Rejection of cassation appeal challenging suspension of sentence for repeated obstruction of parental visitation rights

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 21 din data de 7.01.2022 pronunţată de Judecătoria Cluj- Napoca a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 200 de zile - amendă pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului prevăzută de art. 379 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a din C. pen. a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la 10 RON şi a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 2000 RON.

Instanţa a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2) şi art. 1357 din C. civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 5000 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

De asemenea, a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de minora C., prin reprezentantul legal B. ca fiind neîntemeiată.

În temeiul art. 398 şi art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 894,45 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 694,45 RON în cursul urmăririi, iar diferenţa în etapa camerei preliminare şi a judecăţii).

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut că, în urma relaţiei persoanei vătămate şi a inculpatei, la data de 31.07.2017, s-a născut minora C.

Anterior acestui moment, inculpata A. a formulat o cerere având ca obiect emiterea unui ordin de protecţie în favoarea sa, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 .

Cu prilejul soluţionării acestui dosar s-a reţinut că la data de 2 - 3 februarie 2017, persoana vătămată B. s-a întors acasă în stare de ebrietate şi a exercitat acte de violenţă psihică şi fizică asupra inculpatei A., care la acel moment era însărcinată, acte de violenţă constând în aceea că persoana vătămată a ars-o cu ţigara, a dat-o cu capul de pat şi a strâns-o de gât, iar ulterior, la data de 19.02.2017, persoana vătămată B. a fost violent şi a lovit cu picioarele uşa de acces, pe care a scos-o din balamale. S-a mai reţinut la acel moment că inculpata A. a considerat că fiica sa are dreptul să îşi cunoască tatăl şi să aibă o relaţie cu acesta, iar persoana vătămată B. a fost preocupat de relaţia cu minora, a fost interesat de participarea sa efectivă la îngrijirea acesteia, a absolvit un curs de puericultură şi a contribuit la cheltuielile aferente determinate de sarcină, naştere şi botez.

La data de 08.02.2018, inculpata A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca o nouă cerere de emitere a unui ordin de protecţie, înregistrat sub nr. x/2020, admisă în parte cu privire la aceasta, însă respinsă în ceea ce priveşte minora C.

Pentru a se dispune astfel, s-a avut în vedere, pe de-o parte faptul că la data de 19.01.2018, persoana vătămată B. s-a prezentat la locuinţa inculpatei şi a lovit cu putere uşa de acces în locuinţă, în dorinţa de a vedea minora, iar ulterior, la data de 13.03.2018 persoana vătămată B. s-a prezentat la locuinţa inculpatei A., a profitat de faptul că uşa de acces în apartament este deschisă, astfel că prin întrebuinţarea de acte de violenţă faţă de inculpata A. a pătruns în încăperea în care dormea copila. S-a mai reţinut că la săvârşirea acestor fapte, persoana vătămată B. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Pe de altă parte, s-a reţinut că nu a fost probat faptul că persoana vătămată B. ar fi manifestat orice formă de violenţă faţă de minoră, care să justifice excluderea sa de la exercitarea drepturilor părinteşti, respectiv nu există dovezi că minora C. ar fi asistat şi la alte incidente dintre părţi, cu excepţia celui din 19.01.2018, care a constat în exercitarea de lovituri aplicate de persoana vătămată B. asupra uşii apartamentului, iar nu asupra inculpatei A. în mod direct.

Cu privire la faptele persoanei vătămate B. din data de 13.02.2018, constând în aceea că în jurul orei 09:00, profitând de împrejurarea că uşa de acces în imobilul inculpatei A. era închisă, dar neasigurată, a pătruns fără drept în locuinţa acesteia, nesocotind prevederile ordinului de protecţie emis de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2018 prin care i s-a impus să păstreze o distanţă de minim 100 de metri de inculpata A. şi de locuinţa acesteia, prin rechizitoriul nr. x/2018 s-a dispus trimiterea în judecată a d-lui B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor concurente de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. proc. pen. şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. .

Prin Sentinţa penală nr. 95/10.02.2020 pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2019 s-a stabilit faţă de d-l B. o pedeapsă de 6 luni de închisoare cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003, respectiv s-a dispus achitarea d-lui B. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. cu privire la săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen., iar prin Decizia penală nr. 964/A/15.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. x/2019 s-au admis apelurile declarate, astfel că d-l B. a fost condamnat inclusiv pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen. la o pedeapsă de 6 luni de închisoare, iar după efectuarea cuvenitelor contopiri i s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 9 luni de închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de 2 ani .

La data de 18.06.2018, persoana vătămată a solicitat ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să i se stabilească dreptul la legături personale cu minora C., cerere care formează obiectul dosarului nr. x/2018

Prin ordonanţa preşedinţială din 22.06.2018 pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2018 s-a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale, ca neîntemeiată, însă prin Decizia civilă nr. 2026/A/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj la data de 21.09.2018 în Dosar nr. x/2018 s-a admis apelul declarat de persoana vătămată B. împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. x/2018, pe care a schimbat-o în întregime, stabilind în favoarea acestuia program de relaţii personale cu minora C. în prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 10:00 şi 12:00, într-un loc public, în prezenţa mamei şi a unei persoane apropiate de aceasta, până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2018 .

În paralel, în Dosar nr. x/2018, instanţa de judecată a fost sesizată de inculpata A. pentru stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său, exercitarea autorităţii judecătoreşti în mod exclusiv de către dânsa, cu obligarea persoanei vătămate B. la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/4 din venitul realizat. Pe de altă parte, instanţa a fost sesizată şi prin cererea reconvenţională formulată de persoana vătămată B., prin care a solicitat respingerea cererii de exercitare în mod exclusiv a autorităţii părinteşti, precum şi stabilirea în favoarea sa a unui program de vizită a minorei C.

Prin Sentinţa civilă nr. 6239/2018 pronunţată la data de 05.10.2018 de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2018 s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei C. să se exercite în comun şi în mod egal de ambii părinţi, s-a stabilit domiciliul minorei la locuinţa mamei şi s-a stabilit în favoarea persoanei vătămate B., următorului program de vizitare a minorei:

- până la împlinirea de către minoră a vârstei de 2 ani (înainte de data de 31.07.2019), în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, între orele 10:00 - 12:00, într-un loc neutru, în prezenţa mamei, ce poate fi însoţită de o altă persoană de încredere;

- după împlinirea de către minoră a vârstei de 2 ani (după data de 31.07.2019), în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, între orele 10:00 - 12:00, fără prezenţa mamei, cu obligaţia pentru d-l B. de a lua minora de la locuinţă şi de a o aduce înapoi la sfârşitul programului.

Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă la data de 12.02.2020, data pronunţării Deciziei civile nr. 183/A/2020 de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, prin care s-a stabilit în favoarea persoanei vătămate B. a unui program de vizitare a minorei C. în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, respectiv ziua de sâmbătă între orele 10:00 - 12:00, fără prezenţa mamei, cu obligaţia pentru d-l B. de a lua minora de la locuinţă şi de a o aduce înapoi la sfârşitul programului.

Din succesiunea hotărârilor judecătoreşti pronunţate rezultă că persoana vătămată B. a avut stabilit următorul program de vizită a minorei C.:

- în perioada 21.09.2018 - 11.02.2020, în prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 10:00 şi 12:00, într-un loc public, în prezenţa mamei şi a unei persoane apropiate de aceasta, până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2018 (în temeiul Deciziei civile nr. 2026/A/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018);

- ulterior datei de 12.02.2020 în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, respectiv ziua de sâmbătă, între orele 10:00 - 12:00, fără prezenţa mamei, cu obligaţia pentru d-l B. de a lua minora de la locuinţă şi de a o aduce înapoi la sfârşitul programului (în temeiul Deciziei civile nr. 183/A/12.02.2020, pronunţate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018).

Inculpata şi persoana vătămată au organizat în zilele de 06.10.2018 şi 20.10.2018 două întâlniri ce au avut drept scop întreţinerea de legături personale între minoră şi tatăl acesteia.

Ulterior, inculpata A. a refuzat ca numitul B. să mai întreţină relaţii cu fiica acestora, justificându-şi conduita prin aceea că persoana vătămată are un comportament violent ce afectează dezvoltarea armonioasă a minorei.

În consecinţă, în zilele de 03.11.2018, 17.11.2018, 01.12.2018, 15.12.2018, 05.01.2019, 19.01.2019 şi 02.02.2019 inculpata a refuzat să se supună măsurilor dispuse prin Hotărârea nr. 2026/A din data de 21.09.2018, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2018.

Situaţia de fapt rezultă din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, respectiv procesele-verbale de constatare cu declaraţiile persoanei vătămate, cu declaraţiile martorilor D. şi E.

În acelaşi timp, inculpata a recunoscut, în esenţă, starea de fapt în declaraţiile date în calitate de suspect şi inculpat dar a încercat să justifice refuzul de a respecta programul de vizitare stabilit prin hotărârile judecătoreşti prin raportare la comportamentul persoanei vătămate pe care l-a caracterizat ca fiind agresiv şi neadecvat.

Inculpata a arătat că şi în cadrul celor două întâlniri care au avut loc, respectiv 06.10.2018 şi 20.10.2018, persoana vătămată a fost agresivă verbal, minora plângând, astfel încât a decis să nu mai respecte programul de vizitare stabilit la acel moment .

Începând cu data de 09.04.2019, persoana vătămată B. a formulat numeroase sesizări cu privire la faptul că începând cu luna februarie a anului 2019, inculpata A. nu respectă măsurile privind încredinţarea minorei C., stabilite prin Sentinţa civilă nr. 6239/2018 pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca şi îl împiedică să se întâlnească şi să aibă relaţii personale cu aceasta.

Prin declaraţiile date, persoana vătămată B. a declarat că inculpata A. i-a blocat numărul de telefon, astfel că în perioada martie 2019 - 26.05.2019, persoana vătămată nu a mai căutat-o pe inculpată la locuinţă pentru a încerca să îşi vadă fiica, întrucât inculpata nu îi răspundea la interfon şi îl acuza de hărţuire. Persoana vătămată a mai precizat că a avut posibilitatea să îşi vadă fiica minoră de două ori, în luna octombrie a anului 2018, în luna februarie 2019, timp de două ore la sediul executorului judecătoresc, iar de atunci s-a întâlnit cu aceasta întâmplător pe stradă în trei împrejurări diferite .

De asemenea, d-l B. a declarat că, deşi inculpata A. i-a blocat numărul de telefon, acesta i-a trimis mesaj în fiecare sâmbătă în care avea stabilit de către instanţa de judecată programul de vizitare a minorei C., în încercarea de a stabili o întâlnire în acest sens, însă inculpata nu i-a răspuns la mesaje.

Mai mult decât atât, persoana vătămată a mai arătat că în luna aprilie a anului 2019, inculpata A. a fost somată telefonic de către executorul judecătoresc să răspundă persoanei vătămate la telefon, pentru a putea planifica programul de vizită al minorei, fără însă ca această somaţie să fi avut vreun efect.

Ulterior, persoana vătămată a arătat că inculpata a avut acelaşi comportament şi în cursul lunii mai 2019 (în data de 04.05.2018 şi în data de 18.05.2018), iar la data de 23.05.2019, executorul judecătoresc F. a emis o somaţie în dosar nr. x/2018, pe care a trimis-o pe e-mail, atât inculpatei A., cât şi avocatei acesteia, d-na G.

În continuare, persoana vătămată a arătat că la data de 24.05.2019 a trimis inculpatei A. şi avocatei dânsei, un e-mail pentru a propune ca loc de întâlnire pentru data de 01.06.2019 Complexul Sportiv Gheorgheni, însă nu a primit vreun răspuns.

Cu prilejul reaudierii din data de 16.07.2020 (dosar urmărire penală), persoana vătămată B. a precizat încă o dată că ultima oară când şi-a văzut fiica a fost în data de 16.02.2019. Persoana vătămată a mai arătat că inculpata A. a refuzat să se conformeze programului de vizită minor stabilit de instanţă, invocând faptul că persoana vătămată ar fi refuzat consilierea psihologică pentru buna relaţionare dintre părţi. Cu toate acestea, persoana vătămată B. arată în cuprinsul declaraţiei că a făcut demersuri pentru identificarea unui psiholog care să fie dispus să lucreze în zilele de sâmbătă şi tot dânsul a apelat la Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală Cluj, pentru ca întâlnirile cu minora să aibă loc în incinta acestei instituţii şi în prezenţa unui psiholog, însă între timp inculpata s-a mutat de pe raza judeţului Cluj în perioada 05-10.08.2019.

Persoana vătămată a mai arătat că la data de 03.08.2019, după ce minora C. a împlinit vârsta de 2 ani, s-a prezentat la locuinţa inculpatei din mun. Cluj - Napoca însoţit de martora D. pentru a-şi vizita fiica, conform Sentinţei civile nr. 6239/05.10.2018 pronunţate de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2018 din cuprinsul căreia rezultă că după împlinirea de către minoră a vârstei de 2 ani, persoana vătămată avea dreptul de a-şi vizita fiica fără prezenţa mamei, cu obligaţia de a lua minora de la locuinţa mamei şi de a o aduce înapoi la sfârşitul programului. Cu toate acesta, inculpata A. nu a deschis uşa şi a împiedicat astfel desfăşurarea programului de vizitare a minorei, refuzând, totodată să primească de la persoana vătămată cadoul pe care acesta l-a achiziţionat pentru fiica sa.

În continuare, inculpata A. a refuzat să divulge adresa la care locuieşte cu minora C. şi s-a prevalat de programul de vizită minori stabilit în cuprinsul Deciziei civile nr. 2026/A/21.09.2018 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2018, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, potrivit căruia programul de vizită minori urma să se desfăşoare într-un loc public, în prezenţa inculpatei şi a unei persoane apropiate de aceasta, astfel că îi comunica persoanei vătămate locuri de întâlnire în Lugoj, Arad, Poiana Braşov şi staţiunea Olimp din Constanţa, adresele fiind adesea inexacte.

Arată astfel persoana vătămată că în data de 19.10.2019 s-a deplasat la solicitarea inculpatei A. în parcul din localitatea Lugoj pentru a se întâlni cu minora C., însă nici inculpata, nici fiica dânsului nu au fost prezente, astfel că vizita nu a avut loc.

S-a arătat în continuare că în momentul în care a fost solicitat să se deplaseze în cursul lunii noiembrie 2019 pe raza staţiunii Olimp din judeţul Constanţa, persoana vătămată a solicitat fotografii care să ateste că fiica sa se află în staţiunea respectivă, pentru a nu parcurge inutil o distanţă de 1000 km, însă inculpata nu a dat curs solicitării.

Pe de altă parte, deşi persoana vătămată s-a arătat dispusă ca întâlnirile cu fiica sa să aibă loc în sediul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Medicală Arad, din cauză că inculpata a propus ca locaţii de întâlniri alte localităţi, această instituţie a comunicat persoanei vătămate că nu este de competenţa dânşilor să supervizeze întâlniri în Constanţa sau în Lugoj.

Persoana vătămată a mai arătat că a apelat la executorul judecătoresc pentru a o soma pe inculpata A. să se prezinte cu minora în a treia săptămână din luna noiembrie în faţa secţiei 3 de Poliţie din cadrul Poliţiei mun. Cluj - Napoca, însă inculpata nu a dat curs solicitării.

De asemenea, martorul H. arată că după ce inculpata nu s-a mai prezentat la întâlnirile din parcul Gheorgheni, cunoaşte faptul că persoana vătămată s-a prezentat la locuinţa acesteia şi deşi a auzit-o pe minoră şi a observat haine întinse pe balcon la uscat, inculpata nu i-a răspuns la telefon. Mai mult decât atât, martorul a declarat că bănuieşte că inculpata îl cheamă pe persoana vătămată în diferite judeţe ale ţării pentru a-l pune pe acesta în dificultate .

Cu prilejul audierii de la dosar nr. x/2019, inculpata A. a arătat că în data de 02.03.2019 l-ar fi încunoştiinţat pe d-l B. că minora C. are otită şi este necesar să se prezinte la urgenţă cu aceasta, fiind însă abordată în drum spre casă de persoana vătămată, care i-ar fi spus "să moară mă-ta dacă aşa ai să o creşti tu pe C. cum te-a crescut ea pe tine", fără să emită vreo solicitare în legătură cu programul de vizită minori şi fără să se intereseze de starea minorei.

Cu toate acestea, din corespondenţa depusă de d-l B. la dosarul cauzei rezultă că la data de 28.02.2019 a contactat-o pe avocata inculpatei A. pentru a stabili locaţia în care urma să îşi vadă fetiţa, care, însă i-a comunicat că a fost anunţată de către inculpată că nu va putea să fie prezentă la data de 02.03.2019, fără a oferi alte detalii, iar la data de 01.03.2019, persoana vătămată a revenit cu un e-mail prin care se arăta dispus să reprogrameze întâlnirea respectivă.

De asemenea, inculpata a mai arătat că nu îşi aminteşte să fi fost contactată de persoana vătămată în intervalul 16.03.2019 - 06.04.2019, însă arată că în Vinerea Mare, înainte de Sărbătorile Pascale din 2019 s-a întâlnit cu acesta întâmplător pe stradă, sens în care ar fi fost şicanată şi agresată, respectiv că în cursul lunii aprilie 2019 s-ar fi întâlnit din nou întâmplător pe stradă cu persoana vătămată, care i-a arătat semne obscene, fără ca acesta să se fi interesat de programul de vizită a minorei.

Cu toate acestea, persoana vătămată B. a depus la dosarul cauzei un e-mail trimis, atât inculpatei, cât şi apărătorului ales al acesteia privind întâlnirea din a treia sâmbătă a lunii martie 2019, mai precis pentru data de 16.03.2019, sens în care a solicitat să fie contactat pentru a stabili locaţia viitoarei întâlniri şi a ataşat somaţia întocmită în dosarul execuţional nr. x/2018 prin care inculpata A. a fost solicitată să se prezinte la data de 18.03.2019, ora 15:00, în vederea încheierii unui proces-verbal referitor la îndeplinirea obligaţiei de a permite programul de vizită minor stabilit de instanţă .

Din probele administrate în timpul urmăririi penale a rezultat că persoana vătămată B. nu a reuşit să îşi vadă fiica minoră nici în data de 16.03.2019 şi nici în data de 06.04.2019, motiv pentru care, la data de 09.04.2019 a înţeles să formuleze o plângere penală împotriva inculpatei, iar cu prilejul declaraţiei de la fila x, a arătat că inculpata a înţeles să îi blocheze numărul de telefon. De asemenea, la data de 20.04.2019, ora 10:30, persoana vătămată B. a solicitat organelor de poliţie din cadrul secţiei 3 să constate că în pofida faptului că i-a trimis inculpatei un mesaj, că programul de vizită minor va avea loc în faţa secţiei 3 de Poliţie, aceasta i-a blocat numărul de telefon şi nu s-a prezentat .

În continuare, d-na A. a precizat că în lunile mai şi iunie ale anului 2019, deşi a primit de la persoana vătămată o locaţie publică la care să se prezinte cu minora, nu a reuşit să se prezinte în locaţia respectivă, deoarece cu 15 minute înainte de ora programată, persoana vătămată B. se prezenta la domiciliul dânsei, solicita prezenţa unui echipaj de poliţie, suna lung la sonerie şi la interfon, astfel că inculpata nu se simţea în siguranţă şi nu avea posibilitatea de a se prezenta împreună cu o persoană de încredere la programul de vizită minori, într-o ambianţă amiabilă şi lipsită de ameninţări.

Cu toate acestea, în faţa reprezentanţilor DASM Cluj, inculpata A. a prezentat o stare de fapt fundamental diferită, precizându-le că d-l B. nu o sună, nu îi trimite niciun e-mail în încercarea de a vedea minora, şi întrucât acesta locuia în apropiere, inculpata se întreba "de ce nu trece pe aici, ştiind că ieşim mult afară şi o poate vedea pe C.", aspecte consemnate în raportul de vizită nr. x/24.07.2019 de la dosar nr. x/2019

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că la data de 02.05.2019, persoana vătămată B. i-a trimis un mesaj text inculpatei A. pentru a se prezenta la data de 04.05.2019, la ora 10:00 în Complexul sportiv Gheorgheni, însă din probele administrate în timpul urmăririi penale se constată că respectiva întâlnire nu a avut loc.

Prin declaraţia dată la fila x, d-l B. a arătat că inculpata i-a blocat numărul de apel şi nu a răspuns acestui mesaj trimis cu scopul de a programa o întâlnire într-un loc public. În replică, prin notele scrise depuse la fila x, inculpata a arătat că pentru data de 04.05.2019 nu a primit nicio comunicare prin e-mail de la persoana vătămată.

În mod similar s-au desfăşurat lucrurile şi în data de 18.05.2019, când persoana vătămată i-a trimis un mesaj text inculpatei A. prin care propunea ca loc de întâlnire "pentru sâmbătă, 19 mai 2019" Complexul Sportiv Gheorgheni. În cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul cauzei la dosar nr. x/2019 inculpata A. a arătat că nu a dat curs acestei întâlniri pentru că, potrivit hotărârii judecătoreşti întâlnirea trebuia să aibă loc în data de 18.05.2019 şi nu în data de 19.05.2019 după cum a solicitat d-l B. în mesaj, în pofida faptului că persoana vătămată a indicat în mod corect ziua în care urma să aibă loc întâlnirea, data eronată nefiind altceva decât o evidentă eroare de redactare.

Pentru data de 01.06.2019, persoana vătămată a apelat din nou la executorul judecătoresc, care la data de 23.05.2019 a trimis din nou o somaţie inculpatei A. pentru a respecta programul de vizitare a minorei, însă potrivit procesului-verbal întocmit la data de 02.07.2019 în dosarul execuţional nr. x/2018, aceasta nu a înţeles să respecte obligaţiile derivate din Decizia civilă nr. 2026/A/2018 .

Cu toate acestea, inculpata A. recunoaşte că în cursul lunii iunie 2019 i-a fost adus la cunoştinţă de către un reprezentant al DASM Cluj că persoana vătămată B. a solicitat ajutorul acestei instituţii pentru ca programul de vizită minori să se desfăşoare în sediul acesteia, în prezenţa unui psiholog, sens în care inculpata şi-a rezervat timp de gândire până în luna iulie 2019.

Astfel, din raportul de întâlnire nr. x/12.06.2019 de la dosar nr. x/2019 rezultă că la data de 12.06.2019, d-l B. s-a prezentat la sediul DASM pentru a cere sprijinul acestei instituţii pentru a-şi putea vizita fiica, menţionându-se faptul că dânsul a fost de acord ca întâlnirile să aibă loc la sediul DASM în prezenţa unui psiholog.

Din raportul de întâlnire nr. x/03.07.2019 rezultă că reprezentanţii DASM au informat-o pe inculpată despre posibilitatea organizării unei întâlniri între minoră şi tată la sediul instituţiei, în zilele de joi, anterior orei 17:30, însă inculpata şi-a rezervat timp de gândire pentru a se consulta cu avocatul.

În continuare, concluziile raportului de evaluare iniţială nr. x/05.07.2019 de la f. x au fost în sensul că inculpata A. refuză să poarte un dialog cu persoana vătămată B. referitor la fiica dânşilor. Aceste aspecte au fost confirmate şi prin declaraţia martorei I. de la dosar nr. x/2019

Potrivit notei telefonice din data de 10.07.2019 de la dosar nr. x/2019, inculpata A. a refuzat ca întâlnirile aferente programului de vizită minori să aibă loc în timpul săptămânii, în pofida faptului că avea cunoştinţă despre faptul că instituţia nu avea program de funcţionare la finalul săptămânii, iar din cuprinsul raportului de vizită nr. x/24.07.2019 de la dosar nr. x/2019 rezultă că inculpata A. şi-a exprimat acordul ca începând cu luna septembrie 2019 programul de vizită a minorei să aibă loc în incinta DASM, în zilele de joi, de la ora 16:30.

În aceste împrejurări, persoana vătămată B. nu a reuşit să se întâlnească cu minora C. în 15.06.2019, 06.07.2019 şi 20.07.2019, deşi, astfel cum rezultă din cele expuse anterior, făcea eforturi pentru a identifica o locaţie care să satisfacă pretenţiile d-nei A.. Mai mult decât atât, la data de 05.07.2019 a trimis un mesaj text inculpatei prin care îi transmitea că în data de 06.07.2019 doreşte să o vadă pe minora C., iar la data de 15.07.2019 a trimis un mesaj text inculpatei prin care o întreba dacă în data de 20.07.2019 o va aduce pe minora C., fără a primi însă un răspuns .

Ulterior, la data de 30.07.2019 d-l B. îi trimite un e-mail inculpatei A. pentru a stabili locaţia întâlnirii din prima săptămână a lunii august, atenţionând-o în acest sens şi printr-un mesaj text în care îi propune ca întâlnirea să aibă loc, fie în incinta DASM Cluj, fie în Complexul Sportiv Gheorgheni, respectiv îi indică faptul că poate lua legătura cu unul din psihologii angajaţi în cadrul DASM dacă doreşte ca la întâlnire să participe şi un psiholog.

Cu toate acestea, întâlnirea persoanei vătămate B. cu minora C. din 03.08.2019 nu a avut loc, însă la data de 02.08.2019 inculpata A. îi trimite un e-mail persoanei vătămate B. prin care îi comunică faptul că în luna august 2019 va fi plecată din localitate şi că întâlnirile dânsului cu minora vor avea loc abia în luna septembrie 2019.

Probele administrate în timpul urmăririi penale confirmă faptul că la data de 03.08.2019, atât inculpata A., cât şi minora C. se aflau la locuinţa lor din mun. Cluj - Napoca, str. x A, jud. Cluj.

Astfel, martora D. arată că minora C. a împlinit 2 ani la data de 31.07.2019, motiv pentru care a fost solicitată de nepotul său, d-l B. să îl însoţească pentru efectuarea programului de vizită minori, astfel că în momentul în care persoana vătămată a sunat la uşă, s-au auzit paşii fetiţei alergând spre uşa de acces, iar după câteva secunde s-a auzit vocea inculpatei care întreba "B., cu cine eşti?", însă aceasta nu a deschis uşa, motiv pentru care persoana vătămată a solicitat intervenţia unui echipaj de poliţie .

Potrivit procesului-verbal de constatare din data de 03.08.2019, ora 10:00 de la dosar nr. x/2019, organele de poliţie l-au identificat pe d-l B. şi pe d-na D. în faţa imobilului cu nr. x de pe str. x, iar ulterior au încercat să ia legătura telefonic cu inculpata A., care nu a răspuns însă la telefon.

Persoana vătămată a încercat fără succes să reprogrameze întâlnirea din data de 03.08.2019 pentru data de 08.08.2019, de la ora 16:00 la ora 17:30, la sediul DASM Cluj Napoca, notificând-o în acest sens pe inculpată şi printr-un mesaj text .

Pentru întâlnirea din 17.08.2019, persoana vătămată B. a trimis un e-mail inculpatei A. la data de 12.08.2019 prin care îi solicita să îi comunice ziua în care este disponibilă, iar ulterior, la data de 16.08.2019, întrucât nu a primit vreun răspuns, i-a trimis un mesaj text prin care o anunţa că în ziua următoare se va prezenta pentru a o vedea pe minoră .

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare din data de 17.08.2019, ora 10:50 de la f. x rezultă că persoana vătămată B., aflat pe strada x din mun. Cluj - Napoca, a solicitat ajutorul unui echipaj de poliţie, care în momentul în care au ajuns la faţa locului au constatat că în imobilul în care locuia inculpata A. se afla proprietarul apartamentului, d-l J., care le-a precizat că inculpata s-a mutat din apartament în urmă cu aproximativ o săptămână. Organele de poliţie au încercat să o contacteze telefonic pe inculpată, însă aceasta nu a răspuns la telefon. În aceste împrejurări, la data de 17.08.2019, în jurul orei 17:39, persoana vătămată B. a trimis un mesaj text inculpatei prin care o întreba unde s-a mutat fiica lor minoră, însă nu a primit vreun răspuns.

Eforturile persoanei vătămată de a-şi vedea fiica minoră au continuat şi în luna septembrie a anului 2019, astfel că la data de 03.09.2019 a trimis un e-mail inculpatei pentru a o întreba cum doreşte să se realizeze programul de relaţii personale în cursul lunii septembrie, însă nu a primit vreun răspuns, astfel că programul de vizită minori nu a avut loc la data de 07.09.2019.

De asemenea, la data de 17.09.2019, persoana vătămată B. îi trimite un e-mail inculpatei prin care îi solicită să îi transmită ziua în care este disponibilă pentru a putea avea relaţii personale cu minora C., inculpata răspunzându-i să contacteze DASM Arad cu precizarea că dânsa este disponibilă sâmbătă de la ora 10:00 la ora 12:00, însă în momentul în care persoana vătămată îi solicită o adresă la care să se prezinte pentru data de 21.09.2019, inculpata îi răspunde "DASM Arad, contactează-i". De altfel, în urma faptului că inculpata A. s-a mutat de pe raza judeţului Cluj pe raza judeţului Arad (fără a comunica persoanei vătămate noua adresă la care locuieşte minora C.), DASM Cluj a deferit cazul către DASM Arad la data de 20.09.2019, înştiinţându-l în acest sens, tot la data de 20.09.2019 şi pe d-l B. În aceste împrejurări, nu a avut loc nici întâlnirea stabilită programată pentru data de 05.10.2019.

Din adresa nr. x/10.09.2020 emisă de Direcţia de Asistenţă Socială Arad rezultă că nicio întâlnire nu a fost stabilită de către inculpata A. în mun. Arad, locaţie în care această instituţie este competentă, iar potrivit e-mail-urilor pe care d-na A. le-a transmis respectivei instituţii a rezultat că dânsa a stabilit una din întâlniri în localitatea Lugoj, jud. Timiş şi, mai mult decât atât, inculpata A. a refuzat întâlnirea pe care d-l B. a propus-o a se desfăşura în incinta DAS Arad .

Persoana vătămată B. mai arată că începând cu acest moment, inculpata A. a început să îi comunice locaţii pentru întâlnirile personale cu minora C. din locaţii variate din ţară (Lugoj, Arad, Poiana Braşov şi Constanţa).

Astfel, la data de 17.10.2019, inculpata îi trimite persoanei vătămate un e-mail cu următorul conţinut:

"Parc George Enescu Loc Lugoj Jud Timiş", iar după ce d-l B. i-a solicitat lămuriri suplimentare, inculpata i-a comunicat la data de 18.10.2019 că acela este locul viitoarei întâlniri cu minora C. .

Din declaraţiile martorilor D. şi H. de la dosar nr. x/2019 rezultă că aceştia l-au însoţit pe persoana vătămată la data de 19.10.2019 în mun. Lugoj, unde au aşteptat-o în zadar în parcul central pe inculpată să se prezinte cu minora C. Persoana vătămată a încercat să o contacteze telefonic pe inculpată de pe numărul său, însă aceasta i-a respins apelul, iar ulterior a sunat-o pe aceasta de pe telefonul martorului H.. Deşi inculpata a răspuns acestui din urmă apel, în momentul în care a recunoscut vocea persoanei vătămate, aceasta i-a închis telefonul.

În paralel, inculpata A. a trimis un e-mail la data de 19.10.2019, ora 10:00 către DGASPC Cluj (redirecţionat ulterior şi către biroul executorului judecătoresc), prin care solicita să se ia act de faptul că d-l B. nu a confirmat faptul că se va prezenta la vizită, iar la ora 11:36 a mai trimis un e-mail către asistentul social din cadrul DAS Arad pentru a raporta faptul că, deşi l-ar fi aşteptat pe B. jumătate de oră, acesta nu s-ar fi prezentat pentru a întreţine relaţii personale cu minora C. .

Pentru întâlnirile din 02.11.2019 şi 16.11.2019, inculpata A. i-a trimis la data de 31.10.2019 un e-mail persoanei vătămate B. prin care îl anunţa că locul de întâlnire este staţiunea Olimp, judeţul Constanţa . Întrucât inculpata nu s-a prezentat la întâlnirea precedentă din oraşul Lugoj, persoana vătămată B. i-a propus acesteia ca locul de întâlnire din data de 02.11.2019 să aibă loc în incinta DAS Arad, sub supravegherea d-nei asistent social K. . Întrucât inculpata a refuzat această propunere, persoana vătămată i-a solicitat o poză cu minora C. pe plajă, iar ulterior a revenit cu un e-mail în care explica faptul că are nevoie de o dovadă că minora se află în acea locaţie pentru a nu se deplasa inutil o distanţă de 700 km, dat fiind că inculpata nu se prezentase din 19.02.2019 la întâlnirile programate cu minora. În acelaşi sens este şi declaraţia martorului H. de la dosar nr. x/2019

Persoana vătămată B. a apelat încă o dată la executorul judecătoresc pentru emiterea unei somaţii, prin care inculpata A. a fost solicitată să se prezinte la data de 16.11.2019 în faţa secţiei 3 de Poliţie din mun. Cluj - Napoca în vederea respectării Deciziei civile nr. 2026/A/2018 . De asemenea, DAS Arad a comunicat inculpatei că nu are competenţe pe raza judeţului Constanţa .

Mai mult decât atât, din cuprinsul procesului-verbal de constatare din data de 16.11.2019, ora 12:00 de la f. x rezultă că organele de poliţie au luat legătura telefonic cu inculpata A., care le-a comunicat că se află pe raza municipiului Arad şi a refuzat să divulge adresa la care locuieşte.

Cu privire la întâlnirea din data de 07.12.2019, inculpata a arătat, atât prin notele scrise, cât şi prin e-mail-ul trimis la data de 07.12.2019 de la f. x verso că nu a fost contactată de persoana vătămată pentru stabilirea unei locaţii în care să aibă loc programul de vizită minori.

Pentru data de 21.12.2019, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 18.12.2019 că adresa de întâlnire este Parcul George Enescu din oraşul Lugoj, judeţul Timiş, lăsând să înţeleagă că ar domicilia împreună cu minora la adresa respectivă . Cu toate acestea, persoana vătămată i-a solicitat, în prealabil, inculpatei să se deplaseze pentru întâlnirea din 21.12.2019 împreună cu minora în mun. Cluj - Napoca, în faţa sediului secţiei 3 de Poliţie .

Pentru data de 04.01.2020, inculpata A. a trimis persoanei vătămate un e-mail la data de 30.12.2019 în care îi solicita persoanei vătămate să se prezinte în Poiana Braşov pentru a avea programul de relaţii personale cu minora C., fără a preciza o adresă administrativă . Cu toate acestea, persoana vătămată B. i-a solicitat inculpatei să îi confirme prezenţa minorei în Poiana Braşov, dat fiind istoricul întâlnirilor precedente precum şi faptul că nu cunoaşte adresa de domiciliu a minorei .

Din corespondenţa depusă la dosarul cauzei, se constată în continuare următoarele:

- pentru data de 18.01.2020, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 14.01.2020 că adresa de întâlnire este Parcul George Enescu din oraşul Lugoj, judeţul Timiş;

- pentru data de 21.03.2020, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 18.03.2020 că se prevalează în continuare de Decizia civilă nr. 183/A/2020 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, având ca obiect ordonanţă preşedinţială (în pofida faptului că între timp se pronunţase Decizia civilă nr. 183/A/12.02.2020, pronunţate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018), insistând în continuare ca întâlnirile să aibă loc într-un spaţiu public ales de dânsa, impunând de această dată condiţii suplimentare, în sensul că persoana vătămată ar fi trebuit să prezinte o adeverinţă medicală care să ateste că nu este infectat cu virusul COVID 19;

- pentru data de 04.04.2020, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 30.03.2020 că programul de vizită minor va avea loc doar după ridicarea stării de urgenţă;

- pentru data de 16.05.2020, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 15.05.2020 că programul de vizită minor va avea loc doar după ridicarea stării de alertă, în loc public, în localitatea Lugoj, jud. Timiş, reiterând faptul că şi-ar produce în continuare efectele juridice Decizia civilă nr. 183/A/2020 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, în pofida faptului că între timp se pronunţase Decizia civilă nr. 183/A/12.02.2020, pronunţate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018 . Cu toate acestea, persoana vătămată B. i-a solicitat inculpatei să îi comunice locaţia din care o va putea prelua pe minora C. potrivit hotărârii pronunţate în Dosar nr. x/2018

De altfel, din declaraţiile inculpatei din faza de judecată (30.09.2020) rezultă că aceasta a cunoscut, în toată perioada reţinută în rechizitorii, că existau hotărâri judecătoreşti prin care se stabiliseră programe de vizitare ale minorei, de către persoana vătămată .

Cu toate acestea inculpata a arătat că ea nu a încălcat cu rea-credinţă dispoziţiile instanţei, ci a încercat să îşi apere fiica minoră de comportamentul agresiv al persoanei vătămate. Astfel, văzând comportamentul persoanei vătămate de la cele două întâlniri a încercat să găsească persoane de încredere care să o însoţească, dar a fost refuzată, deoarece acestea se simţeau ameninţate de către persoana vătămată.

În acelaşi timp inculpata a arătat că a încercat să îşi asigure serviciile unei firme de pază, care să o însoţească la întâlnirile cu persoana vătămată, dar datorită tarifelor ridicate solicitate nu a putut să încheie un astfel de contract.

Inculpata a mai arătat că s-a simţit hărţuită de comportamentul persoanei vătămate, de faptul că acesta, de fiecare dată când aveau o întâlnire se prezenta cu cinci minute înainte la uşa apartamentului său, însoţit de o altă persoană şi astfel a decis să nu mai participe la aceste întâlniri nesimţindu-se în siguranţă.

În acelaşi timp inculpata a recunoscut, în esenţă, că nu a participat la întâlnirile solicitate de către persoana vătămată, dar a arătat că pentru fiecare dintre ele a avut un motiv întemeiat. Fie acestea nu erau confirmate la data şi ora la care ea solicita acest lucru, fie îi era teamă că nu este în siguranţă, fie se afla în imposibilitatea de a se prezenta fizic, deoarece nu se afla în acea localitate.

În drept.

Faptele inculpatei A., care în mod repetat, în datele de 03.11.2018, 17.11.2018, 01.12.2018, 15.12.2018, 05.01.2019, 19.01.2019, 02.02.2019, 02.03.2019, 16.03.2019, 06.04.2019, 20.04.2019, 04.05.2019, 18.05.2019, 01.06.2019, 15.06.2019, 06.07.2019, 20.07.2019, 03.08.2019, 17.08.2019, 07.09.2019, 21.09.2019, 05.10.2019, 19.10.2019, 02.11.2019, 16.11.2019 şi 07.12.2019, 21.12.2019, 04.01.2020, 18.01.2020, 01.02.2020, 15.02.2020, 07.03.2020, 21.03.2020, 04.04.2020, 18.04.2020, 02.05.2020, 16.05.2020, 06.06.2020, a refuzat să asigure condiţiile necesare şi chiar a împiedicat persoana vătămată B. prin conduita adoptată să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minora C., încălcând astfel obligaţiile stabilite prin Decizia civilă nr. 2026/A/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, Sentinţa civilă nr. 6239 din data de 05.10.2018, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2018, respectiv obligaţiile stabilite prin Decizia civilă nr. 183/A/12.02.2020, pronunţate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, prev. de art. 379 alin. (2) din C. pen. (38 de acte materiale).

Potrivit art. 379 alin. (2) din C. pen.: Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent. (pedeapsa de la o lună la 3 luni sau amendă).

Obiectul juridic special al infracţiunii îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la creşterea şi educarea copiilor, valori extrem de importante în dezvoltarea acestora, norma juridică apărând drepturile părintelui de a avea legături personale cu minorul ce a fost încredinţat spre creştere şi educare altei persoane.

Subiectul activ al infracţiunii este părintele căreia i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească pentru creştere şi educare, în cauză fiind îndeplinită această condiţie, deoarece minora i-a fost încredinţată inculpatei prin hotărârile judecătoreşti.

Subiectul pasiv este minora care are dreptul de a avea legături personale cu părintele şi tatăl care a fost împiedicat să aibă legături persoanele cu minora.

Elementul material al infracţiunii constă în împiedicarea, în mod repetat a tatălui de a avea legături personale cu minora, în condiţiile stabilite prin hotărârile judecătoreşti.

Elementul material al infracţiunii a rezultat fără urme de îndoială din analiza mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, rezultând dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpata nu a avut un comportament prin care a împiedicat exercitarea, în mod efectiv a programului de vizită de către persoana vătămată, fie prin stabilirea unor condiţii foarte greu sau chiar imposibil de realizat, condiţii care, de altfel, nu erau cuprinse în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti, fie prin ignorarea cererilor formulate de către persoana vătămată, fapte care au dus la imposibilitatea exercitării dreptului persoanei vătămate de a avea legături personale cu minora.

De asemenea, caracterul repetat al faptei rezultă din existenţa a nenumărate acte de împiedicare efectivă, respectiv în zilele de 03.11.2018, 17.11.2018, 01.12.2018, 15.12.2018, 05.01.2019, 19.01.2019, 02.02.2019, 02.03.2019, 16.03.2019, 06.04.2019, 20.04.2019, 04.05.2019, 18.05.2019, 01.06.2019, 15.06.2019, 06.07.2019, 20.07.2019, 03.08.2019, 17.08.2019, 07.09.2019, 21.09.2019, 05.10.2019, 19.10.2019, 02.11.2019, 16.11.2019 şi 07.12.2019, 21.12.2019, 04.01.2020, 18.01.2020, 01.02.2020, 15.02.2020, 07.03.2020, 21.03.2020, 04.04.2020, 18.04.2020, 02.05.2020, 16.05.2020, 06.06.2020.

Fapta a fost săvârşită cu intenţie directă de către inculpată deoarece aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale (împiedicarea legăturilor personale dintre tată şi minoră) şi l-a urmărit (art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.

Sub aspectul existenţei infracţiunii nu are relevanţă scopul pentru care au fost săvârşite faptele .

Astfel, deşi inculpata, pe tot parcursul procesului penal a încercat să îşi justifice faptele, arătând că a încercat să o protejeze pe minoră de comportamentul abuziv al tatălui, precum şi prin faptul că nu se simţea în siguranţă în prezenţa acestuia şi se simţea hărţuită, instanţa va avea în vedere aceste apărări cu prilejul individualizării pedepsei şi apreciază că acestea nu reprezintă cauze justificate în sensul C. pen.

Mai mult decât atât, aceste aspecte au fost invocate în faţa instanţelor civile, care analizând situaţia conflictuală dintre părţi au apreciat că interesul superior al minorului este acela de a avea în continuare relaţii personale cu tatăl său, în vederea exercitării drepturilor personale, inculpata neputând, pe baza propriei analize să denatureze conţinutul dispoziţiilor instanţei.

La individualizarea sancţiunii şi a proporţionalităţii acesteia, instanţa de fond a avut în vedere în conformitate cu dispoziţiile art. 74 din C. pen., gravitatea infracţiunii săvârşite, circumstanţele personale ale inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Gravitatea infracţiunii comise a fost apreciată, s-a avut în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum şi natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că faptele săvârşite de inculpată prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că faptele sale au afectat relaţiile sociale referitoare la creşterea şi educarea minorei şi au privat, atât minora, cât şi persoana vătămată de stabilirea unor legături personale.

În stabilirea gravităţii faptei, instanţa de fond a avut în vedere şi numărul mare de fapte, caracterul şicanator în care s-au desfăşurat relaţiile dintre inculpată şi persoana vătămată, precum şi faptul că, deşi aceasta a fost trimisă în judecată la data de 06.06.2019 pentru o parte din faptele reţinute în cauză a continuat să împiedice desfăşurarea în mod firesc a relaţiilor dintre tată şi minoră.

În ceea ce priveşte persoana inculpatei, acesta a avut o atitudine sinceră, în cursul judecăţii, dar şi în faza de urmărire penală, recunoscând săvârşirea faptei, în esenţă.

În acelaşi timp inculpata este integrată social.

Din concluziile raportului de psihodiagnostic şi evaluare clinică a rezultat că inculpata prezintă o anxietate peste medie cu privire la posibile agresiuni fizice şi o anxietate medie în situaţii ambigue, o temere şi lipsă de siguranţă în afara unei interdicţii oficiale adresate tatălui minorei.

Astfel, instanţa de fond a avut în vedere că pe fondul relaţiei conflictuale existente între inculpată şi tatăl minorei aceasta a dezvoltat o temere în a relaţiona cu acesta, temere care a determinat-o să acţioneze, în sensul celor reţinute în prezenta cauză, dar în acelaşi timp apreciază că această temere nu poate fi de natură a justifica îngrădirea în totalitate a relaţiilor dintre tată şi minoră, cu atât mai mult cu cât din probele administrate nu a rezultat că inculpata sau minora s-au aflat în situaţii incomode pe parcursul întâlnirilor desfăşurate.

În privinţa limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 379 alin. (2) din C. pen., fapta dedusă judecăţii se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, prin prisma dispoziţiilor legale invocate anterior, instanţa apreciază că în cauză se impune aplicarea pedepsei amenzii, aceasta fiind suficientă şi necesară pentru a atrage atenţia inculpatei asupra gravităţii faptei sale şi asupra consecinţelor produse şi mai ales pentru a o determina pe acesta să respecte, în viitor drepturile minorei şi ale persoanei vătămate de a avea legături personale.

În consecinţă, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. b) C. pen., instanţa de fond a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 200 zile amendă.

În temeiul art. 61 alin. (2) C. pen., a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON şi a aplicat inculpatei pedeapsa amenzii de 2000 RON.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen., privind consecinţele neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

Cu privire la latura civilă

Prin cererea depusă la dosar persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON în nume propriu şi 20.000 RON în numele minorei.

Potrivit art. 379 alin. (2) din C. pen. subiect pasiv al infracţiunii pot fi, atât minora, cât şi părintele care împiedicat să aibă legături cu minorul, deoarece ambilor le este încălcat dreptul la legături personale, drept care face parte din sfera relaţiilor referitoare la creşterea şi educarea copiilor.

Potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., "Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale", în timp ce alin. (5) al aceluiaşi text de lege prevede că "repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile".

În acest sens, art. 1357 alin. (1) din C. civ. prevede că "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare". De reţinut sunt şi dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ., potrivit cărora orice persoană are îndatorirea de a respecta regulile de conduită impuse de lege şi de a nu aduce atingere drepturilor altor persoane, fiind răspunzător pentru toate prejudiciile cauzate prin încălcarea acestor îndatoriri, prejudiciile urmând a fi reparate integral.

În speţă, realizând elementul material al infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, inculpata a săvârşit, inclusiv potrivit prevederilor legislaţiei civile, o faptă ilicită aptă să antreneze răspunderea sa delictuală.

Cu privire la existenţa şi natura prejudiciului, instanţa de fond a reţinut faptul că părţile civile au solicitat doar daune morale, dar acestea sunt numai în parte justificate.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe minora C., instanţa de fond a apreciat că prejudiciul moral nu a fost dovedit, deoarece chiar dacă în abstract instanţa de fond a reţinut că acesteia i-a fost încălcat dreptul de a avea legături personale cu tatăl său nu poate reţine, în mod automat, că acesta a suferit şi un prejudiciu moral, cu atât mai mult aceasta are o vârstă fragedă şi nu a reuşit până la această vârstă să dezvolte o relaţie personală cu tatăl său.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de partea civilă B., instanţa de fond a reţinut că acesta există şi a fost dovedit, fapta ilicită a inculpatei ducând la imposibilitatea exercitării dreptului părţii civile de a avea legături personale cu minora, de a dezvolta o relaţie cu aceasta şi de a contribui la creşterea şi educarea acesteia.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că suma de 5000 RON este suficientă pentru a compensa prejudiciul suferit de partea civilă.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre fapta de lovire şi prejudiciul produs, şi această condiţie este îndeplinită în speţă.

În privinţa vinovăţiei inculpatei, aceasta a fost stabilită cu ocazia analizei laturii subiective a infracţiunii.

În consecinţă, instanţa de fond a obligat inculpata să îi plătească părţii civile B. suma de 5000 RON cu titlu de daune morale, şi a respins în rest acţiunea civilă.

II. Prin Decizia penală nr. 713/A/2022 din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca împotriva Sentinţei penale nr. 21/07.01.2022 a Judecătoriei Cluj Napoca pe care a desfiinţat-o în latura penală şi judecând în fond:

A stabilit pedeapsa de 1 lună închisoare în sarcina inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, prev. de art. 379 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

S-a menţionat că pe durata termenului de supraveghere, inculpata are de respectat măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a)-e) din C. pen.:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatei să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 30 de zile în cadrul Primăriei Arad sau al Spitalului Judeţean Arad.

În baza art. 85 alin. (2) lit. c) din C. pen. a fost obligată inculpata să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. (s-a recomandat de către magistraţi urmarea unui program care să pună accentul pe dezvoltarea psihocomportamentală a inculpatei).

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. s-au comunicat Serviciului de Probaţiune Arad.

În baza art. 86 alin. (2) din C. pen., supravegherea executării obligaţiilor prev. în art. 85 alin. (2) lit. a) - c) din C. pen. urma a se face de Serviciul de Probaţiune.

I s-a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării art. 88 din C. pen. vizând revocarea amânării aplicării pedepsei.

Au fost înlăturate din sentinţa atacată art. 61 - 63 din C. pen.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contraveneau prezentei decizii.

Totodată, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul părţii civile B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut, cu privire la apelul declarat de parchet,că sentinţa instanţei de fond a stabilit în mod judicios vinovăţia inculpatei în săvârşirea faptei imputate, însă hotărârea este netemeinică prin raportare la natura sancţiunii aplicate, respectiv amenda penală în cuantum de 2000 RON.

Curtea a reţinut că o pedeapsă cu amenda penală într-un cuantum, atât de redus nu este de natură a responsabiliza inculpata cu privire la respectarea hotărârilor judecătoreşti în privinţa obligativităţii asigurării condiţiilor pentru ca persoana vătămată B. să-şi exercite dreptul de a avea legături personale cu minora C., sentinţa apelată fiind, astfel netemeinică raportat la natura sancţiunii aplicate.

Cu privire la starea de fapt, prin cele două rechizitorii prin care inculpata a fost trimisă în judecată s-a reţinut că în datele de 03.11.2018, 17.11.2018, 01.12.2018, 15.12.2018, 05.01.2019, 19.01.2019, 02.02.2019, 02.03.2019, 16.03.2019, 06.04.2019, 20.04.2019, 04.05.2019,18.05.2019, 01.06.2019, 15.06.2019, 06.07.2019, 20.07.2019, 03.08.2019, 17.08.2019, 07 .09. 2019, 21.09.2019, 05.10.2019, 19.10.2019, 02.11.2019, 16.11.2019 şi 07.12.2019, 21.12.2019, 04.01.2020, 18.01.2020, 01.02.2020, 15.02.2020, 07.03.202, 21.03.2020, 04.04.2020, 18.04. 2020, 02.05.2020, 16.05.2020, 06.06.2020, aceasta a refuzat să asigure condiţiile necesare şi chiar a împiedicat-o pe persoana vătămată B., prin conduita adoptată să îşi exercite dreptul de avea legături personale cu minora C., încălcând, astfel obligaţiile stabilite prin decizia civilă- 2026/AJ2018 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018 şi Sentinţa civilă nr. 6239 din data de 05.10.2018 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca (pentru perioada 03.l l.2018 - 12.02.2020), respectiv obligaţiile stabilite prin Decizia civilă nr. 183/A/12.02.2020 pronunţate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018 (pentru perioada 12.02.2020 - 06.06.2020).

Referitor la hotărârile judecătoreşti incidente în cauză privind dreptul persoanei vătămate de a avea legături personale cu minora C. s-au reţinut următoarele: -prin Decizia civilă nr. 2026/A/2018 pronunţată de Tribunalul Cluj la data de 21.09.2018 în Dosar nr. x/2018 a fost admis apelul declarat de către B. împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. x/22.06.2018, sentinţa fiind schimbată în întregime, stabilind în favoarea acestuia un program de relaţii personale cu minora C. în prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 10:00 şi 12:00, într-un loc public, în prezenţa mamei şi a unei persoane apropiate de aceasta, până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2018 .

În paralel, în Dosar nr. x/2018 instanţa de judecată a fost sesizată de inculpata A. pentru stabilirea domiciliului minorei la locuinţa sa, exercitarea autorităţii judecătoreşti în mod exclusiv de către dânsa cu obligarea persoanei vătămate B. la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/4 din venitul realizat. Pe de altă parte, instanţa a fost sesizată şi prin cererea reconvenţională formulată de persoana vătămată B. prin care a solicitat respingerea cererii de exercitare în mod exclusiv a autorităţii părinteşti, precum şi stabilirea în favoarea sa a unui program de vizită a minorei C.

Prin Sentinţa civilă nr. 6239/2018 pronunţată la data de 05.10.2018 de Judecătoria Cluj Napoca în Dosar nr. x/2018 s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei C. să se exercite în comun şi în mod egal de ambii părinţi, s-a stabilit domiciliul minorei la locuinţa mamei şi s-a stabilit în favoarea persoanei vătămate B., programul de vizitare a minorei.

Prin Decizia civilă nr. 183/A/12.02.2020 a Tribunalului Cluj în Dosar nr. x/2018, a fost admis apelul declarat de către A. împotriva Sentinţei civile nr. 6239/2018, fiind stabilit în favoarea persoanei vătămate B., un program de vizitare a minorei C. în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, respectiv în ziua de sâmbătă, între orele 10:00 - 12:00, fără prezenţa mamei, cu obligaţia pentru B. de a lua minora de la locuinţă şi de a o aduce înapoi la sfârşitul programului.

Prin Decizia civilă nr. 684/A/30.06.2020 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2020 s-a dispus schimbarea Deciziei civile nr. 183/A/2020 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, ca urmare a admiterii cererii de revizuire formulată de către inculpată, astfel că a fost menţinută în totalitate Sentinţa civilă nr. 6239/2018 pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca în acelaşi dosar.

În urma pronunţării acestor hotărâri judecătoreşti, persoana vătămată şi inculpata au organizat în datele de 06.10.2018 şi 20.10.2018 două întâlniri care au avut drept scop întreţinerea de legături personale între persoana vătămată B. şi minoră, în cursul judecăţii inculpata, susţinând că persoana vătămată s-ar fi manifestat agresiv din punct de vedere verbal, nemanifestând vreun interes în interacţionarea cu minora.

În acest sens, Curtea a reţinut faptul că martora D. a asistat la una dintre întâlnirile din cursul lunii octombrie 2018, infirmând cele declarate de către inculpată. Astfel, potrivit declaraţiei martorei din cursul judecăţii, întâlnirea a durat doar 20 de minute, timp în care inculpata nu i-a permis persoanei vătămate să se atingă de fetiţă, încerca să facă scandal, strigând "ai auzit cum mă ameninţă?", martora negând că ar fi auzit aşa ceva, dar ulterior, apropiindu-se de cele două părţi a auzit-o pe inculpată spunându-i lui B. "nu o să mai vezi fetiţa, o să te decad din drepturile părinteşti şi o să te bag în puşcărie.".

Totodată, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum şi din declaraţiile părţilor, ultima întrevedere în cadrul căreia persoana vătămată a putut să-şi vadă fiica minoră şi să relaţioneze cu aceasta a fost în data de 16.02.2019 la sediul executorului judecătoresc. Ulterior acestui moment, inculpata a refuzat din nou să asigure condiţiile necesare şi chiar mai mult l-a împiedicat pe B. prin conduita adoptată să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minora C.

Mai mult, în ciuda eforturilor repetate depuse de către persoana vătămată, în sensul realizării întâlnirilor cu inculpata şi fiica minoră a acestora pentru a-şi putea exercita dreptul de vizită, inclusiv prin intermediul executorilor judecătoreşti sau chiar şi în prezenţa unui reprezentat sau al unui psiholog din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Medicală Cluj, respectiv Arad, inculpata a refuzat să se prezinte la întrevederi invocând, pe de-o parte, o stare de temere cauzată de B., iar pe de altă parte, o lipsă de comunicare din partea fostului concubin.

Astfel, în privinţa stării de temere, invocată de către inculpată, în mod judicios a reţinut judecătorul fondului faptul că aceasta nu este de natură a înlătura răspunderea penală a acesteia putând fi avută în vedere doar la individualizarea sancţiunii.

Curtea a reţinut că inculpata şi-a justificat conduita infracţională prin aceea că a încercat să o protejeze pe minoră de comportamentul abuziv al tatălui, precum şi prin prisma faptului că nu se simţea în siguranţă în prezenţa acestuia, considerându-se, totodată, hărţuită. Cu toate acestea, este de observat că în cadrul considerentelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu privire la minora C. a fost analizată în mod expres relaţia conflictuală dintre inculpată şi persoana vătămată din perspectiva tuturor alegaţiilor formulate şi cu luarea în considerare a interesului superior al copilului. Astfel, s-a stabilit necesitatea asigurării relaţiilor dintre persoana vătămată şi minoră, întrucât nu a fost identificat vreun element care să pună în primejdie integritatea fizică sau psihică a acesteia.

Aşa fiind, se impun a fi învederate, în parte, considerentele reţinute de către instanţa de judecată la soluţionarea dosarului nr. x/2019 (având ca obiect aplicare amendă civilă inculpatei), în sensul, că sunt irelevante susţinerile inculpatei A. cu privire la comportamentul agresiv al persoanei vătămate faţă de dânsa, cu atât mai mult cu cât acest comportament a fost avut în vedere de Tribunalul Cluj la stabilirea programului de relaţii personale, dispunându-se ca întâlnirile dintre tată şi minoră să aibă loc în public, în prezenţa mamei şi a unei alte persoane apropiate de aceasta. .

Corespunde realităţii că prin Sentinţa civilă nr. 997/13.02.2018 pronunţată în dosarul civil nr. x/2018, a fost admisă în parte cea de-a doua cerere de emitere a ordinului de protecţie formulată de A. pe o durată de 6 luni, fiind respinsă cererea în privinţa minorei, întrucât nu a fost probat faptul că B. ar fi manifestat orice formă de violenţă la adresa fiicei sale, astfel încât apărările invocate de către inculpată, justificate de nevoia de protejare a minorei nu pot fi primite. (dosar up. nr. x/2019)

Mai mult, la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte faptul că persoana vătămată B. ar fi exercitat acte de agresiune fizică sau verbală asupra fiicei sale minore, de natură a justifica existenţa unei temeri din partea inculpatei, temere care să o determine să nu respecte hotărârile judecătoreşti pronunţate.

Este incontestabil că sunt relaţii conflictuale între cele două părţi confirmate, atât de emiterea a două ordine de protecţie în favoarea inculpatei, cât şi de numeroasele litigii civile existente între cei doi foşti concubini, însă neînţelegerile acestora nu pot periclita legăturile personale dintre tată şi fiică, în contextul în care probatoriul administrat în speţă nu confirmă vreun comportament agresiv la adresa minorei.

În acest sens, Curtea a avut în vedere şi dispoziţiile instanţelor civile referitoare la modul în care ar fi trebuit să se realizeze vizitele şi anume în public, în prezenţa mamei şi a unei persoane de încredere, împrejurări de natură a garanta siguranţa minorei.

Mai mult, Curtea a reţinut că la momentul soluţionării apelului declarat de către persoana vătămată în Dosarul nr. x/2018, însăşi inculpata a indicat, personal, în fata instanţei de judecată la data de 21.09.2018 că este de acord cu stabilirea unui program de vizitare care să se desfăşoare de două ori pe lună, în weekend, în public, la care să fie şi ea prezentă împreună cu o persoană apropiată acesteia. (dosar up. x/2019).

Mai mult, prin Decizia civilă nr. 183/12.02.2020 a Tribunalului Cluj s-a stabilit că după împlinirea vârstei de 2 ani de către minoră, respectiv începând cu data de 31.07.2019, vizitele tatălui trebuie să se realizeze fără prezenţa mamei, cu obligaţia pentru B. de a lua fetiţa de la locuinţă şi de a o aduce înapoi la sfârşitul programului.

Or, împrejurarea că instanţa de judecată în urma analizării tuturor alegaţiilor inculpatei a stabilit posibilitatea pentru persoana vătămată de a-şi vizita fiica, în absenţa mamei, infirmă susţinerile acesteia în privinţa comportamentului agresiv faţă de minoră şi a existenţei unui pericol pentru aceasta din partea tatălui.

Curtea a reţinut că la individualizarea pedepsei, respectiv a modalităţii de stabilire a acesteia trebuie avute în vedere toate circumstanţele comiterii infracţiunii, respectiv numărul mare de acte materiale, 38, frecvenţa infracţională, durata de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, din 03.1l.2018 - 06.06.2020, lipsa unei comunicări reale, loiale cu persoana vătămată, decizia luată în cunoştinţă de cauză de către inculpată de a nu respecta măsurile dispuse de către instanţele de judecată privind încredinţarea minorei şi de a îngrădi, în mod voit, acest drept al persoanei vătămate, conduita acesteia dovedindu-se a fi una şicanatoare.

Curtea a avut în vedere şi împrejurarea că inculpata a perseverat în conduita infracţională şi după momentul în care a fost sesizată instanţa de judecată cu o parte din actele materiale reţinute în sarcina sa.

Curtea a apreciat că raportat la împrejurările comiterii faptei şi circumstanţele personale ale inculpatei, condamnarea la o pedeapsă minimă de 2000 RON (200 zile-amendă * 10 RON/zi) nu satisface cerinţele realizării scopurilor pedepsei (represiv, preventiv şi educativ), impunându-se sancţionarea cu mai multă severitate a conduitei antisociale a acesteia.

În acest sens, este de relevat faptul că încă din cursul urmăririi penale, fiind audiată în dosarul penal nr. x/2018, la data de 21.01.2019 (dos. up.), inculpata a arătat că este dispusă să suporte consecinţele conduitei sale, precizând că nu va respecta programul de vizită, întrucât se teme de comportamentul agresiv al fostului său concubin şi nu doreşte să o expună pe minoră unei atare manifestări.

În cursul judecăţii, cu ocazia primei audieri (vizând dosarul penal nr. x/2018), fiind întrebată în mod expres care a fost motivul pentru care a refuzat întrevederile cu persoana vătămată, aceasta a indicat frica pentru viaţa dânsei şi a minorei, precizând următoarele: "Îmi pot nenoroci copilul pentru o hotărâre judecătorească şi nu acesta este scopul meu. Am plecat la Arad pentru a avea persoane de încredere care să fie alături de mine la întâlnirile din cadrul programului de vizită.".

Ulterior, cu ocazia audierii privind dosarul penal nr. x/2019 inculpata a precizat "ceea ce mi-a creat această convingere au fost vorbele persoanei vătămate care mi-a spus că pe el copilul nu îl interesează, că este fată, dar pentru ceea ce i-am făcut eu, voi regreta toată viaţa." .

Curtea a stabilit că nu poate fi reţinută lipsa de interes a persoanei vătămate faţă de fiica sa minoră, în modalitatea invocată de către inculpată, date fiind numeroasele şi repetatele demersuri pe care le-a făcut în vederea realizării, fără succes, a programului de vizită.

Mai mult, afirmaţia inculpatei în sensul că s-a mutat în Arad pentru a avea persoane de încredere care să o însoţească la programul de vizită, trebuie analizată prin raportare la conduita acesteia, care a refuzat să asigure condiţiile necesare şi chiar a împiedicat-o pe persoana vătămată B. să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minora C.

Probele administrate în cauză demonstrează că inculpata A. nu a avut o comunicare reală şi loială cu B. cu privire la locaţiile în care ar fi trebuit să se desfăşoare întâlnirile cu minora C., i-a blocat acestuia apelurile efectuate de pe numărul lui de telefon, nu răspundea la mesajele concubinului în legătură cu stabilirea programului de vizită a minorei, s-a mutat din localitate pe raza judeţului Arad, a refuzat să divulge adresa la care locuia minora, a stabilit locuri de întâlnire în zone diferite ale ţării (oraşul Lugoj, staţiunea Olimp, Poiana Braşov), astfel încât persoana vătămată B. nu s-a putut întâlni cu minora C. potrivit programului stabilit de instanţa de judecată, comportamentul acesteia, având un caracter profund şicanator.

Probatoriul administrat atestă că inculpata s-a mutat pe raza judeţului Arad în cursul lunii august 2019, refuzând să indice adresa la care se află motivând că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate nu a fost obligată să divulge locaţia, ci doar locul de întâlnire pentru programul de vizită. Aceste justificări ale inculpatei sunt total nefondate în contextul în care începând cu data de 31.07.2019 (data împlinirii vârstei de 2 ani de către minora C.), programul de vizită trebuia să se realizeze fără prezenţa mamei, cu obligaţia pentru persoana vătămată de a lua fetiţa de la locuinţă şi de a o aduce înapoi la sfârşitul programului.

Mai mult, în ciuda alegaţiilor inculpatei, în sensul, că au existat ocazii în care aceasta i-a comunicat persoanei vătămate locul de întâlnire şi rar a primit vreun răspuns, acestea nu pot fi însuşite, date fiind înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, respectiv corespondenţa purtată între cele două părţi, atât prin intermediul mesajelor tip SMS, cât şi prin e-mail. Din contră, din corespondenţa purtată reiese că persoana vătămată a depus eforturi repetate în stabilirea unui loc de întâlnire pentru a-şi putea exercita dreptul de a avea legături personale cu minora C., însă comportamentul inculpatei a fost în sensul de a împiedica realizarea acestor întrevederi.

În acest sens, relevant este evenimentul din data de 02.05.2019 când persoana vătămată B. i-a trimis un mesaj text inculpatei A. pentru a se prezenta la data de 04.05.2019 la ora 10:00, în Complexul sportiv Gheorgheni, însă, din probatoriul administrat în timpul urmăririi penale, a rezultat că respectiva întâlnire nu a avut loc. În cursul urmăririi penale, persoana vătămată a indicat că inculpata i-a blocat numărul de apel şi nu a răspuns acestui mesaj trimis, fosta concubină replicând că pentru data de 04.05.2019 nu a primit vreo comunicare prin e-mail de la persoana vătămată.

În mod similar, în data de 18.05.2019 persoana vătămată i-a trimis un mesaj text inculpatei A. prin care propunea ca loc de întâlnire "pentru sâmbătă, 19 mai 2019" Complexul Sportiv Gheorgheni, aceasta nedând curs acestei solicitări întrucât, astfel cum reiese din cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul cauzei, potrivit hotărârii judecătoreşti, întâlnirea trebuia să aibă loc în data de 18.05.2019 şi nu în data de 19.05.2019. Or, persoana vătămată a indicat în mod corect ziua în care urma să aibă loc întâlnirea, data eronată nefiind altceva decât o evidentă eroare de redactare.

Curtea a reţinut că refuzul inculpatei A. de a da curs propunerii persoanei vătămate, invocând acest pretext subliniază, în mod cert, reaua-credinţă cu care aceasta a înţeles să se supună hotărârilor judecătoreşti pronunţate, fiind evident faptul că nu a intenţionat, vreun moment, să respecte programul de vizitare a minorei C.. De altfel, această intenţie a inculpatei de a nu respecta hotărârile judecătoreşti pronunţate rezultă în mod clar din declaraţia sa dată în dosarul penal m. x/2018, la data de 21.01.2019, ocazie cu care aceasta a arătat că este dispusă să suporte consecinţele conduitei sale.

Pe de altă parte, trebuie observate demersurile pe care persoana vătămată le-a făcut pentru a identifica o variantă acceptabilă şi din perspectiva inculpatei, în vederea exercitării dreptului de vizită, apelând la executori judecătoreşti, respectiv reprezentanţi din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Medicală Cluj, Arad, pentru ca întrevederile să se realizeze inclusiv în prezenţa unui psiholog.

Astfel, Curtea a reţinut că din raportul nr. x/12.06.2019 rezultă că la data de 12.06.2019 B. s-a prezentat la sediul DASM Cluj, solicitând sprijinul acestei instituţii pentru a-şi putea vizita fiica, fiind de acord ca întâlnirile să aibă loc la sediul DASM în prezenţa unui psiholog. Din cadrul aceluiaşi raport, a rezultat că reprezentanţii DASM au informat-o pe inculpată despre posibilitatea organizării unei întâlniri între minoră şi tată la sediul instituţiei, în zilele de joi, anterior orei 17:30, însă inculpata şi-a rezervat timp de gândire pentru a se consulta cu avocatul. Mai mult, concluziile raportului de evaluare iniţială nr. x/05.07.2019 au fost în sensul că inculpata a refuzat să poarte un dialog cu persoana vătămată referitor la fiica dânşilor, aceste aspecte fiind confirmate şi de martora I.. .

Totodată, conform notei telefonice din data de 10.07.2019 inculpata A. a refuzat ca întâlnirile aferente programului de vizită să aibă loc în timpul săptămânii, deşi avea cunoştinţă de faptul că instituţia nu avea program de funcţionare sâmbăta şi duminica, iar potrivit raportului cu nr. x/24.07.2019 aceasta şi-a exprimat acordul ca începând cu luna septembrie 2019 programul de vizită a minorei să aibă loc în incinta DASM, în zilele de joi, de la ora 16:30, întâlniri care nu avut loc nici măcar în cursul lunii septembrie 2019, întrucât aceasta s-a mutat pe raza judeţului Arad. Astfel, întreaga conduită a inculpatei a fost în sensul împiedicării asigurării condiţiilor pentru ca persoana vătămată să-şi poată exercita dreptul de a avea legături personale cu minora.

Mai mult, este de observat faptul că la data de 02.08.2019, inculpata i-a trimis un e-mail persoanei vătămate comunicându-i că în cursul lunii august 2019 va fi plecată din localitate şi că întâlnirile cu minora vor avea loc abia în luna septembrie 2019 .

Cu toate acestea, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a confirmat faptul că la data de 03.08.2019, atât inculpata A., cât şi minora C. se aflau la locuinţa lor din mun. Cluj - Napoca. Astfel, martora D. a arătat că minora C. a împlinit 2 ani la data de 31.07.2019, fiind solicitată de nepotul său, B. să îl însoţească pentru efectuarea programului de vizită al fetiţei, astfel că în momentul în care persoana vătămată a ajuns la locaţia fostei concubine s-au auzit paşii copilei alergând spre uşa de acces, iar după câteva secunde s-a auzit vocea inculpatei care întreba "B., cu cine eşti?", însă aceasta nu a deschis uşa, motiv pentru care persoana vătămată a solicitat intervenţia unui echipaj de poliţie.

Curtea a reţinut însă că, inculpata nu a răspuns nici apelului telefonic al agenţilor de poliţie, conform procesului-verbal de constatare .

Rezultă că acest comportament al inculpatei denotă reaua-credinţă a acesteia, lipsa de comunicare şi a oricărei intenţii de a respecta dispoziţiile instanţei judecătoreşti.

Ulterior momentului în care inculpata s-a mutat, împreună cu minora, pe raza judeţului Arad conduita acesteia a fost una similară, ea împiedicându-l, în mod sistematic, pe B. să-şi exercite dreptul de vizită, deşi, acesta din urmă a dorit ca întâlnirile să se realizeze, inclusiv, în cadrul DAS Arad. Cu toate acestea, din adresa nr. x/10.09.2020 emisă de DAS Arad a rezultat că nu a fost stabilită vreo întâlnire de către inculpata A. în mun. Arad, locaţie în care această instituţie este competentă, iar potrivit e-mail-urilor pe care aceasta le-a transmis respectivei instituţii a rezultat că ea a stabilit una din întâlniri în localitatea Lugoj, jud. Timiş, refuzând, totodată, întâlnirea pe care persoana vătămată a propus-o a se desfăşura în incinta DAS Arad .

Mai mult, pentru a sublinia reaua-credinţă a inculpatei şi modul şicanator în care s-au desfăşurat relaţiile dintre ea şi persoana vătămată, Curtea reţine că la data de 17.10.2019 A. i-a trimis fostului concubin un e-mail cu următorul conţinut: "Parc George Enescu Loc. Lugoj Jud. Timiş", iar în urma solicitării unor lămuriri suplimentare, la data de 18.10.2019 i-a comunicat că acela este locul viitoarei întâlniri cu minora C. .

Din declaraţiile martorilor D. şi H., date în cursul urmăririi penale, rezultă că aceştia au însoţit-o pe persoana vătămată la data de 19.10.2019 în mun. Lugoj, unde au aşteptat-o, în zadar, în parcul central pe inculpată să se prezinte cu minora C. Persoana vătămată a încercat să o contacteze telefonic pe inculpată de pe numărul său, însă aceasta i-a respins apelul, iar în momentul în care a sunat-o pe A. de pe telefonul martorului H., inculpata a răspuns şi recunoscând vocea persoanei vătămate i-a închis telefonul.

În paralel, la data de 19.10.2019, ora 10:00, inculpata a trimis un e-mail către DGASPC Cluj (redirecţionat ulterior şi către biroul executorului judecătoresc), prin care solicita să se ia act de faptul că B. nu a confirmat faptul că se va prezenta la vizită, iar la ora 11:36 a mai trimis un email către asistentul social din cadrul DAS Arad pentru a raporta împrejurarea că, deşi l-ar fi aşteptat pe B. jumătate de oră, el nu s-ar fi prezentat pentru a întreţine relaţii personale cu minora C., aspecte infirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. .

Referitor la acest din urmă eveniment, în cursul judecăţii, A. a arătat că persoana vătămată şi-a confirmat prezenţa doar cu 45 de minute înainte de întrevedere, iar nu în termenul stabilit de către dânsa, or această apărare, în mod evident nu poate fi primită, reliefând, în acelaşi timp, şi declaraţiile oscilante ale acesteia de pe parcursul procesului penal.

Totodată, deşi ulterior inculpata a stabilit întrevederi în alte oraşe, precum Constanţa, (staţiunea Olimp) şi Braşov, a refuzat să-i transmită persoanei vătămate dovezi (fotografii), care să confirme prezenţa minorei în respectivele locaţii.

Pentru dovedirea relei-credinţe a inculpatei sunt relevante şi aspectele referitoare la întrevederile pe care aceasta le-a propus pentru datele de 02.11.2019 şi 16.11.2019, trimiţându-i un e-mail persoanei vătămate B. la data de 31.10.2019, prin care îl anunţa că locul de întâlnire este staţiunea Olimp, judeţul Constanţa, context în care, fostul concubin a cerut o dovadă (fotografie) că minora se află în acea locaţie pentru a nu se deplasa inutil o distanţă de 700 km, solicitare care nu a fost onorată de către inculpată.

În acest context, s-a menţionat că persoana vătămată a apelat la organele de poliţie, care au luat legătura telefonic cu inculpata A., aceasta din urmă comunicându-le că se află pe raza municipiului Arad, refuzând să divulge adresa la care locuieşte, deşi la data de 16.11.2019, aceasta îi comunicase persoanei vătămate să se prezinte în staţiunea Olimp unde urma să aibă loc întrevederea cu minora.

Or, în atare context este cu atât mai evidentă atitudinea şicanatoare a inculpatei care, cu rea-credinţă a împiedicat-o pe persoana vătămată să-şi exercite dreptul de a avea legături personale cu minora C., împrejurare care nu poate fi ignorată la stabilirea naturii pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatei.

Întreaga conduită a inculpatei nu face decât să sublinieze relaţia conflictuală, de necontestat, dintre aceasta şi persoana vătămată, lipsa oricărei intenţii de a comunica cu fostul concubin în vederea respectării obligaţiilor instituite prin hotărârile judecătoreşti pronunţate, aceasta arătând, încă din cursul urmăririi penale că este dispusă să suporte consecinţele faptelor sale, ceea ce denotă lipsa oricărei disponibilităţi în a găsi variante pentru a aduce la îndeplinire cele statuate de către instanţele de judecată.

Din contră, deşi B. a propus realizarea întrevederilor în cadrul DASM Cluj/Arad, în prezenţa unui psiholog, în biroul executorului judecătoresc sau chiar şi în faţa secţiei de poliţie, inculpata a refuzat să dea curs acestor solicitări, invocând diverse motive pentru a se justifica, refuzând, ulterior, să divulge adresa din Arad deşi, după împlinirea vârstei de 2 ani de către minoră, exercitarea dreptului de vizită de către persoana vătămată, presupunea preluarea acesteia de la domiciliu.

Totodată, pentru a se justifica, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, la termenul din data de 13.10.2021, inculpata a susţinut că a fost agasată de persoana vătămată deoarece, de regulă, cu 15 minute înainte de ora programată, B. obişnuia să se prezinte la domiciliul său, a solicitat prezenţa unui echipaj de poliţie, suna lung la sonerie şi la interfon, astfel că A. nu se simţea în siguranţă.

Cu toate acestea, în faţa reprezentanţilor DASM Cluj, inculpata A. a prezentat o stare de fapt fundamental diferită, precizându-le că persoana vătămată nu o sună, nu îi trimite niciun e-mail în încercarea de a vedea minora şi întrucât acesta locuia în apropiere, inculpata se întreba "de ce nu trece pe aici, ştiind că ieşim mult afară şi o poate vedea pe C.", astfel cum rezultă din raportul de vizită nr. x/24.07-2019 .

Chiar dacă inculpata a invocat faptul că nu a existat o disponibilitate din partea prietenilor/cunoştinţelor de a o însoţi la programul de vizită, refuz presupus cauzat de comportamentul agresiv al persoanei vătămate, această împrejurare nu a fost în vreun fel dovedită fiind simple susţineri ale inculpatei.

Curtea a reţinut că în cursul judecăţii a fost încuviinţat şi depus la dosarul cauzei un raport de psihodiagnostic şi evaluare clinică (dos. inst.) acesta fiind întocmit în urma a trei şedinţe derulate cu inculpata, psihologul concluzionând în sensul că A. prezintă o stare de anxietate peste medie cu privite la posibile agresiuni fizice şi o anxietate medie în situaţii ambigue.

Curtea a menţionat că inculpata A. a perturbat în mod grav relaţiile fireşti dintre părinte şi copil, numeroasele demersuri juridice întreprinse de persoana vătămată B. nefiind de natură să o determine pe fosta concubină să întrerupă conduita infracţională şi să permită comunicarea sa cu fiica minoră.

Chiar dacă inculpata este o persoană integrată din punct de vedere social în comunitate şi nu este cunoscută cu antecedente penale, împrejurări care se circumscriu unei conduite normale, aceste circumstanţe nu sunt de natură să minimalizeze gradul de pericol social al faptei comise şi nu justifică natura pedepsei aplicate, aceasta acţionând în mod deliberat asumându-şi consecinţele conduitei sale, conform propriilor declaraţii date pe parcursul procesului penal.

Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului este fapta părintelui care reţine pe copilul său minor, fără consimţământul celuilalt părinte primejduind astfel creşterea şi educarea copilului, precum şi fapta persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul prin hotărâre judecătorească de a împiedica pe oricare din părinţi de a avea legături personale cu minorul.

Curtea a reţinut că prin această infracţiune, copilul este în mod abuziv îndepărtat de un părinte sau de ambii părinţi, punându-se astfel în pericol creşterea fizică şi intelectuală şi procesul de educare sănătoasă a minorului. Fapta prezintă pericol social prin aceea că este comisă de unul dintre părinţi sau de persoana căreia i s-a încredinţat copilul minor. Or, părintele sau persoana în grija căreia se află minorul sunt datori să contribuie la menţinerea şi întărirea legăturilor dintre copil şi părinte ori părinţi, iar nu să provoace ruperea sau slăbirea acestora. Prin această faptă sunt afectate relaţiile necesare dintre copil şi părinte ori părinţii lui. Prin această infracţiune se apără existenţa legăturii fireşti dintre copil şi părinte (părinţi) şi se protejează viaţa de familie.

Împiedicarea minorului de a avea legături personale cu oricare dintre părinţii săi de către persoana căreia copilul minor i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească înseamnă punerea acestuia în situaţia de a nu avea vreun contact cu părinţii săi (de a-i vizita, de a-i întâlni la locuinţa celui în îngrijirea căruia se află, de a purta o corespondenţă, etc).

Pentru existenţa elementului material al faptei este necesar ca acţiunea de împiedicare să se săvârşească "în mod repetat". Pentru ca împiedicarea repetată să constituie elementul material al infracţiunii, mai trebuie ca împiedicarea să fie contrarie condiţiilor stabilite de părţi sau de organul competent cu privire la modul în care părinţii vor putea avea legături personale cu minorul. Or, în situaţia de faţă persoana vătămată este în posesia unor hotărâri judecătoreşti prin care îi este permisă întreţinerea unor legături personale cu minora, însă a fost împiedicată în 38 de rânduri (în mod repetat) de către inculpată.

Urmarea imediată în cazul acestei fapte constă în crearea unei stări de pericol pentru legăturile dintre copil şi părinte, care poate duce, de asemenea, la primejduirea creşterii şi educării normale a copilului.

Între acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii şi urmarea imediată (starea de pericol pentru legăturile personale dintre minor şi părinţi) există o legătură de cauzalitate, adică urmarea să fie produsă de acţiunea respectivă - împiedicarea părintelui de a păstra legătura cu copilul său.

Latura subiectivă constă în săvârşirea faptei cu vinovăţie, forma intenţie. Intenţia poate fi directă sau indirectă, făptuitorul îşi dă seama că încalcă măsurile privind împiedicarea copilului de a avea legături cu părinţii săi, ceea ce are urmări nefavorabile asupra creşterii şi educării acestuia şi inculpata urmăreşte sau acceptă producerea urmării.

Curtea a reţinut că inclusiv legislaţia CEDO recunoaşte că între copil şi părinţii săi trebuie să existe "o viaţă de familie," chiar dacă ulterior naşterii minorului relaţia părinţilor a luat sfârşit sau aceştia nu mai locuiesc împreună (Cauza Yousef vs. Olandei, hot din 17.11.2002).

De asemenea, articolul 8 al CEDO recunoaşte chiar în lipsa coabitării părinţilor, legătura care trebuie să existe între tată şi copilul său, fie că acesta este legitim sau natural (cauza Adalgista La Presti contra Italiei, 25.11.2004).

Tot CEDO învederează că "pe măsură ce copilul creşte este necesară menţinerea unei legături efective cu ambii părinţi care să conducă la existenţa unei vieţi de familie" (cauza Singh contra Marii Britanii).

Tot CEDO arată că sunt necesare pentru interesul şi protejarea minorului încercările ambilor părinţi de a menţine comunicarea şi de a stabili un contact cu minorul. (cauza Gul contra Elveţiei 1996).

Legislaţia europeană statuează că în relaţia dintre părinţi şi copii, exerciţiul drepturilor părinteşti este un element fundamental al vieţii de familie (cauza R. contra Marii Britanii, 1987).

Articolul 8 din CEDO include însă dreptul la vizită al părintelui căruia nu i-a fost încredinţat minorul, în vederea menţinerii contactului cu acesta. (cauza X contra Germaniei, 1979).

Dreptul european precizează punctual că atunci când un părinte are legături efective cu copilul, dar reşedinţa acestuia din urmă a fost stabilită la celălalt părinte, primul are un drept la vizită pentru a menţine contactul cu minorul. (cauza Hendriks contra Olandei).

Curtea a făcut trimitere şi la normele dreptului european pentru a sublinia că legăturile părinţilor cu copiii lor sunt deosebit de importante, independent de relaţiile deteriorate şi de tensiunile existente între persoanele majore.

O dozare corectă a sancţiunii ce trebuie aplicată inculpatei trebuie să aibă în vedere: modul de săvârşire a faptei (38 de acte materiale), caracterul repetat al acestora, durata întinderii în timp a activităţii ilicite, lipsa antecedentelor penale, dar şi suferinţa psihică pe care o prezintă A. (anxietate peste medie cu privire la posibile agresiuni fizice şi o anxietate medie în situaţii ambigue), aşa cum rezultă din raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică a acesteia.

Gradul de pericol social al infracţiunii comise de inculpată este dată de calitatea în care persoana a comis fapta, aceea de părinte al minorei C.

Inculpata a abuzat de calitatea de mamă, nepermiţându-i fostului concubin păstrarea unor legături personale cu minora, ceea ce încalcă art. 8 din CEDO, dar fapta şi pericolul social al acesteia trebuie interpretate în acelaşi timp prin prisma afecţiunii pe care A. o prezintă conform specialiştilor în psihologie.

Periculozitatea acestei fapte nu este directă în rândul opiniei publice, dar are efecte directe în rândul justiţiei, care nu poate fi dominată decât de domnia şi supremaţia legii, iar sancţiunea ce urmează a-i fi aplicată trebuie să asigure pedepsirea şi descurajarea unor astfel de comportamente.

Curtea a reţinut că neînţelegerile, tensiunile dintre cei doi foşti concubini nu trebuie să afecteze în niciun mod dezvoltarea fizică, psihică şi emoţională a minorei, aceasta având nevoie în egală măsură de suportul moral, material şi afectiv al ambilor părinţi.

Curtea nu a apreciat ca oportună dispunerea unei pedepse cu închisoarea care să fie suspendată sub supraveghere, faţă de împrejurarea că inculpata este mama minorei care are o vârstă fragedă, se află în întreţinerea acesteia, precum şi raportat la afecţiunile pe care le prezintă A., ştiut fiind faptul că orice şoc emoţional negativ al părintelui s-ar putea repercuta negativ asupra dezvoltării fizice, psihice şi emoţionale a fiicei.

Cu privire la apelul părţii civile B., referitor la primul motiv de apel ce vizează schimbarea încadrării juridice s-au reţinut următoarele:

Nu poate fi omis faptul că în prezent nu se poate extinde acţiunea penală şi pentru o altă infracţiune, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea faptei de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului pentru perioada 03 noiembrie 2018 - 02 februarie 2019, infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, astfel cum aceasta este reglementată la secţiunea "infracţiuni contra integrităţii corporale sau a sănătăţii", vizând punerea în primejdie gravă prin măsuri sau tratamente de orice fel a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului. Chiar dacă în cererea formulată apărătorul persoanei vătămate a făcut referire la dispoziţiile Legii nr. 217/2003, nu se poate pune un semn de egalitate între această situaţie reglementată de Legea nr. 217/2003 şi infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, unde latura obiectivă vizează un abuz din punct de vedere fizic, psihic asupra minorilor şi nicidecum nu sunt incriminate situaţii în care nu sunt respectate măsurile privind încredinţarea minorului.

Aşa fiind, primul motiv de apel nu poate fi primit nefiind fondat.

Solicitarea persoanei vătămate de condamnare a inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul prevăzut de lege şi aplicarea unor pedepse accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. e), f), n), o) din C. pen. nu sunt fondate şi considerentele avute în vedere de judecători în acest sens sunt expuse pe larg cu ocazia motivării apelului procurorilor, argumente care îşi păstrează întru totul valabilitatea şi care pentru a nu fi redundanţi nu vor mai fi reiterate.

Prin solicitarea persoanei vătămate de condamnare a inculpatei la închisoare în detenţie şi dispunerea unor pedepse accesorii de interzicerea drepturilor părinteşti s-ar aduce atingere în mod grav intereselor minorei care a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei, tatăl având dreptul de a-şi păstra legăturile părinteşti cu fiica sa.

Curtea a apreciat că rolul pedepselor complementare şi accesorii este acela de a completa represiunea instituită prin pedeapsa principală, dar în speţă nu pot fi acceptate solicitările persoanei vătămate, deoarece s-ar periclita în mod iremediabil interesele şi drepturile minorei, inculpata fiind mama acesteia, copila fiind în grija şi educarea sa.

Şi latura civilă a cauzei a primit o corectă rezolvare prin acordarea către partea civilă a sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale, majorarea cuantumului acesteia nefiind oportună raportat la obiectul şi natura cauzei.

Instanţa a reţinut că, daunele morale sunt consecinţele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane, prin fapta ilicită şi culpabilă a altei persoane care constau în atingeri aduse personalităţii fizice, psihice şi sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitor la daunele morale a arătat că "despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate".

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie: justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv suferit de partea civilă, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Aşa fiind, suma de 5000 RON acordată părţii civile se apreciază a fi echitabilă şi rezonabilă şi nicidecum derizorie, astfel că a fost menţinută sentinţa apelată şi sub acest aspect.

Nu poate fi primită nici solicitarea de obligare a inculpatei la plata de daune morale în favoarea minorei C., câtă vreme apelantul B. este cel care a formulat acţiunea civilă în numele persoanei vătămate minore, demers pe care Curtea l-a apreciat, ca neîntemeiat.

Câtă vreme fiica părţilor este minoră, aceasta nu ar putea să dispună singură de eventualele sume la care ar fi obligată inculpata, tot apelantul fiind cel care le-ar gestiona şi administra şi nu ar putea fi exercitat un control cu privire la destinaţia şi folosinţa acestora.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 713/A/2022 din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de Minori a declarat recurs în casaţie partea civilă B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18.07.2022, când s-a stabilit termen la data de 29 septembrie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menţionat că împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie partea civilă B. invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, partea civilă a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatei nu este în limitele prevăzute de lege, deoarece din probele de la dosar rezultă că inculpata şi-a asumat, atât pentru trecut, cât şi pentru viitor nerespectarea hotărârilor cu privire la relaţiile de familie dintre tată şi fiică, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 şi 84 din C. pen.

În continuare, a arătat că analiza întregului material probator administrat în cauză reliefează că acţiunile repetate ale inculpatei de a refuza relaţiile personale dintre minoră şi tatăl său se pliază pe elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 379 alin. (2) din C. pen., astfel că, în opinia recurentului, condamnarea inculpatei este pe deplin justificată.

Astfel, a arătat că niciuna din condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. d) din C. pen. nu au fost respectate de inculpată, apreciind că nu poate fi dispusă o pedeapsă cu amânarea, deoarece legea impune să fie îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de alin. (1) a textului legal invocat.

Totodată, a susţinut că, deşi inculpata a fost trimisă în judecată, aceasta nu şi-a revizuit comportamentul, acumulând ulterior 38 de acte materiale şi, deşi a fost sancţionată civil şi penal, nu şi-a schimbat comportamentul.

Cu privire la latura civilă, recurentul a arătat că instanţa de apel a respins acţiunea formulată în numele minorei C., considerând-o ca neîntemeiată, pe considerentul că gestionarea sumelor de bani de către B. nu ar putea fi controlată. A apreciat că, în mod eronat instanţa a dat această soluţie, în condiţiile în care sumele de bani reprezentând despăgubiri morale acordate minorului ar putea fi administrate de către un curator sau prin consiliu de familie. Astfel, deşi instanţa a considerat-o îndreptăţită pe minor la despăgubiri. Nu le-a acordat, încălcând normele de drept material referitoare la protecţia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu.

A mai arătat că, în faţa instanţei de fond, Ministerul Public şi-a respectat rolul de protecţie a persoanelor, propunând instituirea unui sechestru asigurator pe bunurile inculpatei în vederea acoperirii prejudiciului cauzat minorei, dar această soluţie nu a fost luată în considerare de instanţa fondului, care a stabilit doar pedeapsa amenzii, iar ulterior, instanţa de apel nu a încercat să găsească o soluţie pentru repararea prejudiciului moral al minorului, care a fost recunoscut şi care poate fi reparat conform normelor de drept civil.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de partea civilă B. şi s-a acordat termen pentru data de 27 octombrie 2022.

IV. Examinând decizia atacată, Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de partea civilă B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport, cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiile art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se arată că partea civilă poate formula cerere de recurs în casaţie în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă.

Conform art. 448 alin. (2) din C. proc. pen., dacă recursul în casaţie vizează greşita soluţionare a laturii civile, instanţa, după admiterea recursului, înlătură nelegalitatea constatată sau dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în condiţiile alin. (1) pct. 2 lit. b).

Din cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, invocate de recurentul parte civilă B. în susţinerea cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că partea civilă a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatei nu este în limitele prevăzute de lege, deoarece din probele de la dosar rezultă că inculpata şi-a asumat, atât pentru trecut cât şi pentru viitor nerespectarea hotărârilor cu privire la relaţiile de familie dintre tată şi fiică, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 şi 84 din C. pen. că analiza întregului material probator administrat în cauză reliefează că acţiunile repetate ale inculpatei de a refuza relaţiile personale dintre minoră şi tatăl său se pliază pe elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 379 alin. (2) din C. pen. că niciuna din condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. d) din C. pen. nu au fost respectate de inculpată, apreciind că nu poate fi dispusă o pedeapsă cu amânarea, deoarece legea impune să fie îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de alin. (1) a textului legal invocat.

În acelaşi timp, Înalta Curte constată că prin Decizia penală nr. 713/A/2022 din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de Minori au fost menţinute dispoziţiile din Sentinţa penală nr. 21 din data de 7.01.2022 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca prin care a fost soluţionată latura civilă, fiind obligată inculpata la plata sumei de 5000 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

În acest sens, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., "acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale", în timp ce alin. (5) al aceluiaşi text de lege prevede că "repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile". Totodată, art. 1357 alin. (1) din C. civ. prevede că "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare". De reţinut sunt şi dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ., potrivit cărora orice persoană are îndatorirea de a respecta regulile de conduită impuse de lege şi de a nu aduce atingere drepturilor altor persoane, fiind răspunzător pentru toate prejudiciile cauzate prin încălcarea acestor îndatoriri, prejudiciile urmând a fi reparate integral.

În cauză, prima instanţă constatând că realizând elementul material al infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, inculpata a săvârşit, inclusiv potrivit prevederilor legislaţiei civile, o faptă ilicită aptă să antreneze răspunderea sa delictuală, astfel că, cu privire la existenţa şi natura prejudiciului, instanţa de fond a reţinut faptul că partea civilă a solicitat doar daune morale. Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că suma de 5000 RON este suficientă pentru a compensa prejudiciul suferit de partea civilă, având în vedere că în ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de partea civilă B., instanţa de fond a reţinut că acesta există şi a fost dovedit, fapta ilicită a inculpatei ducând la imposibilitatea exercitării dreptului părţii civile de a avea legături personale cu minora, de a dezvolta o relaţie cu aceasta şi de contribui la creşterea şi educarea acesteia.

Reluând analiza cerinţelor textului legal prevăzut de 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că partea civilă poate formula cerere de recurs în casaţie în ceea ce priveşte latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că soluţionarea nelegală a laturii penale trebuie să aibă consecinţe asupra dezlegării date acţiunii civile.

Din acest punct de vedere se observă, aşa cum s-a menţionat mai sus, că instanţa de fond a acordat părţii civile daune morale în sumă de 5000 RON pentru a compensa prejudiciul suferit, dispoziţie menţinută prin decizia atacată.

Cât priveşte pedeapsa stabilită în sarcina inculpatei A. se constată că pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, prev. de art. 379 alin. (2) din C. pen., instanţa de apel a stabilit pedeapsa de 1 lună închisoare, iar în temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

Astfel, potrivit art. 379 alin. (2) din C. pen., fapta dedusă judecăţii se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că soluţia din latura penală nu a influenţat soluţia în latura civilă, recurentului, acordându-i-se suma de 5000 RON, cu titlu de daune morale, iar pedeapsa aplicată inculpatei este în limite legale.

Cât priveşte critica recurentului parte civilă, respectiv că nu poate fi dispusă o pedeapsă cu amânarea, deoarece niciuna din condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. d) din C. pen. nu au fost respectate de inculpată, Înalta Curte menţionează că aceste aspecte ţin de individualizarea pedepsei, iar pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 din C. pen., instanţa de apel s-a raportat la lipsa antecedentelor penale, la împrejurarea că inculpata şi-a asumat consecinţele faptelor sale pe care le-a recunoscut şi că este o persoană integrată social.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de parte civilă B. împotriva Deciziei penale nr. 713/A/2022 din data de 20 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de Minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de parte civilă B. împotriva Deciziei penale nr. 713/A/2022 din data de 20 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de Minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2022.

GGC - ED