De asemenea, la solicitarea instanţei a fost ataşată Sentinţa penală nr. 115/F din 08.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2016, în copie certificată pentru conformitate cu originalul însoţită de un referat întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul prezentei instanţe .

La solicitarea Curţii, Serviciul de Probaţiune Dolj a comunicat adresa nr. x/26.10.2021, conform căreia intimatul - condamnat a depus la dosarul de supraveghere, pe data de 26.10.2021, contractul de muncă (curier la SC G. SRL), copia unui cupon de pensie al soţiei, precum şi dovada înfiinţării popririi de către BEJ F. - precizând faptul că prima reţinere din salariu ar trebui să o suporte în noiembrie 2021.

Intimatul condamnat a depus la dosar, în copie certificată cu originalul, Decizia nr. 33020/13.08.2018 emisă de Casa Teritorială/Sectorială de Pensii 161 Dolj .

La solicitarea Curţii, BEJ F. a comunicat adresa fără număr şi dată, aflată la dosar, conform căreia intimatul nu s-a prezentat niciodată la sediul biroului, nu a produs dovezi cu privire la mijloacele de subzistenţă şi nu a achitat nicio sumă în dosarul de executare silită; prin aceeaşi adresă s-a menţionat faptul că intimatul este angajat la G. SRL, unde s-a emis adresa de poprire, însă până la data emiterii adresei (neprecizată, însă anterioară termenului din 09.11.2021) terţul poprit nu a efectuat niciun virament.

Intimatul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificat profesional şi legitimaţie pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier în regim de taxi - acte emise la 22.12.2018.

De asemenea, intimatul condamnat a mai depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte dovedind calificarea sa ca şi conducător auto - operator transport/întreprindere, precum şi acte privind un accident rutier, precum şi acte dovedind angajarea sa, în perioada 10.12.2019 - 14.03.2020, în calitate de vânzător la SC H. SRL şi dovada căutării unui loc de muncă şi depunerii CV-ului la mai multe societăţi, încă din noiembrie 2018 .

Intimatul parte civilă a depus la dosar note scrise - prin care a învederat faptul că intimatul condamnat nu a efectuat nicio plată şi că, din decembrie 2015 până în martie 2016, acesta şi-a donat cele trei imobile copiilor săi -, note scrise însoţite de un set de acte, în copie, respectiv declaraţii de avere D., soţia intimatului condamnat (declaraţii din 2014, 2016 - dosar).

Intimatul condamnat a mai depus, în cadrul probei cu înscrisuri încuviinţate la termenul din 09.11.2021, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: ordin nr. 3990/c/22.12.2017 emis de M.J., facturi fiscale utilităţi, acte din dosarul de executare nr. 123/E/2018 instrumentat de BEJ F., listă bunuri intimat condamnat (evidenţă comunicată de Primăria Municipiului Craiova), acte medicale intimat condamnat .

Analizând actele dosarului din perspectiva considerentelor pentru care s-a formulat prezenta sesizare, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că este neîntemeiată, reţinând că, prin Sentinţa penală nr. 115/F din data de 8 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi pe cel prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 287 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi pe cel prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în total 2 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) şi (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc).

În temeiul art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj sau al Bibliotecii Judeţene "Alexandru şi Aristia Aman" din Craiova pe o perioadă de 80 de zile.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) şi 5 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 75.000 RON daune morale către partea civilă C.

A respins cererea formulată de partea civilă C. de obligare a Casei de Asigurări a Executorilor Judecătoreşti la plata despăgubirilor civile, în solidar cu inculpatul, în calitate de parte responsabilă civilmente.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1620 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 450 RON, rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.

Această sentinţă a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 pronunţată de Înalta Curte Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în sensul că s-a respins, ca tardiv, apelul inculpatului A., şi ca nefondat, apelul părţii civile C.

Prin adresa nr. x/08.02.2018, Serviciul de Probaţiune Dolj a sesizat Judecătorul delegat la Biroul executări penale despre imposibilitatea punerii în executare a dispoziţiilor hotărârii penale nr. 115/F din 8.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 402/A din 20.11.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât, deşi notificat, condamnatul A. nu s-a prezentat; a ataşat un proces-verbal întocmit de Poliţia Craiova din care rezultă că la adresa din Craiova, Calea x, jud. Dolj - A. nu a mai venit de foarte mult timp.

Biroul executări penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a restituit adresa nr. x/08.02.2018 Serviciului de Probaţiune Dolj, cu menţiunea de a se efectua notificări şi la următoarele adrese: Bucureşti - Cabinet de Avocat "I." sector 3; Buftea, judeţul Ilfov.

Prin sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Dolj, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 19.03.2018, sub nr. x/2018, s-a solicitat instanţei să constate imposibilitatea punerii în executare, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 252/2013, privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune a Sentinţei penale nr. 115/08 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A/20.11.2017 pronunţată de Înalta Curte Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe numitul A.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 134/27.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin necontestare la data de 03.08.2018 s-au dispus următoarele: revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 115/F din 08.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A/20.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicate condamnatului A.; executarea, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 68 alin. (3) C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de trei ani, din care se deduce perioada executată de la data de 20.11.2017 la zi; executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc).

În cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/03.08.2018.

Prin Sentinţa penală nr. 214/F din 16.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestaţie în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 134/F din 27.06.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, instanţa învestită a calificat cererea condamnatului A. ca fiind contestaţie formulată împotriva Sentinţei penale nr. 134/F din 27.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018. Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 134/F din 27.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Sentinţa penală nr. 218/25.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin necontestare la data de 31.10.2018, s-a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A.

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus anularea M.E.P.Î nr. 192 din data de 03.08.2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi punerea în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Condamnatul a fost pus în libertate la data de 31.10.2018.

Prin Decizia penală nr. 904/16.11.2018, pronunţată de către ICCJ, s-a dispus desfiinţarea Sentinţei penale nr. 134/27.06.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, constatându-se că A. a fost arestat de la 11.08.2018 până la 31.10.2018 şi a executat suplimentar, ca măsură compensatorie 12 zile de închisoare.

Prin Sentinţa penală nr. 14/31.01.2019, definitivă prin necontestare la data de 12.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, după rejudecare, s-a respins, ca neîntemeiată, solicitarea Serviciului de Probaţiune Dolj privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 115/F din 08.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A/20.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare către stat, în cuantum total de 1700 RON, din verificările efectuate în registrul de evidenţă şi punere în executare a hotărârilor penale pe anul 2017, Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a arătat că, prin adresa din 03.04.2018 emisă Administraţia Finanţelor Publice Craiova, a confirmat primirea titlului executoriu emis de către această instanţă la data de 28.12.2018.

Biroul Executări Penale a precizat că nu deţine date privind executarea obligaţiilor civile, de către inculpat, către partea civilă C.

În raport cu dispoziţiile art. 96 alin. (2) C. pen. şi datele concrete ale speţei, Curtea a constatat că nu se poate reţine în sarcina intimatului condamnat A., neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În acest sens, Curtea a reţinut în primul rând, faptul că, din actele depuse la dosar de intimatul condamnat şi din relaţiile comunicate de Serviciul de Probaţiune Dolj, rezultă împrejurarea că, ulterior pronunţării hotărârii de condamnare şi încetării calităţii sale de executor judecătoresc, intimatul condamnat a întreprins în mod constant demersuri pentru identificarea unui loc de muncă, având temporar câteva locuri de muncă şi, în prezent, fiind angajat pe post de curier în cadrul G.. Prin urmare, nu poate fi reţinută în sarcina intimatului pasivitatea în executarea obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.

Curtea a constatat faptul că, într-adevăr, cu excepţia locului de muncă actual, intimatul condamnat a încetat raporturile de muncă anterioare prin demisie. Această împrejurare trebuie, însă, analizată în concret, iar nu în abstract.

Astfel, este de notat împrejurarea că intimatul condamnat are studii superioare (două facultăţi) şi o vârstă înaintată. În acest context, fără a nega responsabilitatea intimatului pentru fapta comisă, Curtea a constatat faptul că este firesc ca intimatul - dincolo de împrejurarea că şi-a găsit cu greu un loc de muncă, urmare a vârstei şi supraspecializării - să nu se poată adapta unor ocupaţii inferioare nivelului său de pregătire.

Mai mult, simpla existenţă a unei condamnări, deşi în mod cert urmare a faptelor comise de intimat, este de natură, în concret, să reducă drastic şansele unei persoane, în contextul socio-profesional actual (blamul atras în mentalitatea colectivă de existenţa unei condamnări, interdicţia de a profesa - în anumite profesii - pentru persoane cu antecedente penale), de a se angaja într-o profesie care să corespundă nivelului de pregătire al unei persoane cu studii superioare.

S-a subliniat şi contextul medical actual, în special la nivelul anului 2020 fiind înregistrate - aspect notoriu - numeroase dificultăţi în identificarea unui loc de muncă şi de păstrare a acestuia.

Curtea a reţinut şi împrejurarea că, potrivit actelor medicale depuse la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, intimatul condamnat suferă de numeroase afecţiuni medicale de natură a-i afecta capacitatea de a presta activităţi care presupun efort fizic (HTA esenţială gr 2, bradicardie sinusală, rinichi în potcoavă, sindrom dispeptic/hipopotasemie).

Prin urmare, faptul că intimatul a depus eforturi de a se adapta situaţiei sale şi de a căuta şi găsi un loc de muncă în contextul anterior expus este, în opinia Curţii, de natură a exclude reaua sa credinţă.

Totodată, Curtea a reţinut faptul că, potrivit actelor depuse la dosar, intimatul condamnat nu deţine decât un autoturism Dacia, nu are alte bunuri în proprietate, conform relaţiilor comunicate de Serviciul de Probaţiune Dolj, intimatul fiind practic întreţinut de soţia sa.

Împrejurarea că intimatul condamnat şi soţia sa au înstrăinat, în perioada 2015 - 2016, unele imobile către copiii acestora (împrejurare invocată de către intimatul parte civilă) nu poate avea, în opinia Curţii, relevanţă în cauza de faţă. Aceasta, întrucât înstrăinările invocate au avut loc anterior pronunţării unei hotărâri de condamnare; or, anterior pronunţării unei hotărâri de condamnare, operează prezumţia de nevinovăţie.

Imobilele nu au fost supuse unor măsuri asiguratorii; partea civilă nesolicitând luarea unor asemenea măsuri pe parcursul procesului penal, şi-a asumat riscul imposibilităţii executării viitoarei posibile creanţe.

Mai mult, Curtea a constatat că, în prezent, intimatul condamnat este angajat, pe data de 13.10.2021 fiind emisă, către angajatorul intimatului condamnat (SC G. SRL), adresa de înfiinţare a popririi.

Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, având consecinţa firească a executării pedepsei în regim de detenţie, nu ar face decât să creeze o nouă piedică în calea executării creanţei stabilite în favoarea intimatului parte civilă.

Instituţia revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru neexecutarea obligaţiilor civile trebuie văzută, într-adevăr, ca o sancţiune pentru pasivitatea condamnatului, însă nu trebuie uzitată astfel încât să ducă la paralizarea executării înseşi dispoziţiilor civile din cuprinsul hotărârii de condamnare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat contestaţie, solicitând, în temeiul art. 4251 rap. la art. 583 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 96 alin. (1) C. pen., admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea sesizării Serviciului de Probaţiune Dolj şi revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată intimatului condamnat A., prin Sentinţa penală nr. 115/F din 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În motivarea contestaţiei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că, în mod netemeinic instanţa de fond a respins sesizarea Serviciului de Probaţiune Dolj, apreciind că, rezultă că sunt îndeplinite condiţiile pentru revocarea suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 96 alin. (2) C. pen., întrucât, până la expirarea termenului de supraveghere intimatul condamnat A. nu a achitat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare şi nu a dovedit că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

În esenţă, s-a apreciat că, deşi din actele dosarului rezultă că intimatul inculpat nu s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă, acesta nu a depus minime diligenţe pentru a achita, măcar în parte, obligaţiile civile ce i-au fost stabilite în sarcină prin hotărârea de condamnare.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe intimatul condamnat A., Înalta Curte apreciază ca aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă consecinţa unei soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii, atunci când instanţa apreciază că scopul pedepsei închisorii poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie. Totodată, individualizarea pedepsei, în modalitatea suspendării executării acesteia sub supraveghere, decurge din încrederea acordată condamnatului că, aflat sub influenţa unor măsuri de supraveghere, o perioadă de timp, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.

În cauză, în temeiul art. 583 alin. (2) C. proc. pen., la data de 25 august 2021, consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Dolj a sesizat instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 96 alin. (2) C. pen., privind pe condamnatul A., cu privire la neplata obligaţiilor civile dispuse în sarcina acestuia prin Sentinţa penală nr. 115/F din 8 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 402/A din 20.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Conform art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Interpretând dispoziţia legală incidentă "afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească", Înalta Curte consideră că pentru a se aplica sancţiunea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este necesar a se stabili neîndoielnic că, deşi persoana în cauză a avut posibilitatea concretă şi reală de a achita obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, aceasta, în mod voluntar, a ales să nu acţioneze în această manieră, nesocotind astfel clemenţa şi încrederea arătată de instanţa care a apreciat la momentul soluţionării pe fond a cauzei că nu se impune ca executarea pedepsei aplicate să fie făcută în regim privativ de libertate.

În concret, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale incidente în cauză, anterior menţionate, reglementează un caz facultativ de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut de legiuitor, lăsat la aprecierea instanţei de judecată, atunci când persoana condamnata nu îşi achită cu rea-credinţă despăgubirile civile la care a fost obligată.

Reaua credinţă ca şi o condiţie pentru a se dispune revocarea suspendării executării pedepsei presupune faptul că deşi persoana condamnata beneficiază de venituri, aceasta nu înţelege sa îşi achite despăgubirile civile la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească.

În speţă, Înalta Curte constată că datele concrete ale cauzei nu pot fundamenta o soluţie de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile în care, în cauză, nu se poate reţine că intimatul condamnat A. cu rea credinţă nu şi-a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat.

În acest sens, având în vedere actele aflate la dosar, se constată că intimatul condamnat A. are vârsta de 63 ani, a profesat ca executor judecătoresc, până la încetarea acestei calităţi odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, moment de la care, principalul său mijloc de existenţă, îl constituie pensia soţiei sale D., în cuantum de aproximativ 5.000 RON, întrucât, deşi a întreprins demersuri pentru identificarea unui loc de muncă, pe durata supravegherii a avut doar trei angajamente de muncă, de scurtă durată, două dintre acestea, ca angajat în cadrul unor societăţi comerciale private, iar pentru o scurtă perioadă de timp a practicat activitatea de taximetrie, nemaiavând un loc de muncă din perioada decretării stării de urgenţă (luna martie 2020), până la momentul angajării pe post de curier la SC G. SRL, conform contractului de muncă depus la dosarul de supraveghere, pe data de 26.10.2021, însoţit de dovada înfiinţării popririi de către BEJ F., urmând să suporte prima reţinere din salariu, în noiembrie 2021.

Astfel, raportat la posibilităţile materiale ale intimatului condamnat A. se constată că nu rezultă date care să dovedească o posibilitate reală şi concretă a persoanei supravegheate de a achita faţă de partea civilă C., obligaţiile civile ce i-au fost impuse, respectiv suma de 75.000 RON, ca daune morale şi 1.620 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, precum şi faptul că, aşa cum rezultă din actele de la dosar, veniturile concrete ale persoanei condamnate au fost de natură să limiteze posibilităţile acesteia de a achita obligaţiile civile datorate.

Este adevărat că, din totalul sumei la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare, intimatul condamnat nu a achitat nicio sumă, fie aceasta şi modică, însă, în acord cu instanţa de fond, nu poate fi reţinută în sarcina sa reaua credinţă în executarea obligaţiilor civile. Reaua sau buna credinţă trebuie analizată nu raportat strict la obligaţia nerespectată ci, într-un context mai extins, raportat şi la toată conduita intimatului condamnat, la resorturile interne şi la nevoile sociale ale acestuia, la contextul socio-economic pe care îl traversăm, inclusiv la chestiunile ce ţin de pandemia care a afectat, pentru o perioadă de timp, posibilitatea acestuia de a-şi îndeplini obligaţia impusă.

Ca atare, în contextul datelor reţinute referitor la situaţia materială şi familială a condamnatului, acesta fiind practic întreţinut de soţia sa şi beneficiind, conform declaraţiilor sale, şi de ajutor ocazional din partea copiilor săi, din sursele de venit ale acestora, Înalta Curte constată că motivele care au dus la neexecutarea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu se datorează unui refuz nejustificat de a achita suma datorată, ci lipsei posibilităţii materiale de a plăti până în prezent despăgubirile civile, persoana condamnată dovedind că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească, în accepţiunea dispoziţiilor art. 96 alin. (2) C. pen.

În aceste condiţii, argumente parchetului, nu pot obiectiva o soluţie de revocare a suspendării sub supraveghere, reaua-credinţa la care face trimitere neputând fi prezumata, ci dovedita.

Or, intimatul A. a depus eforturi în a-şi găsi un loc de muncă, acest lucru fiind îngreunat, pe lângă condamnarea însăşi, pe de o parte din cauza vârstei sale şi afecţiunilor medicale de natură a-i afecta capacitatea de a presta activităţi care presupun efort fizic, iar pe de altă parte, de contextul medical existent la nivelul anului 2020, în special. Împrejurarea că intimatul condamnat a încetat raporturile de muncă anterioare prin demisie, cu excepţia locului de muncă actual, nu poate proba lipsa intenţiei sale în achitarea obligaţiilor civile ce i-au fost impuse şi, implicit, reaua-credinţă, ci poate dovedi, cel mult, că acesta nu s-a putut adapta, inclusiv prin prisma vârstei sale înaintate, unor ocupaţii inferioare nivelului său de pregătire profesională.

De asemenea, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, împrejurarea invocată de către intimatul parte civilă, precum că intimatul condamnat şi soţia sa au înstrăinat, în perioada 2015 - 2016 - deci anterior pronunţării hotărârii de condamnare-, unele imobile către copiii acestora, nu poate avea relevanţă în cauza de faţă, în condiţiile în care, pe lângă faptul că beneficia de prezumţia de nevinovăţie, acesta era liber să dispună în orice mod de bunurile deţinute, imobilele în discuţie nefiind supuse unor măsuri asiguratorii.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, la acest moment, este iniţiată procedura executării silite de către partea civilă, iar revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru neexecutarea obligaţiilor civile ar conduce la paralizarea executării înseşi dispoziţiilor civile din cuprinsul hotărârii de condamnare.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că raportat la datele cauzale, condamnatul nu a încălcat această obligaţie cu rea credinţă, într-o manieră aptă să justifice o măsură de revocare a suspendării sub supraveghere, care nu ar respecta exigenţele de proporţionalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul condamnat A.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în cuantum de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 24 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul condamnat A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2022.

GGC - ED