Inadmissibility of appeal against preliminary chamber order dismissing annulment complaint as final under Article 431 of the Code of Criminal Procedure.

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021 s-a respins, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă că, la data de 04.05.2021 a fost înregistrată pe rolul instanţei, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale F/CP din data de 06.10.2020, pronunţate în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Din economia dispoziţiilor art. 426 - 432 C. proc. pen., care constituie sediul materiei pentru contestaţia în anulare, se deduce că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive pronunţate în rezolvarea fondului cauzei. De asemenea, exceptând cazurile prev. de art. 426 lit. b) şi i) C. proc. pen. (care în mod evident nu pot fi incidente, raportat la motivele invocate în cuprinsul contestaţiei), în toate celelalte cazuri, contestaţia în anulare poate fi formulată doar împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de apel.

Prin folosirea sintagmei "judecata în apel", legiuitorul a avut în vedere doar hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, doar aceste hotărâri putând fi atacate cu apel, potrivit art. 408 şi urm. C. proc. pen. Această cale de atac poate avea ca obiect doar hotărâri pronunţate de o instanţă de judecată, ce vizează fondul cauzei, iar nu o încheiere pronunţată de judecătorul de cameră preliminară.

Totodată, conform art. 341 C. proc. pen. încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară soluţionează plângerea împotriva ordonanţei de clasare se soluţionează prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa prin care se soluţionează contestaţia în anulare este supusă apelului, regulă dificil de conciliat cu specificul procedurii de cameră preliminară.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Prin urmare, chiar şi în ipoteza în care aspectele învederate de către contestator sunt reale, legislaţia naţională nu permite verificarea lor prin intermediul contestaţiei în anulare, cazurile limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi de atac nepermiţând atacarea prin intermediul ei a unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară.

Împotriva încheierii F/CP din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a declarat apel, arătând că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat într-un cuantum mult prea mare.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că împotriva încheierii F/CP din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, contestatorului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac; hotărârea atacată - pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare - este o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

Statuând asupra acestei chestiuni de drept, jurisprudenţa (I.C.C.J., secţia penală, Sentinţa nr. 599/2014, I.C.C.J., secţia penală, Sentinţa nr. 817/2014, I.C.C.J., secţia penală, Sentinţa nr. 892/2014) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), a reţinut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii F/CP din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii F/CP din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.

GGC - ED