Attempted aggravated murder convictions upheld as cassation challenges rejected for re-litigating facts

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 58F/31.03.2022, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. e), f) şi h) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (fapte din data de 27.12.2018 - persoane vătămate B. şi C.).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 18 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., a fost dedusă durata reţinerii şi a arestului preventiv, respectiv de la data de 28.12.2018 şi până la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data prezentei, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - 189 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (fapte din data de 27.12.2018 - persoane vătămate B. şi C.).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, faptă prev. de art. 253 alin. (1) şi (4) din C. pen.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare (o treime din restul pedepselor stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., a dedus durata reţinerii şi a arestului preventiv, respectiv de la data de 28.12.2018 şi până la data de 21.07.2020 şi durata arestului la domiciliu de la data de 21.07.2020 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestului la domiciliu dispus faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data prezentei, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1)-(18)9 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (fapte din data de 27.12.2018 -persoane vătămate B. şi C.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s- a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive, respectiv de la data de 28.12.2018 şi până la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive dispuse faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data prezentei, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat pe inculpatul F. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - 189 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (fapte din data de 27.12.2018 - persoane vătămate B. şi C.).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a condamnat inculpatul F. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului F. pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului F., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus durata arestului preventiv de la data de 05.02.2019 şi până la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a menţinut măsura arestului preventiv dispus faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data prezentei, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. art. 48 şi 77 lit. a) din C. pen. şi cu art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1)-(18)9 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (fapte din data de 27.12.2018 - persoane vătămate B. şi C.) şi art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 44 alin. (1) C. pen.

În baza art. 94 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea executării pedepsei sub supraveghere de 1 an închisoare dispuse prin Sentinţa penală nr. 394 din 23/06/2016 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare a Jud. Sector 2 Bucureşti şi a dispus executarea acesteia.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi 44 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani şi 8 luni (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat inculpatului G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus durata arestării preventive, respectiv de la data de 05.02.2019 şi până la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive dispuse faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data prezentei, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - 189 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (fapte din data de 27.12.2018 -persoane vătămate B. şi C.).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus durata arestării preventive, respectiv de la data de 05.02.2019 până la data de 29.10.2020 şi durata arestului la domiciliu de la data de 29.10.2020 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data prezentei, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - 189 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (fapte din data de 27.12.2018 -persoane vătămate B. şi C.).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului I. pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus durata arestării preventive, respectiv de la data de 05.04.2019 şi până la data de 29.10.2020 şi durata arestului la domiciliu de la data de 29.10.2020 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestului la domiciliu dispus faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data prezentei, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a prezentei.

Cu privire la latura civilă, în baza art. 397 alin. (1) cu ref. la art. 19 şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 şi urm. din C. civ. şi art. 320 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Sfântul Pantelimon şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 106392,63 RON, reprezentând contravaloarea îngrijirilor materiale acordate persoanei vătămate B., precum şi dobânzile legale de la data rămânerii definitive a prezentei până la data plăţii.

În baza art. 397 alin. (1) cu ref. la art. 19 şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 şi urm. din C. civ. şi art. 320 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Sfântul Pantelimon şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 33358.62 RON, reprezentând contravaloarea îngrijirilor materiale acordate persoanei vătămate C., precum şi dobânzile legale de la data rămânerii definitive a prezentei până la data plăţii.

În baza art. 397 alin. (1) cu ref. la art. 19 şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi urm. din C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii F., E. şi G., în solidar la plata următoarelor sume către partea civilă:

- 5000 RON, reprezentând daune materiale.

- 50.000 RON, reprezentând daune morale (faptă 29.11.2018).

În baza art. 397 alin. (1) cu ref. la art. 19 şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi urm. din C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii A., F., E., H., I., D. şi G., în solidar la plata următoarelor sume către partea civilă:

- 50.000 RON, reprezentând daune materiale.

- 500.000 RON, reprezentând daune morale (faptă 27.12.2018).

În baza art. 397 alin. (1) cu ref. la art. 19 şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi urm. din C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă C. şi, în consecinţă, a obligat inculpaţii A., F., E., H., I., D. şi G., în solidar la plata următoarelor sume către partea civilă:

- 10.000 RON, reprezentând daune materiale.

- 90.000 RON, reprezentând daune morale (faptă 27.12.2018).

Totodată, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită asupra autovehiculului w, autovehiculului de teren şi autoturismului folosit în regim de taxi cu numărul de înmatriculare x, aparţinând inculpaţilor F. zis şi "J." şi H. zis "K.", în valoare aproximativă de 150.000 de RON, astfel cum s-a instituit prin ordonanţa nr. x/2018 din data de 10.05.2019.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectelor folosite la agresarea persoanelor vătămate, identificate la locul comiterii faptelor şi în maşinile inculpaţilor, respectiv:

- 1 cuţit cu dimensiunea de 38 cm, lama având 25,5 cm, inscripţionat pe lamă ASE cu mâner din metal şi lemn de culoare maro;

- 1 cuţit cu dimensiunea de 50 cm şi lama de 38 cm, inscripţionat x CCCP cu mâner din metal şi lemn de culoare maronie;

- bâtă de lemn cu lungimea de 97 cm;

- 1 cuţit cu mâner din material de plastic de culoare maro, lungimea de 28 cm, cu lama de 16 cm, tip baionetă inscripţionat AK 47 CCCP;

- 1 cuţit tip briceag cu mâner cu culoare maro, lungime de 37 cm şi lamă de 17 cm;

- 1 cuţit multifuncţional cu inscripţia L., depuse la camera de corpuri delicte a IPJ ILFOV - Serviciul de Investigaţii Criminale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi (5) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a echivalentului în bani a obiectelor folosite la rănirea persoanelor vătămate B. şi C. în data de 27.12.2018, care nu au fost găsite:

- un topor, respectiv suma de 100 de RON de la inculpatul A.;

- o şpangă, respectiv suma de 50 de RON de la inculpatul F.;

- o sabie, respectiv suma de 100 de RON de la inculpatul H.;

- o sabie, respectiv suma de 100 de RON de la inculpatul D.;

- un topor, respectiv suma de 100 de RON de la inculpatul G.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi (5) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a echivalentului în bani a obiectelor folosite la rănirea persoanei vătămate B. în data de 29.11.2018, respectiv două cuţite obiecte care nu au fost găsite, respectiv câte 50 de RON de la fiecare inculpat F. şi E.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata sumei de 10000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. (6000 RON fiecare UP, 4000 RON fiecare faza de judecată).

Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul Ilfov, secţia penală, a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov nr. x/2018 din data de 21.05.2019 s-a dispus trimiterea în judecată sub măsura arestării preventive a fiecăruia dintre inculpaţii: A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. e), f) şi h) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută de art. 371 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., D., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen. distrugere, faptă prevăzută de art. 253 din C. pen.

şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută de art. 371 din C. pen., toate 3 cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., E., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit.

a) din C. pen. (persoană vătămată B.) şi tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. - art. 189 alin. (1) lit.

f) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit.

a) din C. pen. (persoane vătămate B. şi C.) şi două infracţiuni de tulburarea ordinii şi liniştii publice, fapte prevăzute de art. 371 din C. pen., toate 4 cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., I., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit.

f) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit.

a) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută de art. 371 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit.

a) din C. pen. (persoană vătămată B.) şi tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. - art. 189 alin. (1) lit.

f) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit.

a) din C. pen. (persoane vătămate B. şi C.) şi două infracţiuni de tulburarea ordinii şi liniştii publice, fapte prevăzute de art. 371 C. pen., toate 4 cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., G., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit.

a) C. pen. (persoană vătămată B.) şi tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. - art. 189 alin. (1) lit.

f) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit.

a) din C. pen. (persoane vătămate B. şi C.) şi două infracţiuni de tulburarea ordinii şi liniştii publice, fapte prevăzute de art. 371 din C. pen., toate 4 cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi H., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută de art. 371 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea nr. 300 din data de 26.07.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 346 din C. proc. pen. s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile privind nelegala sesizare a instanţei, excepţiile privind neregularitatea rechizitoriului, precum şi excepţiile privind nelegalitatea administrării probelor şi a actelor de urmărire penală în prezenta cauză, excepţii invocate de către avocaţii aleşi ai inculpaţilor A., G., F., H., I., E., s-a constatat că Tribunalul Ilfov este competent material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, este legal sesizat cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov nr. x/2018 din data de 21.05.2019, privind pe inculpaţii A., D., E., I., F., G. şi H., s-a constatat că în cauză probele au fost administrate în mod legal şi actele de urmărire penală au fost efectuate în mod legal şi s-a dispus începerea judecăţii prezentei cauze. Încheierea a rămas definitivă prin încheierea nr. 397 din 12.11.2019 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În ceea ce priveşte faptele din data de 29.11.2018, instanţa fondului a reţinut că la acea dată, în jurul orei 18:00, în timp ce se afla într-o frizerie persoana vătămată B. a fost agresată fizic de inculpaţii F. zis şi "J.", E. zis şi "M." şi G. zis şi "G.". Astfel, inculpatul F. zis şi "J." a înjunghiat-o pe persoana vătămată cu un cuţit în zona hemitoracelui stâng posterior, numitul E. zis şi "M." a lovit-o pe persoana vătămată cu un cuţit în zona umărului stâng, iar numitul G. zis şi "G." a aşteptat la ieşirea din frizerie pe durata agresiunii. Acesta din urmă, după ieşirea persoanei vătămate din frizerie, încercând să scape de atacatori, l-a alergat pe B., având în mână o bucată de lemn, împreună cu inculpatul E. zis şi "M.", iar inculpatul F. zis şi "J." conducea autoutilitara cu care agresorii sosiseră la faţa locului, în direcţia în care fugise persoana vătămată.

Agresiunile au fost determinate de starea conflictuală dintre persoana vătămată B. şi inculpatul A., fratele inculpatului G. zis "G." şi apropiat al celorlalţi inculpaţi.

Urmare a agresiunilor suferite, persoana vătămată B. a fost internat în data de 29.11.2018 ora 20:37 la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" cu diagnosticul: hemo-pneumotorax stg. plagă prin înjunghiere hemitorace stg. posterior stânga, plagă prin înjunghiere umăr stânga agresiune fizică afirmativ. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x, numitul B. a prezentat, în data de 29.11.2018, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător posibil tip cuţit sau similar şi care necesită cca. 30 de zile de îngrijire medicală, leziunile traumatice punându-i în primejdie viaţa.

Tribunalul Ilfov a apreciat că situaţia de fapt expusă rezultă din declaraţia dată de partea vătămată B., pe care a coroborat-o cu conţinutul înscrisurilor medicale depuse la dosarul cauzei.

Totodată, s-a reţinut că, în urma realizării procedeului probatoriu al identificării persoanelor după fotografii, efectuat cu persoana vătămată în datele de 19.12.2018 şi 04.04.2019 a rezultat identitatea celor trei agresori în persoanele numiţilor: F., G. şi E.

Aceeaşi situaţie de fapt s-a apreciat că rezultă şi din declaraţiile martorilor C., N., O., P., Q.

Instanţa fondului a mai arătat că, în cursul urmăririi penale a dat declaraţie doar inculpatul E., care a arătat că nu a fost prezent la incidentul din data de 29.11.2018 de la frizerie. însă, audiat în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţie 29.04.2020, f. x D.I.), a confirmat prezenţa sa la frizerie cu duba albastră, proprietate a inculpatului F., împreună cu acesta din urmă şi cu inculpatul G. la momentul săvârşirii agresiunii, acesta relatând că inculpatul F. a pătruns în frizerie, moment în care a fost agresat cu o baionetă de persoana vătămată însă acest aspect a fost infirmat de probatoriul administrat, din care rezultă atacul direct al inculpatului F. asupra lui B.

Cu privire la aspectele relatate de inculpat, s-a apreciat că acestea sunt infirmate de imaginile video de la locul incidentului, din care rezultă că persoana vătămată este urmărită de agresori, iar nu invers. . În schimb, inculpatul a confirmat, atât prezenţa inculpatului G. la locul agresiunii, cât şi faptul că acesta din urmă a alergat persoana vătămată cu o scândură de lemn de aproximativ un metru şi jumătate în mână.

Susţinerea acestui inculpat că persoana vătămată a fost cea care a vrut să-i taie cu cuţitul a fost înlăturată, atât datorită declaraţiilor martorilor antemenţionaţi care au arătat că inculpatul F. s-a năpustit asupra victimei, urmat de E., acesta scoţând ulterior un briceag, cât şi de înregistrarea video depusă de persoana vătămată, filmată cu telefonul de pe platforma de socializare "Facebook" în care apare numitul A., spunând:

"Asta e. Credea că nu pun mâna pe el? La frizerie, l-am prins i-am dat una aşa, două şi gata mânca-v-aş p voastră. Păi credea că scapă de mâna mea băiatul lui II.? A fugit" M-a ... l-am prins singur, a avut noroc şi de acum încolo îi arăt eu lui cine e A. aşa şchiop. Mi-am revenit, i-am zis la fiecare în parte ori mor ori trăiesc. De acum încolo ori mă duc, ori mierlesc unul, ori mă mierleşte. Îţi arăt eu cine e A.! Da mânca-v-aş p voastră, l-am prins" Hai vă pupă fratele vostru!"

Prezenţa la locul agresiunii a fost confirmată şi de inculpatul F., care în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată a arătat că a pătruns în frizerie, lovindu-l pe B. cu un briceag în umăr, aşa cum a intenţionat. Acesta a motivat atacul său, deoarece a fost atacat de persoana vătămată cu o baionetă, însă, astfel cum s-a arătat mai sus acest fapt nu s-a coroborat cu declaraţiile persoanei vătămate şi a martorilor audiaţi în cauză cu privire la această faptă, din declaraţia acestuia, rezultând, de asemenea, prezenţa inculpatului E. la locul faptei şi a inculpatului G., care a fugit după victimă, declaraţiile acestuia referitor la ordinea de părăsire a frizeriei fiind contrazise de procesul-verbal de redare a imaginilor. .

Totodată, participarea acestor inculpaţi la agresiunea din data de 29.11.2018 asupra lui B., cu duba albastră proprietatea lui F., a fost confirmată şi de declaraţia inculpatului G., care a relatat faptul că ceilalţi doi inculpaţi s-au dat jos din maşină, iar inculpatul F. a pătruns în frizerie, după care aceştia au ieşit alergând, fugind înspre spatele maşinii, iar B. fugea cu o baionetă după ei, declaraţie care nu se coroborează, însă cu cele rezultate din vizualizarea imaginilor de la locul faptei, acesta recunoscând că a ieşit din maşină şi că l-a alergat cu o scândură în mână pe B.

În continuare, instanţa a analizat declaraţia inculpatului A., care a susţinut, cu privire la agresiunea persoanei vătămate B. din data de 29.11.2018, că el a fost cel care l-a lovit pe acesta cu un cuţit, în timp ce se afla în frizeria din comuna Tânganu. Totodată, inculpatul a precizat că s-a deplasat la locul faptei cu o dubă condusă de numitul F. zis şi "J.". Cu privire la însoţitorul său, inculpatul a declarat că nu îşi aduce aminte dacă acesta a ieşit din maşină în urmărirea lui B., care fugea. A. a mai adăugat că în aceeaşi zi a postat pe Facebook un "live" în care a zis că l-a tăiat pe B.

Din analiza declaraţiilor sus-numitului, în urma coroborării probatoriului administrat în cauză, astfel cum a rezultat mai sus, s-a constatat că declaraţia acestuia a fost una "pro causa", inculpatul încercând să inducă în eroare organele de anchetă, asumându-şi întreaga activitate infracţională, având în vedere că mobilul agresiunii l-a reprezentat situaţia conflictuală dintre acesta şi persoana vătămată.

De asemenea, instanţa a avut în vedere că, din procesul-verbal întocmit de procurorul de caz în data de 11.02.2019 a rezultat că la dosarul cauzei a fost depus un suport optic CD conţinând înregistrarea video din data de 29.11.2018 a camerei de supraveghere amplasată pe strada x, în centrul satului Tânganu (cameră denumită Tânganu 2) din care rezultă mai multe aspecte relevante cu privire la fapta cercetată:

- în data de 29.11.2018, cu aproximaţie în jurul orei 17:51, în faţa frizeriei din sat Tânganu opreşte o autoutilitară de culoare albastră (tip dubă) (proprietatea numitei R., mama inculpaţilor H. zis "K.", F. zis şi "J." şi folosită de aceştia din urmă) din care se dau jos doi bărbaţi care intră în frizerie; după aproximativ 10 secunde, din incintă ies mai mulţi clienţi alergând, imediat după aceştia cei doi bărbaţi menţionaţi anterior, care se poziţionează în spatele dubei, apoi persoana vătămată B.;

- în continuare, o a treia persoană care se afla, pe partea laterală a dubei, între vehicul şi frizerie, până la acel moment în afara razei de acoperire a camerei video, o atacă pe persoana vătămată cu un obiect contondent, posibil topor sau sabie; persoana vătămată aleargă pe strada x, înspre centrul satului Tânganu, fiind urmată de agresorul înarmat şi de unul dintre cei doi bărbaţi menţionaţi anterior, în timp ce bărbatul care condusese duba până la frizerie se urcă la volanul autoutilitarei, demarează în viteză şi conduce în direcţia persoanei vătămate;

- având în vedere semnalmentele agresorilor şi ale inculpatului, se constată că niciunul dintre aceştia nu este inculpatul A.;

Analizând înregistrarea video din data de 29.11.2018, s-a constatat că bărbatul care se dă jos de la volanul autovehiculului şi intră primul în frizerie, prezintă semnalmentele fizice şi vestimentare ale inculpatului F. zis "J.", cel de-al doilea bărbat care se dă jos din autovehicul şi intră al doilea în frizerie prezintă semnalmentele fizice şi vestimentare ale inculpatului E. zis "M.", iar bărbatul care o atacă pe persoana vătămată cu un obiect contondent, posibil topor, prezintă semnalmentele fizice şi vestimentare ale inculpatului G. zis "G.", aspectele similare, rezultând din procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Ilfov - Serviciul de Investigaţii Criminale în data de 06.03.2019 .

În procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Ilfov - Serviciul de Investigaţii Criminale în data de 26.03.2019 s-a consemnat rezultatul studierii notei privind analiza legăturilor telefonice în dosarul nr. x/2018, întocmită de Unitatea Centrală de Analiză a Informaţiilor Bucureşti - Biroul Analiza Informaţiilor Ilfov la data de 15.03.2019, cu numărul x, fiind stabilit că situaţia de fapt reţinută în cauză este confirmată şi de procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Ilfov - Serviciul de Investigaţii Criminale privind transcrierea unor convorbiri telefonice din data de 29.11.2018, purtate cu S.N.U.A.U. 112, din care rezultă, în esenţă, faptul că persoana vătămată B. a fost agresată în timp ce se afla la o frizerie din satul Tânganu, aspecte reţinute şi din convorbirile telefonice din data de 29.11.2018, care încep la ora 17:57 şi sunt purtate cu mai multe persoane care au apelat numărul de urgenţă şi S.N.U.A.U. 112, convorbiri din care rezultă că persoana vătămată a fost tăiată în spate, rău, cu sabia, de cei a lui Găman, nemaiputând respira.

În continuare, instanţa a reţinut că starea de temere generată de acest conflict spontan şi agresiv dintre părţi a rezultat şi din declaraţiile martorilor audiaţi cu privire la acest eveniment. Astfel, martorul S. a arătat că în urma evenimentului s-a generat o nebunie în incinta frizeriei, (declaraţie instanţă 18.09.2020 - f. x di), tulburând ordinea, iar cu privire la mama frizerului a arătat că era panicată atunci când a venit în frizerie la fiul acestuia

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi declaraţia martorului O., care a arătat că a fost nevoit să plece de la frizerie, deşi nu a apucat să se tundă, din cauza scandalului, a ţigăniei (declaraţie instanţă 07.10.2020 - f. x d.i.), starea de temere provocată de agresiune fiind resimţită şi de frizerul P., care a fost nevoit să se ascundă, ţipetele fiind auzite şi de mama acestuia, care a venit panicată să vadă dacă fiul ei este bine. (declaraţie instanţă 24.07.2020 - f. x vol. VI. D.i),

Tribunalul a apreciat că starea de nelinişte persistentă, precum şi de insecuritate în sfera relaţiilor de convieţuire socială reiese şi din conţinutul proceselor-verbale privind transcrierea convorbirilor purtate la SNUAU 112, precum şi din înregistrările video/fotografiile aflate la dosar, mijloace de probă care au fost prezentate anterior, din care rezultă agitaţia creată la locul faptei, producând o evidentă tulburare a liniştii şi ordinii publice.

Contrar susţinerilor apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, că în cauză nu sunt probe că inculpaţii au atacat-o pe partea civilă B., ci din contră inculpatul F. a răspuns la atacul acestuia cu o baionetă, tribunalul a reţinut că, din coroborarea materialului probator, astfel cum a fost analizat mai sus, atacul inculpaţilor E. şi F. asupra persoanei vătămate a fost unul violent, direct, au intrat în frizerie cu acest scop, totul derulându-se foarte rapid, maxim 10 secunde, în toată această perioadă fiind sprijiniţi moral din exteriorul incintei de inculpatul G. care era înarmat cu o scândură de lemn de aproximativ 1 m jumătate, acesta procedând la urmărirea victimei când aceasta a încercat să scape, reacţia persoanei vătămate fiind doar de a se apăra în urma atacului violent.

În ceea ce priveşte susţinerea expertului criminalist a cărui opinie a fost depusă la dosarul cauzei că cel mai probabil rănile provocate persoanei vătămate au fost create de un obiect tăietor înţepător de dimensiuni a cărui lungime şi lăţime a lamei nu poate depăşi profunzimea plăgii şi nici lăţimea acestora, judecătorul fondului a apreciat că, pentru reţinerea intenţiei de a ucide o persoană este suficient faptul că s-a folosit un obiect tăietor înţepător, fiind vizată o zonă vitală, loviturile punând în primejdie viaţa victimei, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, rezultatul mai grav, respectiv decesul victimei, neproducându-se datorită hazardului, iar nu voinţei inculpaţilor.

În ceea ce priveşte reţinerea complicităţii în cazul inculpatului G., s-a constatat că acesta a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate B., având în vedere armele care erau deţinute de către ceilalţi inculpaţi la momentul la care au pătruns în frizerie, atacul rapid din care rezultă în mod evident că aceştia nu au intrat cu intenţia de a se tunde, precum şi faptul că acesta nu a întreprins nicio activitate prin care să-i oprească, oferindu-le acestora un ajutor moral prin poziţionarea lui la ieşirea din frizerie, înarmat cu o scândură de lemn destul de mare - 1 m jumătate, procedând la urmărirea victimei atunci când acesta din urmă a încercat să scape de atacul celorlalţi doi agresori.

Mai mult, instanţa a apreciat că intensitatea loviturilor, armele folosite, faptul că au fost trei inculpaţi care s-au aflat la locul faptei este în total dezacord cu presupusa intenţie a acestora de a se deplasa la frizerie pentru a se tunde, reacţionând la atacul persoanei vătămate, pe care doar l-au vătămat.

Totodată, s-a apreciat că aspectele relevante în reţinerea intenţiei de a ucide a inculpaţilor rezultă din împrejurările în care a fost săvârşită fapta, respectiv natura obiectului vulnerabil folosit - cuţite şi scândură de lemn, intensitatea şi efectele loviturii - în umăr şi în spate, urmările produse - punerea în pericol a vieţii victimei, numărul inculpaţilor - trei, modul de organizare - modul de deplasare la locul faptei, neputându-se susţine că inculpaţii nu au prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puţin l-au acceptat, deşi poate nu l-au dorit, acesta fiind evitat numai intervenţiei organelor medicale şi datorită întâmplării. Faptele în materialitatea lor demonstrează în mod convingător intenţia inculpaţilor de a ucide, iar nu doar de a vătăma corporal pe persoana vătămată B., în sensul celor reţinute mai sus fiind şi concluziile raportului de expertiză în care s-a arătat că prin vătămările produse, persoanei vătămate i-a fost pusă în primejdie viaţa.

În ceea ce priveşte faptele din data de 27.12.2018, instanţa a reţinut că, pe fondul conflictului descris anterior, în jurul orei 09:30, în timp ce persoana vătămată B. circula la volanul autoturismului fiind însoţit de tatăl său C., mama sa N. şi concubina sa T., deplasându-se pe DJ 301 din direcţia Tânganu către Cernica, a fost urmărit şi acostat în trafic de autoturismele marca x şi marca y folosit în regim de taxi cu numărul de înmatriculare x, în care se aflau inculpaţii A., F. zis şi "J.", G. zis şi "G.", E. zis şi "M." (toate aceste persoane autori şi ai faptei din data de 29.11.2018), H. zis "K.", D. zis "D.", I.

Inculpatul D. zis "D.", aflat la volanul autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, prin tamponare, a determinat-o pe persoana vătămată B. să se deplaseze şi să oprească în afara carosabilului, pe partea dreaptă a drumului, pe un câmp, producând, totodată deteriorarea autoturismului.

În continuare, persoanele vătămate B. şi C. au coborât din autoturism şi au fugit pe câmp, fiind urmărite de ocupanţii autoturismelor menţionate anterior.

Victimele au fost prinse din urmă de agresori şi lovite de aceştia cu obiecte tăietoare, tăietoare-înţepătoare, despicătoare şi contondente, (săbii, topoare, cuţite, alte obiecte metalice) fiindu-le cauzate multiple leziuni, de o gravitate extremă. Astfel, persoana vătămată B. a fost lovită în zona capului, a feţei, a membrelor superioare şi a membrelor inferioare de către inculpaţii: A. cu un topor, D. zis "D." cu o sabie, E. zis şi "M." cu o sabie, F. zis şi "J." cu o şpangă, G. zis şi "G." cu un topor, H. zis " K." cu o sabie şi I. cu o sabie/un obiect metalic. Tot astfel, persoana vătămată C. a fost lovită în zona capului, a toracelui şi a membrelor inferioare de către inculpaţii: A. cu un topor, D. zis "D." cu o sabie, E. zis şi "M." cu o sabie, G. zis şi "G." cu un topor şi I. cu o sabie/obiect metalic.

Având în vedere împrejurările şi modalitatea comiterii faptei, s-a apreciat că s-a produs tulburarea liniştii şi ordinii publice.

În urma agresiunilor suferite, persoana vătămată B. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" unde a fost internat cu diagnosticul: politraumatism prin înjunghiere, şoc hemoragic, secţiune totală articulaţie pumn stâng, fractură cot stâng, fractură deschisă gambă stângă cu secţiune totală, plagă tăiată craniană parietală, plagă tăiată buză superioară şi fractură deschisă antebraţ drept.

Tot astfel, persoana vătămată C. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" unde a fost internat cu diagnosticul: politraumatism prin agresiune fizică, TCC grad 1 bază, traumatism toraco-abdominal şi fractură deschisă gambă dreapta, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală x/2019, persoana vătămată C. prezenta leziuni de violenţă ce pot data din ziua de 27.12.2018, posibil produse prin lovire cu corp dur, lovire cu corp despicător (posibil topor), lovire cu corp tăietor (posibil sabie) şi lovire cu corp tăietor-înţepător (tip cuţit sau similar) pentru care a necesitat circa 100-110 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile de violenţă suferite i-au pus în primejdie viaţa, în lipsa unui tratament chirurgical corect şi aplicat în timp util, decesul sus-numitului nu ar fi putut fi evitat; pierderea splinei este o consecinţă directă a traumatismului suferit la data de 27.12.2018, reprezintă infirmitate fizică şi constituie pierdere de organ.

Instanţa a apreciat că situaţia de fapt a rezultat din coroborarea probelor administrate, respectiv actele medicale, procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 27.12.2018 şi planşa foto anexă, din care au rezultat indicii privind desfăşurarea unei şicane în trafic, a unei tamponări, urmată de un conflict fizic în care au fost folosite mai multe obiecte tăietoare şi contondente, cu care au fost agresate persoanele vătămate C. şi B.

Fiind audiat în cauză, în calitate de persoană vătămată, în data de 04.04.2019, numitul B. a relatat împrejurările în care a fost agresat, oferind totodată o enumerare şi o descriere a făptuitorilor. Aspecte privitoare la desfăşurarea evenimentului au fost relatate şi de cealaltă persoana vătămată, respectiv C., tatăl persoanei vătămate B., care a declarat aspecte relevante pentru anchetă, respectiv modalitatea desfăşurării agresiunilor din data de 27.12.2018.

De asemenea, instanţa a mai apreciat că aspecte referitoare la modalitatea de desfăşurare a evenimentului s-au coroborat cu declaraţia martorului ocular T. care, fiind audiată în cauză, a relatat împrejurările comiterii agresiunii asupra numiţilor B. şi C., oferind, totodată o descriere a semnalmentelor agresorilor pe care i-a observat la faţa locului, precizând, totodată că i-ar putea recunoaşte din planşe foto pe baza semnalmentelor fizionomiei, martorului indicându-i printre făptuitori pe numiţii: A., F. zis şi "J.", G. zis şi "G.", E. zis şi "M.", H., zis "K." şi D. zis "D.".

Totodată, Tribunalul Ilfov a arătat că situaţia de fapt reţinută în cauză a rezultat şi din declaraţiile martorului ocular N., care, împreună cu declaraţia martorei T. au oferit o prezentare credibilă şi detaliată a împrejurărilor comiterii faptelor, aspecte care s-au coroborat şi cu declaraţiile părţilor civile, instanţa apreciind că, dacă la momentul audierii acestor martore de către organele judiciare în cursul urmăririi penale e posibil ca acestea să se afle într-o stare de emoţie datorată preocupării pentru supravieţuirea partenerilor de viaţă, audiate în cursul judecăţii, acestea au oferit declaraţii cursive, clare, nu s-au contrazis cu privire la aspectele relatate, iar recunoaşterile inculpaţilor din boxe au fost făcute fără ezitare, indicând fiecare participant la agresiune, respectiv obiectul şi persoana pe care au lovit-o.

De asemenea, instanţa fondului a avut în vedere declaraţiile martorului Q., primul poliţist ajuns la faţa locului, din care rezultă aspecte referitoare la starea conflictuală preexistentă dintre persoana vătămată B. şi inculpatul A., precum şi situaţia pe care a găsit-o la faţa locului în data de 27.12.2018, precum şi a martorilor U., din care reiese intenţia inculpaţilor de a ucide victimele, V. şi W., X. şi Y.

Cu privire la infracţiunea de distrugere reţinută în sarcina inculpatului D., tribunalul a reţinut, de asemenea, că nu există niciun dubiu că acesta a fost şoferul autoturismului Jeep Z., cu număr de înmatriculare x, astfel cum a şi recunoscut, coroborat cu declaraţiile celorlalţi martori, precum şi ale persoanelor vătămate, precum şi cu privire la faptul că acesta a provocat tamponarea autoturismului marca z, producând deteriorarea acestuia, astfel cum rezultă din procesele de cercetare de la faţa locului, precum şi planşele foto aflate la dosarul cauzei. .

În ceea ce priveşte infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, reţinute în sarcina tuturor inculpaţilor care au participat la agresiunea împotriva persoanelor vătămate C. şi B. la data de 27.12.2018, tribunalul a reţinut că s-a produs în mod evident o stare de temere generată de acest conflict spontan, rapid, extrem de agresiv, în care s-a produs şi tamponarea a două maşini, precum şi vătămarea gravă a două persoane, această stare de tulburare rezultând din declaraţiile martorilor audiaţi cu privire la acest eveniment, aspecte care au reieşit şi din conţinutul proceselor-verbale privind transcrierea convorbirilor purtate la SNUAU 112- din care rezultă măcelul desfăşurat la locul faptei şi disperarea persoanelor care sună la 112 ca să vină cineva să salveze viaţa victimelor, precum şi fotografiile aflate la dosar, mijloace de probă care au fost prezentate anterior, din care rezultă agitaţia creată la locul faptei, producând o evidentă tulburare a liniştii şi ordinii publice. De asemenea, în cauză au existat martori care au declarat că s-au speriat doar la auzul veştii agresiunii întâmplate.

În ceea ce priveşte intenţia de a omorî, instanţa a considerat că aceasta rezultă din modul de organizare a inculpaţilor, armele avute cu ei, numărul mare a acestora prezenţi la locul săvârşirii infracţiunii, autoturismele cu care s-au deplasat şi au tamponat maşina în care se aflau persoanele vătămate, intenţia iniţială fiind de a-i lovi cu maşina pentru a-i determina să oprească în câmp, precum şi numărul mare de lovituri aplicate, unele interesând zone vitale ale corpului - zona capului, zona toracelui, membrelor, starea în care au fost lăsate victimele, la pământ, pline de sânge, fără cunoştinţă, intensitatea cu care loviturile au fost aplicate şi repetarea lor pe tot corpul acestora -în acest sens fiind elocvente pozele de la dosar din care rezultă că persoanele vătămate au fost efectiv măcelărite - tăiate membre cu toporul, folosindu-se obiecte dure - topor, sabie, cuţite, şpangă.

În acest sens, s-a reţinut că există tentativă de omor ori de câte ori făptuitorii acţionează în aşa fel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosesc instrumente sau procedee specifice uciderii, fiind îndeplinite în cauză aceste criterii - existând lovituri la nivelul capului, toracelui şi membrelor, iar intensitatea acestora a fost evidentă, rezultatul mai grav neproducându-se din hazard. Intenţia de a ucide rezultă şi din modalitatea săvârşirii faptei - 7 inculpaţi înarmaţi - care au pus în executare o acţiune aptă de a produce suprimarea vieţii, modalitate care demonstrează prin natura şi împrejurările de săvârşire ca aceştia au avut intenţia de a ucide, nu intenţia generală de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei. Agresorii au acţionat împreună, lovind concomitent ambele victime în cadrul unei acţiuni indivizibile şi în realizarea intenţiei lor de a produce vătămări, inclusiv decesul victimelor, fiind conştienţi de urmările faptei lor, dorind sau acceptând producerea acestora.

Aspectele relevante în reţinerea intenţiei de a ucide a inculpaţilor rezultă din împrejurările în care a fost săvârşită fapta, respectiv natura obiectelor vulnerabile folosite -topoare, cuţite, săbii, şpăngi, obiecte metalice, intensitatea şi efectele loviturilor asupra integrităţii persoanelor vătămate, astfel acestea au fost înjunghiate, secţionate total unele membre, multiple fracturi şi plăgi, inclusiv craniene: B. prezintă leziuni ce necesită 120-140 zile îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viaţa, totodată fiindu-i amputată gamba stângă, aceasta reprezentând o infirmitate fizică şi un prejudiciu estetic grav şi permanent; în ceea ce-l priveşte pe C. - prezintă leziuni ce necesită 100-110 zile îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viaţa, cu consecinţa pierderii splinei, reprezentând o infirmitate fizică şi o pierdere a unui organ; în lipsa unui tratament chirurgical corect şi aplicat în timp util, decesul numiţilor nu ar fi putut fi evitat, respectiv numărul mare al inculpaţilor - şapte, respectiv modul de organizare - modul de deplasare la locul faptei.

În aceste condiţii, instanţa de fond nu a reţinut susţinerile că inculpaţii nu au prevăzut posibilitatea producerii decesului victimelor, rezultat pe care cel puţin l-au acceptat, deşi poate nu l-au dorit, acesta fiind evitat numai datorită intervenţiei organelor medicale şi datorită întâmplării. Faptele în materialitatea lor demonstrează în mod convingător intenţia inculpaţilor de a ucide, iar nu doar de a vătăma corporal pe persoanele vătămate, prin urmare susţinerea inculpaţilor potrivit căreia s-au oprit din agresiunea comisă denotă lipsa intenţiei de a ucide este neverosimilă raportat la modul de acţionare a acestora.

Caracteristic intenţiei indirecte este prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei, reprezentarea mentală a rezultatului faptei, acceptând eventualitatea producerii lui în cazul intenţiei indirecte, inculpaţii putând prevedea şi acceptând posibilitatea ca rezultatul agresiunii lor să fie chiar decesul victimei.

Totodată, intenţia de a omori rezultă şi din declaraţiile martorilor care au văzut incidentul, respectiv persoanele care au sunat la 112, făcându-se trimitere la "moarte": au venit 10 inşi cu şpăngi, cu pistoale şi i-au omorât aici; e omorâţi cu topoarele, le-a tăiat picioarele, făcut ferfeliţă, astfel cum s-a reţinut mai sus, de unde rezultă brutalitatea şi intensitatea loviturilor aplicate de către inculpaţi persoanelor vătămate.

Faţă de natura obiectelor folosite în actul agresiunii, zonele corporale vizate (inclusiv cap) şi intensitatea loviturilor aplicate raportat la numărul acestora respectiv numărul inculpaţilor care au lovit, tribunalul Ilfov a considerat că nu se poate susţine că inculpaţii nu au prevăzut posibilitatea producerii decesului victimelor, rezultat pe care cel puţin l-au acceptat, deşi poate nu l-au dorit, acesta fiind evitat numai intervenţiei organelor medicale şi datorită întâmplării. Faptele în materialitatea lor demonstrează în mod convingător intenţia inculpaţilor de a ucide, iar nu doar de a vătăma corporal.

De asemenea în cauză s-a reţinut şi circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane, având în vedere modalitatea coordonată de acţiune, prin urmărirea persoanelor vătămate în trafic şi apoi pe un câmp, prin lovirea repetată a acestora de către inculpaţii înarmaţi în acest scop în dimineaţa aceleiaşi zile, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 77 lit. a) din C. pen., respectiv săvârşirea faptei de 7 peroane.

Totodată, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor şi comiterea faptei în modalitatea agravată prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., respectiv săvârşirea tentativei de omor asupra a două persoane având în vedere că, din circumstanţele comiterii faptei, chiar dacă nu toţi inculpaţii i-au lovit pe ambele persoane vătămate, a rezultat în mod evident că era o acţiune coordonată a acestora, la care toţi agresorii au contribuit în mod activ, fiecare dintre aceştia a prevăzut şi a urmărit decesul ambelor persoane vătămate.

În cauză s-a reţinut în sarcina inculpaţilor şi comiterea faptei în modalitatea agravată prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen., respectiv săvârşirea tentativei de omor prin cruzimi având în vedere că prin armele folosite, respectiv consecinţele asupra integrităţii persoanelor vătămate, rezultă aspecte de ferocitate cu care inculpaţii au săvârşit fapta de tentativă la omor, trezind în conştiinţa oamenilor care află de fapta săvârşită un sentiment de oroare. Prin modul de săvârşire a faptelor din prezenta cauză, inculpaţii prezintă un pericol social deosebit de ridicat, element determinant pentru reţinerea respectivei agravante. Modul în care victimele au fost agresate, prin tăierea efectivă cu topoare şi săbii a membrelor, astfel cum rezultă din planşele foto aflate la dosarul cauzei, nu pot trezi decât un sentiment de oroare sau groază în persoana celui care află de agresiunea comisă, însoţit de reflecţii asupra josniciei şi neomeniei inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă că inculpaţii au acţionat în acest mod mânaţi de sentimentul răzbunării.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen. pentru fiecare inculpat în parte, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Analizând acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi alăturată acţiunii penale ce face obiectul prezentei cauze, tribunalul a constatat că săvârşirea agresiunilor asupra persoanelor vătămate de către inculpaţi şi vinovăţia sub forma intenţiei au fost dovedite, astfel cum s-a reţinut cu ocazia analizării acţiunii penale.

Reţinând că există şi legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpaţilor şi prejudiciul produs, astfel cum a fost analizat, s-a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, având în vedere că prin comiterea infracţiunilor de către inculpat s-au produs leziuni persoanelor vătămate, acestea necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit parte civilă, cheltuieli dovedite prin deconturile depuse la dosar.

Instanţa a constatat că Spitalul Sfântul Pantelimon Bucureşti a depus la dosar decontul cheltuielilor de spitalizare efectuate cu persoana vătămată B. şi s-a constituit parte civilă, iar cu privire la persoana vătămată C. a depus înscrisuri privind cheltuielile de spitalizare .

Având în vedere că în această ipoteză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile a inculpaţilor, existând o legătură de cauzalitate directă şi necontestată între fapta acestora de vătămare corporală a persoanelor vătămate B. şi C. şi prejudiciul creat unităţii spitaliceşti, reprezentat de cheltuielile suportate de acestea pe perioada internării persoanelor vătămate în vederea recuperării, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Sfântul Pantelimon, astfel cum a fost formulat.

În ceea ce priveşte daunele materiale şi morale solicitate de părţile civile B. şi C., Tribunalul Ilfov a reţinut, în privinţa părţii civile B. şi a vătămărilor corporale produse prin fapta din 29.11.2018 de către inculpaţii F., E. şi G., instanţa apreciind, în legătură cu prejudiciul material, că acesta constă în sumele de bani pe care partea a fost nevoită să le cheltuiască pentru tratamentul medical, atât în perioada spitalizării, cât şi ulterior, pentru analizele efectuate cu ocazia controalelor necesare după intervenţiile chirurgicale la care a fost supusă şi pentru procedurile terapeutice necesare recuperării.

Urmare a agresiunilor suferite, persoana vătămată B. a fost internat în data de 29.11.2018 ora 20:37 la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" cu diagnosticul: hemo-pneumotorax stg. plagă prin înjunghiere hemitorace stg. posterior stânga, plagă prin înjunghiere umăr stânga agresiune fizică afirmativ. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x, numitul B. a prezentat în data de 29.11.2018 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător posibil tip cuţit sau similar şi care necesită cca. 30 de zile de îngrijire medicală, leziunile traumatice punându-i în primejdie viaţa.

În dovedirea daunelor materiale, constând în cheltuieli efectuate cu procurarea medicamentelor şi a altor produse paramedicale, precum şi a intervenţiilor chirurgicale efectuate în spital şi a controalelor ulterioare, partea civilă nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris în susţinerea pretenţiilor materiale. Cu privire la daunele materiale, spre deosebire de daunele morale, acordarea acestora este condiţionată de dovedirea întinderii acestora.

Însă, în anumite situaţii, ca cea din prezenta cauză, este dificil pentru persoana vătămată să-şi procure dovezi justificative, preocuparea acesteia fiind să-şi salveze viaţa şi să se preocupe de recuperarea integrităţii fizice şi psihice. Ţinând cont de perioada cât partea civilă a avut nevoie de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare - respectiv 30 de zile, perioadă în care partea civilă a făcut eforturi sporite pentru a duce o viaţă normală, de împrejurarea că pe această perioadă partea civilă a fost lipsită de bucuria de a participa la activităţile zilnice desfăşurate înainte de agresiune, raportat şi la intensitatea durerilor suferite precum şi la gravitatea leziunilor, fiindu-i pusă în pericol viaţa, depunând eforturi pentru a-şi recupera sănătatea, fiind nevoie ulterior de multiple controale şi vizite la spital, care nu presupun doar plata unor intervenţii şi medicamente, dar efectuarea unor cheltuieli cu transportul, precum şi a faptului că, datorită vătămărilor, persoana vătămată nu a putut munci, instanţa a apreciat, chiar dacă nu s-au depus înscrisuri doveditoare, fiind şi greu ca într-o astfel de situaţie să preconstitui probe, că partea civilă a efectuat cheltuieli pe perioada tratamentului, cu alimentaţia specifică, cheltuieli făcute cu medici, asistenţi, infirmieri, cheltuieli ale membrilor familiei sale, astfel încât se vor acorda despăgubiri materiale acesteia în cuantum de 5000 RON, suma solicitată de 50000 RON nefiind rezonabilă.

În legătură cu daunele morale solicitate de partea civilă B., instanţa a reţinut că, faţă de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport cu ansamblul circumstanţelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensaţie părţii civile pentru consecinţele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere şi faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuşi o sursă injustă de îmbogăţire sau un pretium doloris (preţ al durerii).

Instanţa apreciază că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere anumite criterii care privesc consecinţele negative suferite de partea civilă, în plan fizic, psihic şi afectiv prin raportare la intensitatea dezechilibrului creat ca urmare a leziunilor suferite şi importanţa valorilor lezate, precum şi criteriul echităţii.

Tribunalul a avut în vedere faptul că persoana vătămată a fost înjunghiată în omoplatul stâng şi în umăr, având nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în pericol viaţa, decesul fiind inevitabil în lipsa unui tratament medical rapid şi eficace. Prin urmare, în aceste condiţii, este evident că acesta a suferit o traumă care-l va marca toată viaţa.

Pe cale de consecinţă, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Statuând în echitate, instanţa a apreciat că suma de 50000 de RON reprezentând daune morale, este rezonabilă şi justificată, urmând a admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a obliga în baza art. 397 alin. (1) cu ref. la art. 19 şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi urm. din C. civ., în consecinţă, inculpaţii F., E. şi G., în solidar la plata către partea civilă a sumei de 50.000 RON, reprezentând daune morale (faptă 29.11.2018).

În privinţa părţii civile B. şi a vătămărilor corporale produse prin fapta din 27.12.2018 de către inculpaţii A., F., E., H., I., D. şi G., instanţa a apreciat, în legătură cu prejudiciul material, că acesta constă în sumele de bani pe care partea a fost nevoită să le cheltuiască pentru tratamentul medical, atât în perioada spitalizării, cât şi ulterior, pentru analizele efectuate cu ocazia controalelor necesare după intervenţiile chirurgicale la care a fost supusă şi pentru procedurile terapeutice necesare recuperării.

Urmare a agresiunilor suferite, persoana vătămată B. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" unde a fost internat cu diagnosticul: politraumatism prin înjunghiere, şoc hemoragic, secţiune totală articulaţie pumn stâng, fractură cot stâng, fractură deschisă gambă stângă cu secţiune totală, plagă tăiată craniană parietală, plagă tăiată buză superioară şi fractură deschisă antebraţ drept.

În consecinţă, în ceea ce priveşte despăgubirile solicitate pentru acoperirea prejudiciului moral, instanţa a reţinut că în mod cert fapta inculpaţilor i-a produs persoanei vătămate o suferinţă fizică şi psihică prin supunerea la intervenţii chirurgicale de urgenţă, urmate de spitalizare, prin punerea vieţii în primejdie, însă, raportat la prejudiciile morale efectiv suferite de partea civilă, dar şi la forma de vinovăţie a inculpaţilor în săvârşirea faptei - intenţie indirectă, că suma solicitată cu acest titlu în cuantum de 1.000.000 de RON este disproporţionată, acordarea despăgubirilor neputând fi un prilej de îmbogăţire fără justă cauză pentru partea vătămată.

Statuând în echitate, instanţa a apreciat că suma de 500.000 RON reprezentând daune morale, este rezonabilă şi justificată.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C., instanţa a reţinut că urmare a agresiunilor suferite în data de 27.12.2018, persoana vătămată C. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" unde a fost internat cu diagnosticul: politraumatism prin agresiune fizică, TCC grad 1 bază, traumatism toraco-abdominal şi fractură deschisă gambă dreapta .

Ţinând cont de perioada cât partea civilă a avut nevoie de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare - respectiv 100-110 zile, perioadă în care partea civilă a făcut eforturi sporite pentru a duce o viaţă normală, de împrejurarea că pe această perioadă partea civilă a fost lipsită de bucuria de a participa la activităţile zilnice desfăşurate înainte de agresiune, raportat şi la intensitatea durerilor suferite, precum şi la gravitatea leziunilor, fiindu-i pusă în pericol viaţa, depunând eforturi pentru a-şi recupera sănătatea, fiind nevoie ulterior de multiple controale şi vizite la spital, care nu presupun doar plata unor intervenţii şi medicamente, dar efectuarea unor cheltuieli cu transportul, precum şi a faptului că, datorită vătămărilor, persoana vătămată nu a putut munci - potrivit probelor aflate la dosarul cauzei acesta având un venit de 3000-4000 RON lunar împreună cu fiul său, instanţa a apreciat, chiar dacă nu s-au depus înscrisuri doveditoare, fiind şi greu ca într-o astfel de situaţie să preconstitui probe, că partea civilă a efectuat cheltuieli pe perioada tratamentului, cu alimentaţia specifică, cheltuieli făcute cu medici, asistenţi, infirmieri, cheltuieli ale membrilor familiei sale, raportat şi la numărul mare de îngrijiri medicale necesare recuperării stării de sănătate, astfel încât se vor acorda despăgubiri materiale acesteia în cuantum de 10000 RON, suma solicitată nefiind rezonabilă.

În legătură cu daunele morale solicitate de partea civilă C., instanţa a reţinut că, faţă de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport cu ansamblul circumstanţelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensaţie părţii civile pentru consecinţele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere şi faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuşi o sursă injustă de îmbogăţire sau un pretium doloris (preţ al durerii).

Împotriva sentinţei penale au formulat apeluri inculpaţii A., F., H., D., I., E., G. şi părţile civile B. şi C.

Prin Decizia penală nr. 217 din data de 09.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 58F din data de 31.03.2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - 189 alin. (1) lit. e), f) şi h) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (fapte din data de 27.12.2018 - persoane vătămate B. şi C.).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 15 ani şi 6 luni închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi H., F., I., D., E. şi G. şi de apelanţii-părţi civile B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor A. şi E. durata arestării preventive de la data de 28.12.2018 la zi, din pedepsele aplicate inculpaţilor F. şi G. durata arestării preventive de la data de 05.02.2019 la zi, pentru inculpatul D. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 28.12.2018 la 20.07.2020 şi a arestului la domiciliu de la data de 20.07.2020 la zi, pentru inculpatul H. durata arestării preventive de la data de 05.02.2019 la 29.10.2020 şi a arestului la domiciliu de la 29.10.2020 la zi şi pentru I. a dedus durata arestării preventive de la data de 05.04.2019 la 29.10.2020 şi a arestului la domiciliu de la 29.10.2020 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi H., F., I., D., E., şi G. şi pe apelanţii-părţi civile B. şi C. la câte 300 de RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apelul declarat de inculpatul A. au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, cu privire la motivele de apel ale inculpaţilor, prin care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, că acestea nu sunt fondate, apreciind că prima instanţă a procedat la analiza probatoriului cu privire la fiecare inculpat în parte şi la fiecare faptă în parte.

Referitor la afirmaţiile apărării, legate de modificarea completului de judecată şi reluarea cercetării judecătoreşti, raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care impune fără echivoc reluarea întregii cercetări judecătoreşti în situaţia modificării componenţei completului de judecată, pentru ca judecătorul desemnat să pronunţe soluţia să poată administra nemijlocit probatoriul pe care se va baza aceasta. În acest sens a reţinut că la dosarul cauzei a fost depus extras din Hotărârea nr. 12/30.03.2020 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Ilfov, prin care judecătorul care a pronunţat soluţia apelată a fost desemnat ca titular al completului 3 C. pen./F, urmând a prelua locul judecătorului AA., căruia i-a fost repartizată cauza iniţial şi care nu mai activa în cadrul secţiei Penale a Tribunalului Ilfov - fila x instanţă, fiind respectat, astfel principiul continuităţii completului de judecată.

Totodată, s-a constatat că, în mod legal instanţa a respins cererea inculpaţilor de judecare a cauzei conform procedurii simplificate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca solicitarea inculpaţilor să fie admisă.

În acest sens, curtea de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).

Or, infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea inculpaţilor în judecată prin rechizitoriu este pedepsită de lege cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, alternativ cu detenţiunea pe viaţă, astfel că, în mod legal, prima instanţă a constatat că solicitarea inculpaţilor nu este întemeiată, cu precizarea că, în situaţia în care, din probatoriu, ulterior cercetării judecătoreşti, va rezulta o altă încadrare juridică, în concordanţă cu cele arătate de inculpaţi, va fi analizată şi incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., acest aspect fiind subliniat de instanţa de fond în încheierea de la data de 22.04.2020.

Or, infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea inculpaţilor în judecată prin rechizitoriu este pedepsită de lege cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, alternativ cu detenţiunea pe viaţă, astfel că s-a apreciat că, în mod legal prima instanţă a constatat că solicitarea inculpaţilor nu este întemeiată, cu precizarea că, în situaţia în care, din probatoriu, ulterior cercetării judecătoreşti, va rezulta o altă încadrare juridică, în concordanţă cu cele arătate de inculpaţi, va fi analizată şi incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Cu privire la motivele de apel care vizează fapta săvârşită la data de 29.11.2018, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii E. şi G. nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi au solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., susţinând că nu l-au agresat pe partea civilă B., iar inculpatul F. a afirmat că partea civilă este cel care l-ar fi lovit cu o baionetă şi că a fost provocat să săvârşească fapta de către partea civilă.

Totodată, instanţa a constatat că apărările inculpaţilor nu au nici suport probatoriu şi nici relevanţă juridică, nici sub aspectul reţinerii vreunei cauze de înlăturare a răspunderii penale, nici sub aspectul schimbării încadrării juridice date faptelor, ori al reţinerii vreunei circumstanţe atenuante, din probatoriul administrat, rezultând că partea civilă B. nu ar fi avut asupra sa baioneta la care face referire apărarea inculpaţilor, ci un briceag, aspect recunoscut chiar de partea civilă, pe care l-a scos ulterior momentului în care a fost tăiat cu cuţitul de inculpaţi.

În continuare, instanţa de control judiciar a constatat că, la data de 29.11.2018 un echipaj de poliţie a fost solicitat prin serviciul de urgenţă 112 de către partea civilă B., care a arătat că se află la Spitalul Sf. Pantelimon, fiind victima unei agresiuni fizice, comisă de către "I. la lui K.", "M.", "J." şi "G." - inculpaţii I., E., F. şi G., fiind înjunghiat de două ori în umăr şi în zona coastelor. S-a stabilit că agresiunea s-a petrecut în frizeria martorului P., de faţă fiind şi martorul O. - proces-verbal întocmit de organele de poliţie la data de 29.11.2018.

De asemenea, curtea a apreciat că din cele relatate de martori, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, precum şi din transcrierea convorbirilor între partea civilă şi operatorul liniei de urgenţă 112 reiese, cu evidenţă, că părţii civile i-a fost pusă viaţa în primejdie prin acţiunea a două persoane, cu două lovituri de cuţit, în zone vitale, fiind efectuată intervenţia chirurgicală în regim de urgenţă, că partea civilă a prezentat printre altele, contrar celor susţinute de apărare, "pneumotorax parţial apico-latero-bazal stânga, drenat chirurgical, emfizem subcutanat, plagă toracică", astfel că fapta săvârşită asupra acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., iar nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 din C. pen., ori art. 193 din C. pen., cum susţine în concluziile sale apărarea.

Cu referire la critica adusă reţinerii agravantei prevăzute de art. 77 lit. a) din C. pen., formulată de inculpatul G., instanţa a apreciat că din probele enumerate anterior reiese că inculpaţii au acţionat împreună, că au declanşat atacul asupra părţii civile, că au urmărit-o pe aceasta fiind toţi trei înarmaţi, chiar dacă numai doi dintre aceştia, respectiv F. şi E. au lovit partea civilă, astfel că în mod legal şi temeinic s-a reţinut săvârşirea faptei de trei persoane împreună.

Cât priveşte conflictul între A. şi partea civilă B., s-a reţinut că acesta nu are nicio relevanţă juridică din perspectiva vinovăţiei şi nu constituie o justificare pentru acţiunile inculpaţilor, curtea observând că, deşi inculpaţii susţin că nu aveau, personal, nicio relaţie de duşmănie cu partea civilă B., totuşi, în mod ilogic, invocă acest conflict ca fiind o provocare din partea părţii civile.

Relativ la solicitarea inculpaţilor E. şi G., de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 371 din C. pen., întrucât nu ar fi cauzat acel eveniment, instanţa a constatat că fapta există şi a fost săvârşită de inculpaţi, având în vedere probatoriul expus anterior, şi de asemenea, că acţiunile inculpaţilor au produs tulburarea ordinii şi liniştii publice, având în vedere declaraţiile martorilor care au arătat că s-au speriat foarte tare, în zonă fiind prezent şi un minor, că s-au refugiat, fie în afara frizeriei, fie în altă încăpere, împrejurare ce rezultă şi din imaginile înregistrate de camera video, în care se observă persoane fugind în afara frizeriei.

Relativ la solicitarea de reindividualizare a pedepsei pentru inculpatul E., avându-se în vedere perioada petrecută de inculpat în închisoare sub imperiul măsurii arestării preventive, curtea a apreciat că nu există niciun temei pentru reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanţă, durata măsurii arestării preventive nefiind un temei de reducere a pedepsei, aşa cum susţine apărarea.

De asemenea, gravitatea faptei în concret şi urmările produse nu justifică reducerea pedepselor pentru niciunul dintre inculpaţi, prima instanţă apreciind corect că, faţă de împrejurările cauzei se impune aplicarea unor pedepse îndreptate spre mediu, în condiţiile în care limitele de pedeapsă reduse conform art. 32 din C. pen. sunt de la 5 la 10 ani închisoare. Se observă, totodată, că prima instanţă a individualizat pedepsele şi în raport cu contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptei, aplicând inculpaţilor E. şi F. pedepse de 7 ani închisoare, în considerarea faptului că aceştia au lovit efectiv partea civilă, iar inculpatului G. o pedeapsă în cuantumul minim de 5 ani închisoare.

Cu referire la motivele de apel ce vizează fapta săvârşită la data de 27.12.2018 curtea de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la motivul de apel ce vizează incidenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv existenţa legitimei apărări sau a depăşirii limitelor legitimei apărări în cazul inculpatului E. şi a celorlalţi inculpaţi, curtea a constatat că din probele administrate rezultă fără niciun dubiu împrejurarea că inculpaţii A., D., E., F., G., H. şi I., aflaţi în trafic în două autoturisme, au acţionat agresiv asupra autoturismului în care se aflau părţile civile B. şi C. şi martorele T. şi N., astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie şi contrar celor arătate de inculpaţi, avariile demonstrând că autoturismul părţilor civile a fost agresat în trafic, atât din partea stângă, cât şi din partea dreaptă, acest aspect coroborându-se cu declaraţiile părţilor civile şi ale martorilor.

În continuare, s-a arătat că la faţa locului a fost găsit şi un far care nu aparţinea autoturismului părţilor civile, iar din procesul-verbal aflat la fila x dup reiese că la cercetarea autoturismului, găsit parcat în aceeaşi zi în strada x nr. 1, s-a constatat că grila radiatorului parte frontală era deplasată în partea dreaptă lângă far şi lipsa elementului reflectorizant amplasat pe bara spate în partea dreaptă; autoturismul avea portiera dreaptă spate zgâriată în zona inferioară, portieră dreapta faţă zgâriată, cu urme de vopsea verde, lipsă element caroserie bandou (găsit la locul infracţiunii), far stânga faţă spart, aripă stânga faţă înfundată spre far.

Contrar celor arătate de apărare, autoturismul părţilor civile nu avea cum să acroşeze intenţionat cele două maşini ale inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât părţile civile erau însoţite de soţii, iar partea civilă B. se afla la nicio lună de la agresiunea anterioară, în timp ce inculpaţii se aflau în două maşini, dintre care una de teren, aspecte confirmate şi de martorele T. şi N.

Cât priveşte împrejurarea că părţile civile ar fi fost cele agresive, întrucât în autoturismul acestora s-au găsit arme albe, Curtea de Apel Bucureşti a observat că acestea au fost găsite în interiorul autoturismului, fără nicio urmă de folosire, aşezate în acelaşi loc (între banchetă şi scaunele din faţă au fost găsite două arme confecţionate artizanal, respectiv o ţeavă metalică cu lungimea de 1,12 metri, care avea ataşat la unul din capete un disc mare cu zimţi, tăietor cu forma soare, precum şi o bâtă, care avea ataşate la unul din capete două discuri cu formă de semilună cu muchie tăietoare); între scaunele faţă a fost găsită o geantă de damă, iar cheia autoturismului a fost găsită în contact, fiind astfel evident că părţile civile şi martorele au părăsit în grabă autoturismul, fără a avea posibilitatea de a lua şi folosi aceste arme, pe care, de altfel, nu se observă niciun fel de urmă de folosire.

Totodată, curtea a analizat apărarea, în sensul că inculpatul E., la coborârea din autoturism, a fost împuşcat lângă maşină şi a apreciat că, neexistând o altă probă care să arate în ce măsură a reuşit la rândul său să se ridice de la locul în care era împuşcat şi plin de sânge, cum a reuşit să îşi procure din jur o armă, cel puţin acea bâtă care se spune că ar fi avut-o în mână şi dacă cu acea bâtă a putut să provoace o leziune vreunuia dintre cei doi, respectiv lui B. şi C. şi ca atare se solicită achitarea inculpatului, întrucât ar fi fost victima unei agresiuni, reacţia sa neputând fi decât proporţională.

Relativ la presupusa folosire a unui pistol de către partea civilă B., curtea a observat că, din înscrisurile medicale depuse la dosar rezultă că inculpatul E. a fost împuşcat la data de 27.12.2018 în zona feţei, însă nu a rezultat din nicio probă că autorul acestei agresiuni ar fi fost B., aşa cum susţin inculpaţii, în condiţiile în care B. a părăsit în grabă autoturismul pentru a fugi de inculpaţi şi în condiţiile în care presupusa armă nu a fost găsită la locul faptei. Or, dacă partea civilă ar fi folosit acel pistol, inculpaţii ar fi trebuit să îl dezarmeze pentru a-l împiedica pe B. să tragă şi în alte persoane şi în consecinţă arma să fie găsită, fie la faţa locului, fie să fie predată de inculpaţi organelor de poliţie, ceea ce nu s-a întâmplat.

Mai mult, la data de 28.12.2018, organele de poliţie s-au deplasat la locul producerii agresiunii şi au efectuat cercetări în vederea descoperirii de tuburi cartuş, arme sau alte obiecte ce ar fi putut fi folosite la săvârşirea infracţiunii, fiind utilizate două detectoare de metal, însă nu au fost găsite astfel de obiecte.

Ca atare, instanţa de apel a apreciat că, în actele prezentului dosar nu există nicio probă cu privire la pretinsul autor, ori cu privire la locul în care ar fi fost împuşcat inculpatul E.

Ca atare, afirmaţiile apărării, în sensul că inculpaţii s-ar fi aflat în legitimă apărare, întrucât partea civilă B. ar fi folosit o armă pentru a trage asupra acestora nu are un suport probator, în condiţiile în care partea civilă era însoţită numai de tatăl său, în timp ce inculpaţii formau un grup de şapte persoane, nu se poate susţine sub nicio formă că agresiunea căreia i-au căzut victimă B. şi C. a fost, de fapt, o acţiune în legitimă apărare a celor şapte inculpaţi.

În acest sens, s-a arătat că, potrivit art. 19 alin. (2) din C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

Or, în condiţiile în care din probatoriu rezultă fără dubiu că inculpaţii sunt cei care au iniţiat agresiunea, chiar în ipoteza - nedovedită - în care B. ar fi utilizat arma pentru a respinge atacul declanşat de inculpaţi, cel care s-ar fi aflat în legitimă apărare ar fi fost partea civilă, iar nu inculpaţii.

Astfel, susţinerile apărării, în sensul că partea civilă ar fi acroşat autoturismul cu scopul de a agresa prin împuşcare persoanele aflate în interior nu este susţinută de nicio probă şi este lipsită de logică, având în vedere situaţia în care se aflau părţile civile - într-un autoturism împreună cu soţiile, B. fiind sub tratament la nicio lună de la agresiunea anterioară, în timp ce inculpaţii erau mai mulţi bărbaţi, în două autoturisme, dintre care unul de teren.

În aceste condiţii, s-a apreciat că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 26 alin. (1) din C. pen., conform cărora Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului, întrucât în cauză nu a existat un atac al părţilor civile.

Cu privire la solicitarea apărării de a se reţine dispoziţiile art. 34 din C. pen. referitoare la desistare, curtea a constatat că rezultatul decesului nu s-a produs în cauza de faţă, însă nu datorită faptului că inculpaţii ar fi împiedicat producerea acestuia, printr-o acţiune în acest sens, iar pe de altă parte actele îndeplinite de inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale unei alte infracţiuni, ci chiar ale infracţiunii de omor, însă neconsumată, rămasă în faza de tentativă.

Cu privire la solicitarea apelantului-inculpat A. şi a celorlalţi inculpaţi de a se reţine circumstanţa legală prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen. a provocării, instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării în privinţa niciunuia dintre inculpaţi.

Astfel, deşi apărarea a susţinut că ar fi incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., raportat la situaţia conflictuală dintre acesta şi partea civilă B., precum şi la presupusa lipsă de reacţie a autorităţilor, aceste aspecte nu au nicio legătură cu dispoziţiile legale care reglementează circumstanţa atenuantă a provocării, aceleaşi aspecte fiind invocate de apărare şi în privinţa inculpatului D.

Totodată, din probatoriul administrat a rezultat cu evidenţă că inculpaţii sunt cei care au iniţiat agresiunea, care le-au obligat pe părţile civile să oprească maşina şi să fugă pe câmp, iar nu invers, aşa cum a susţinut apărarea. Ca atare, s-a apreciat că nu există niciun temei pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, iar conflictului anterior între B. şi A. nu i se poate da o asemenea relevanţă juridică, întrucât provocarea trebuie să fie actuală, aşa încât să determine o puternică tulburare sau emoţie la momentul agresiunii, iar nu să fie urmarea unei relaţii conflictuale de lungă durată.

Pentru aceleaşi considerente expuse anterior, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că nu sunt întrunite nici condiţiile legale pentru reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. b) din C. pen., din moment ce nu a existat nicio acţiune în legitimă apărare, ci un atac al inculpaţilor asupra părţilor civile.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptei, aceea de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) şi h) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. pentru inculpaţii, D., E., F., G., I., respectiv tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. e), f) şi h) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. pentru inculpatul A., curtea a constatat că solicitările apărării de schimbare a încadrării juridice, reiterate chiar şi după ce instanţa de apel s-a pronunţat prin încheiere conform Deciziei nr. 250/2019, sunt nefondate.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi nu ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 din C. pen.

Astfel, instanţa de apel a apreciat că delimitarea unei tentative de omor de infracţiunea de vătămare corporală (care poate avea drept consecinţă inclusiv punerea în primejdie a vieţii persoanei) nu se efectuează numai pe baza concluziilor raportului de expertiză medico-legală, ci este atribuţia organului judiciar, pe baza unor criterii arhicunoscute în doctrină şi jurisprudenţă, la care prima instanţă a făcut referire în motivarea încheierii de la data de 11.12.2020.

Astfel, în mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că fapta inculpaţilor de la data de 27.12.2018 constituie infracţiunea de tentativă la omor calificat şi nu aceea de vătămare corporală, în raport cu instrumentele folosite, apte să producă moartea, zonele vitale vizate, faţă de intensitatea loviturilor şi numărul acestora, numărul inculpaţilor care au atacat, faţă de concluziile rapoartelor medico-legale, din care rezultă că în lipsa unui tratament chirurgical corect şi aplicat în timp util persoanele vătămate ar fi decedat.

De asemenea, curtea a considerat că prima instanţă a reţinut în mod corect că pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor nu este necesară săvârşirea faptei cu intenţie directă, fiind suficient ca inculpaţii să săvârşească infracţiunea cu intenţie indirectă, deci să prevadă rezultatul faptelor lor, respectiv decesul părţilor civile şi, deşi nu-l urmăresc, să accepte posibilitatea producerii lui.

Or, în cazul de faţă părţile civile au fost lovite de un grup numeros de persoane, cu topoare, săbii şi şpăngi, în mod repetat, în mai multe zone ale corpului, inculpaţii lăsându-i pe câmp, cu membrele aproape desprinse de corp, părţile civile având hemoragii importante.

Relativ la susţinerea apărării că, exceptând pe inculpatul A., ceilalţi inculpaţi nu aveau niciun motiv să îşi dorească moartea părţii civile B., întrucât nu erau în relaţii de duşmănie cu acesta, curtea a observat că existenţa sau nu a unei relaţii de duşmănie anterioară sau a unei situaţii conflictuale între părţi nu echivalează cu lipsa intenţiei de a ucide, aşa cum susţine apărarea, fiind întrunite cerinţele de existenţă ale infracţiunii de tentativă la omor, atât din punctul de vedere al laturii obiective, cât şi din punct de vedere al laturii subiective.

De altfel, curtea a observat că, deşi susţin inculpaţii că au avut intenţia doar de a provoca vătămări corporale părţilor civile, "să îi facă ce i-a făcut B. lui A.", totuşi, în dosarul având ca obiect acea faptă şi în care A. are calitatea de parte civilă, acesta a solicitat şi s-a şi admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală în aceea de tentativă la omor.

Relativ la îndeplinirea condiţiilor de reţinere a dispoziţiilor art. 189 alin. (1) din C. pen., s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile de la lit. f) a acestui text de lege, fapta fiind săvârşită asupra a două persoane, B. şi C., de toţi cei şapte inculpaţi, simultan, prin folosirea unor instrumente apte să ucidă, toţi inculpaţii fiind conştienţi că atacul lor vizează ambele persoane, chiar dacă unii dintre aceştia nu au lovit ambele victime, aşa cum a susţinut apărarea, fiind corectă şi reţinerea agravantei prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., fapta fiind săvârşită de şapte persoane împreună.

Şi în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiei de la lit. h), săvârşirea infracţiunii prin cruzimi, instanţa de apel a apreciat că a fost în mod temeinic reţinută,

Cu privire la solicitarea de achitare a inculpatului D. în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, curtea a constatat că solicitarea nu este întemeiată, declaraţia inculpatului în calea de atac a apelului fiind contrazisă de concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale, care au constatat că părţile civile au fost lovite cu cel puţin trei tipuri de obiecte - partea civilă B. şi cel puţin patru - partea civilă C.. Raportul de expertiză medico-legală datat 06.03.2019 privind pe partea civilă C. concluzionează că aceasta prezintă leziuni de violenţă ce pot data din 27.12.2018 posibil produse prin lovire cu corp dur, cu corp despicător (posibil topor), lovire cu corp tăietor (posibil sabie) şi lovire cu corp tăietor-înţepător (tip cuţit sau similar) pentru care necesită 100-110 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce au pus în primejdie viaţa, în lipsa unui tratament chirurgical corect şi aplicat în timp util, decesul nu ar fi putut fi evitat.

Ca atare, asupra părţii civile C. au lovit cel puţin patru persoane, iar asupra părţii civile B. cel puţin trei persoane, având în vedere tipurile de obiecte indicate în concluziile rapoartelor medico-legale, fapt ce rezultă şi din declaraţiile martorei T., a părţilor civile C. şi B.

Apelantul-inculpat G. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen., afirmând că nu a avut intenţia suprimării vieţii părţilor civile şi nu a participat la lovirea acestora.

Cu privire la susţinerea apărării, în sensul că lovitura în cap nu avea cum să producă splenectomia şi că din acest motiv inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor, nu a fost luată în considerare, având în vedere conţinutul raportului de expertiză medico-legală, care prezintă toate leziunile suferite de partea civilă, inclusiv cea de la cap, iar faptul că loviturile date de inculpat nu au provocat spelenctomia nu are efect asupra încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la omor calificat, din moment ce inculpaţii au acţionat simultan asupra părţilor civile.

Cu privire la solicitarea de achitare a inculpatului I. în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., curtea a constatat că aceasta nu este fondată, prima instanţă analizând probatoriul administrat, respectiv declaraţiile inculpaţilor, ale părţilor civile, ale martorilor Q., BB., Y., U. - audiaţi în cursul urmăririi penale, martorii CC., CC., R., DD., EE., FF., GG., N., T., HH. - propuşi de inculpatul I., şi respingând în mod întemeiat alte solicitări de probatoriu.

Împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 09.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recursuri în casaţie recurenţii A., F., H., I., D., G. şi E.

Recurenţii şi-au întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., inculpaţii G., A., E., I., D., F. şi H. au arătat că judecătorii primei instanţe şi cei din apel au nesocotit dispoziţiile legale privind reducerea obligatorie a pedepsei în situaţia în care existau circumstanţe atenuante legale. În acest sens, a menţionat că judecătorii au preluat din starea de fapt numai aspectele de agravare a stării de fapt şi implicit cauzele de agravare/sporire a pedepsei, trecând sub tăcere aspectele ce impuneau înlăturarea răspunderii penale (pentru legitima apărare/exces neimputabil).

În aceste împrejurări judecătorii nu aveau dreptul legal de a trece sub tăcere reţinerea circumstanţelor atenuante - legiuitorul obligând la reducerea pedepsei în situaţiile prevăzute de lege ca fiind circumstanţe atenuante legale. Procedând în acest mod judecătorii au nesocotit prevederile art. 79 din C. pen. - privind operaţiunile imperativ prevăzute de lege prin care se face determinarea cuantumului pedepsei.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (singurul caz pentru care a fost admis în principiu recursul în casaţie), inculpaţii G., A., E., I., D., F. şi H. au arătat că faptele nu se încadrează în elementele de tipicitate ale infracţiunii de tentativă de omor calificat.

În acest sens, au menţionat că starea de fapt expusă în rechizitoriu/decizia instanţei de apel şi în hotărârea primei instanţe prezintă aspecte care excludeau răspunderea penală sub aspectul legitimei apărări/excesului neimputabil.

Aşadar faptele, aşa cum au fost ele în realitatea obiectivă şi cum se pot deduce din hotărârile date în cauză nu prezintă elementele de tipicitate prevăzute de norma incriminatoare. Dimpotrivă, faptele prezentau acele elemente de referinţă cuprinse în norma cadru art. 23 din C. pen. şi normele speciale ce excludeau caracterul de faptă penală, art. 19 şi art. 26 din C. pen., constrângerea fizică şi constrângerea morală, art. 25, art. 26 din C. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 octombrie 2022 au fost admise în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., F., H., I., D., G. şi E. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 09.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cauza fiind trimită completului C9, în vederea judecării pe fond a cererilor de recurs în casaţie.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie întemeiate numai pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Astfel, cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea reţinerii sau cenzurarea omisiunii reţinerii unei cauze de reducere/agravare a pedepsei ori a unei circumstanţe prin decizia din apel, ci permite doar evaluarea stabilirii sancţiunii în limitele de lege, ca urmare a efectelor cauzei sau circumstanţei doar dacă acestea au fost reţinute de instanţa de apel.

Prin urmare, s-a constatat că sunt admisibile cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţi doar referitor la criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În aceste limite, soluţionând recursurile în casaţie formulate de recurenţii A., F., H., I., D., G. şi E. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 09.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 447 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Acest caz de casare are în vedere acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii.

Sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează, atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

Drept urmare, verificarea tipicităţii faptei în calea extraordinară a recursului în casaţie implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă se realizează o corespondenţă deplină între fapta comisă şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Având în vedere că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, deci care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte verifică doar corespondenţa formală între elementele faptice reţinute în hotărârile recurate şi conţinutul constitutiv al infracţiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În ceea ce priveşte existenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., aceasta reprezintă o cauză de împiedicare a punerii în mişcare şi de exercitare a acţiunii penale distinctă de neprevederea în legea penală, cuprinsă la lit. b) teza I a articolului menţionat. Or, raportat la modul în care cele două cazuri au fost legiferate şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din C. pen. potrivit cărora "infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o", se constată că doar neprevederea în legea penală ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Verificând din această perspectivă actele dosarului, în limitele criticilor formulate în recurs în casaţie, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, inculpaţii A., F., H., I., D., G. şi E. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) - 189 alin. (1) lit. e), f) şi h) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi distrugere, faptă prev. de art. 253 alin. (1) şi (4) din C. pen.

Instanţele de fond şi de apel au reţinut, în esenţă că, în data de 29.11.2018, în jurul orei 1800, în timp ce se afla într-o frizerie situată pe şoseaua principală din jud. Ilfov, persoana vătămată B. a fost agresată fizic de inculpaţii F., E. şi G.. Astfel, inculpatul F. zis şi "J." a înjunghiat-o pe persoana vătămată cu un cuţit în zona hemitoracelui stâng posterior, numitul E. zis "M." a lovit -o pe persoana vătămată cu un cuţit în zona umărului stâng, iar numitul G. zis "G." a fost prezent la aceste agresiuni, la intrarea în frizerie, fiind înarmat la rândul său cu un topor. După lovirea persoanei vătămate în modalitatea arătată mai sus, aceasta a ieşit din frizerie şi a fugit pe şosea, fiind alergat de inculpaţii E. şi G.. În acelaşi timp, inculpatul F. a condus autoutilitara marca w, cu care agresorii sosiseră la faţa locului, în direcţia în care fugise persoana vătămată. Urmărirea victimei de către atacatori a continuat pe o distanţă de aproximativ 200 de metri, până în apropierea străzii Ion Creangă din localitate, unde persoana vătămată a reuşit să se adăpostească în curtea unei persoane necunoscute, de unde a apelat serviciul de urgenţă 112.

Având în vedere împrejurările şi modalitatea comiterii faptei, s-a produs şi tulburarea liniştii şi ordinii publice. Agresiunile au avut loc pe fondul unei stări conflictuale mai vechi între persoana vătămată B. şi inculpatul A., fratele inculpatului G.

Urmare a agresiunilor suferite, persoana vătămată B. a fost internat în data de 29.11.2018 ora 2037 la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" cu diagnosticul: hemo-pneumotorax stg. plagă prin înjunghiere hemitorace stg. posterior stânga, plagă prin înjunghiere umăr stânga agresiune fizică afirmativ. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x, B. a prezentat în data de 29.11.2018 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător posibil tip cuţit sau similar şi care necesită aproximativ 30 de zile de îngrijire medicală, leziunile punându-i în primejdie viaţa.

Totodată, pe fondul conflictului descris anterior, în data de 27.12.2018, în jurul orei 0930, în timp ce persoana vătămată B. circula la volanul autoturismului marca z fiind însoţit de tatăl său C., mama sa N. şi concubina sa T., deplasându-se pe DJ 301 din direcţia Tânganu către Cernica, a fost urmărit şi acostat în trafic de autoturismele marca x cu numărul de înmatriculare x şi marca y folosit în regim de taxi cu numărul de înmatriculare x, în care se aflau inculpaţii A., F., G., E. (ultimii 3 fiind autori şi ai faptei din data de 29.11.2018), H., D., I. şi suspecţii GG., CC. şi CC.

Inculpatul D. zis "D.", aflat la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, prin tamponare, a determinat-o pe persoana vătămată B. să se deplaseze şi să oprească în afara carosabilului, pe partea dreaptă a drumului, pe un câmp, producând, totodată deteriorarea autoturismului marca z. În continuare, persoanele vătămate B. şi C. au coborât din autoturism şi au fugit pe câmp, fiind urmărite de ocupanţii autoturismelor menţionate anterior. Victimele au fost prinse din urmă de agresori şi lovite de aceştia cu obiecte tăietoare, tăietoare-înţepătoare, despicătoare şi contondente, (săbii, topoare, cuţite, alte obiecte metalice) fiindu-le cauzate multiple leziuni, de o gravitate extremă. Astfel, persoana vătămată B. a fost lovită în zona capului, a feţei, a membrelor superioare şi a membrelor inferioare de către inculpaţii A. cu un topor, D. zis "D." cu o sabie, E. zis "M." cu o sabie, F. zis "J." cu o şpangă, G. zis "G." cu un topor, H. zis "K." cu o sabie şi I. cu o sabie/un obiect metalic. De asemenea, persoana vătămată C. a fost lovită în zona capului, a toracelui şi a membrelor inferioare de către inculpaţii A. cu un topor, D. cu o sabie, E. cu o sabie, G. cu un topor şi I. cu o sabie/obiect metalic.

Având în vedere împrejurările şi modalitatea comiterii faptei, s-a produs tulburarea liniştii şi ordinii publice.

În urma agresiunilor suferite, persoana vătămată B. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" unde a fost internat cu diagnosticul: politraumatism prin înjunghiere, şoc hemoragic, secţiune totală articulaţie pumn stâng, fractură cot stâng, fractură deschisă gambă stângă cu secţiune totală, plagă tăiată craniană parietală, plagă tăiată buză superioară şi fractură deschisă antebraţ drept. Potrivit concluziilor preliminare ale medicului legist din cadrul S.M.L. Ilfov nr. x/2019, B. prezintă leziuni de violenţă care pot data din ziua de 27.12.2018, posibil produse prin lovire cu corp dur şi corp tăietor-despicător şi corp tăietor-înţepător pentru care necesită 120 - 140 zile de îngrijiri medicale. Leziunile suferite i-au pus în primejdie viaţa. Amputarea gambei stângi în treimea sa superioară este o consecinţă a traumatismului suferit la 27.12.2018, reprezintă infirmitate fizică şi constituie prejudiciu estetic grav şi permanent.

Tot astfel, persoana vătămată C. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" unde a fost internat cu diagnosticul: politraumatism prin agresiune fizică, TCC grad 1 bază, traumatism toraco-abdominal şi fractură deschisă gambă dreapta. Potrivit raportului de expertiză medico-legală x/2019, persoana vătămată C. prezintă leziuni de violenţă ce pot data din ziua de 27.12.2018, posibil produse prin lovire cu corp dur, lovire cu corp despicător (posibil topor), lovire cu corp tăietor (posibil sabie) şi lovire cu corp tăietor-înţepător (tip cuţit sau similar) pentru care necesită circa 100 -110 zile de îngrijiri medicale. Prin caracterele lor medicale, leziunile de violenţă suferite i-au pus în primejdie viaţa, în lipsa unui tratament chirurgical corect şi aplicat în timp util, decesul sus-numitului nu ar fi putut fi evitat. Pierderea splinei este o consecinţă directă a traumatismului suferit la 27.12.2018, reprezintă infirmitate fizică şi constituie pierdere de organ.

În raport cu cele arătate anterior, Înalta Curte constată că situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanţa de apel se circumscrie elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) - 189 alin. (1) lit. e), f) şi h) din C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea recurenţilor.

Aşadar, a solicita Înaltei Curţi, pe calea recursului în casaţie, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanţei de apel echivalează cu a supune unei noi judecăţi nu legalitatea hotărârii prin raportare la particularităţile speţei, ci înseşi particularităţile în discuţie, ceea ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de art. 433 şi art. 447 din C. proc. pen. (decizia 222/RC din data de 20.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii A., F., H., I., D., G. şi E. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 09.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurenţii inculpaţi A., F., H., I., D., G. şi E. în sumă de câte 170 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii A., F., H., I., D., G. şi E. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 09.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurenţii inculpaţi A., F., H., I., D., G. şi E. în sumă de câte 170 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2022.

GGC - ED