Inmate's challenge to compensatory-day recalculation rejected; sentence-reduction claim not justiciable in execution contest.

Asupra contestaţiei de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 11 din 13 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. 45/31.03.2014 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin decizia nr. 47/A/05.02.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-au reţinut următoarele:

La data de 24.02.2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, s-a înregistrat contestaţia la executare formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Iaşi, în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 45/31.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul penal nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/A din 05.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x din 5.02.2016 emis de Curtea de Apel Bacău).

În esenţă, contestatorul a arătat că nu i-au fost calculate în mod corect zilele câştigate în baza Legii nr. 169/2017, existând o diferenţă de cel puţin 88 de zile ce i s-ar cuveni a fi acordate pe baza condiţiilor necorespunzătoare de executare a pedepsei cu închisoarea.

În fapt, s-a arătat de către acesta că în mod greşit i-au fost calculate zilele compensatorii, deoarece există neconcordanţe între adresele Penitenciarului Vaslui, Penitenciarului laşi şi Penitenciarului Bacău cu privire la perioadele în care a fost cazat în infirmerie sau s-a aflat în tranzit.

Numărul zilelor compensatorii este stabilit în mod greşit, deoarece conform sentinţei penale nr. 1705/2018 pronunţată la data de 19.12.2018 de către Judecătoria Vaslui (având ca obiect plângere, conform art. 56 din Legea nr. 254/2013), plângerea sa a fost găsită întemeiată, instanţa constatând că există neconcordanţe între adresele emise de Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul laşi şi Penitenciarul Bacău în privinţa zilelor ce au fost considerate ca fiind executate în condiţii neconforme, impunând administraţiei Penitenciarului Vaslui să recalculeze zilele considerate ca executate, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013. Înainte de momentul rămânerii definitive a hotărârii anterior menţionate, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul laşi, iar administraţia acestui penitenciar a refuzat să pună în executare hotărârea Judecătoriei Vaslui, astfel că a solicitat Curţii de Apel Iaşi să procedeze la recalcularea pedepsei într-un mod corespunzător şi să micşoreze pedeapsa aplicată.

În plus, a invocat faptul că, potrivit art. 551 alin. (5) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 254/2013, nu este considerată ca fiind executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare perioada cât deţinutul s-a aflat în tranzit sau internat în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere.

Conform adresei transmisă de către Penitenciarului Iaşi nr. x din 19.04.2018, i s-a comunicat faptul că, în perioada în care a fost în custodia Penitenciarului Iaşi, nu a prezentat niciun motiv pentru a impune cazarea în infirmeria unităţii, astfel nu a avut calitatea de internat. În cadrul Penitenciarului laşi a fost cazat în camera E 9.6 şi în camera E1.4, ce au fost catalogate în mod artificial de penitenciar ca fiind infirmerii, acestea fiind tot nişte celule pentru deţinuţi. Faptul că o cameră este clasificată ca fiind infirmerie nu este de natură a considera că în această cameră erau condiţii optime, deoarece lipsea încălzirea corespunzătoare a camerei, iar pereţii la acea vreme erau plini de mucegai. Astfel, legiuitorul atunci când a exclus infirmeriile din clasificarea spaţiilor necorespunzătoare a considerat că acestea respectă standardele europene, dar, în situaţia de fapt, camera doar purta denumirea de infirmerie, aceasta fiind transformată dintr-o cameră normală pentru deţinuţi, în care nu erau respectate standardele necesare, deoarece camera nu era corespunzător încălzită, nu se putea efectua o ventilaţie corectă a camerei atunci când era cald şi pereţii prezentau infiltraţii, igrasie şi mucegai.

Pentru aceste motive, condamnatul a solicitat Curţii de Apel Iaşi să procedeze la recalcularea zilelor compensatorii ce i se cuvin în temeiul Legii nr. 169/2017 şi să procedeze la micşorarea pedepsei.

În drept, condamnatul a invocat disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Contestatorul condamnat a ataşat cererii sale o copie certificată pentru conformitate cu originalul a sentinţei penale nr. 1705/19.12.2018 pronunţată de Judecătoria Vaslui, în dosarul nr. x/2018.

Din dispoziţia judecătorului desemnat cu soluţionarea cauzei, la dosar a fost ataşată o copie de pe sentinţa penală de condamnare a contestatorului, cu menţiunea Biroului de Executări Penale al instanţei referitor la modalitatea rămânerii definitive.

În faţa instanţei de judecată, condamnatul A. a fost prezent atât prin intermediul sistemului de videoconferinţă, cât şi personal, fiind asistat de un apărător ales.

În cursul judecăţii, în vederea analizării aplicabilităţii disp. art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., invocate de procurorul de şedinţă, la dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Iaşi.

La solicitarea instanţei de judecată, Penitenciarul Iaşi a comunicat faptul că, raportat la aplicarea prevederilor Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, deţinutul a executat în condiţii necorespunzătoare un număr de 2181 de zile în perioada 12.02.2013 - 22.12.2019. S-a menţionat de către penitenciar că acestuia i-au fost acordate un număr de 432 de zile, conform art. 551 din Legea nr. 169/2017. A fost ataşată o copie a fişei de evidenţă a zilelor considerate ca executate, precum şi un extras din aplicaţia informatizată cu perioadele, camerele şi condiţiile de detenţie în care a fost cazat deţinutul pe parcursul executării pedepsei privative de libertate.

De asemenea, Penitenciarul Iaşi a comunicat faptul că, potrivit sentinţei penale nr. 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui, condamnatului i-au fost recalculate zilele executate în condiţii necorespunzătoare, rezultând un număr de 432 zile considerate ca executate la data de 22.12.2019 (data abrogării art. 551 din Legea nr. 169/2017). A ataşat, în dovedire, pagina din anexa 2A, din care reiese că la data de 14.02.2019 s-a procedat la recalcularea zilelor considerate ca executate în condiţii necorespunzătoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a reţinut că prezenta contestaţie la executare este nefondată, pentru următoarele considerente:

În prealabil, s-a arătat că excepţia inadmisibilităţii solicitată a fi evaluată de procurorul de şedinţă nu se poate susţine în cauză, existând doar parţial o identitate de obiect între contestaţia la executare dedusă judecăţii de faţă şi cea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Iaşi.

Dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen.. nu sunt aplicabile cauzei întrucât, deşi sentinţa penală 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui a fost avută în vedere la soluţionarea dosarului x/2019, la acest moment contestatorul condamnat nu invocă existenţa acestei sentinţe, ci lipsa executării ei, susţinând, contrar dovezilor ataşate la dosar în urma verificărilor efectuate de instanţa Curţii de Apel Iaşi, că unităţile de detenţie nu au pus în executare cele dispuse prin această sentinţă şi nu au procedat la recalcularea zilelor considerate ca executate în baza legii privind recursul compensatoriu pe durata în care aceasta a fost în vigoare.

Or, aşa cum a comunicat Penitenciarul Iaşi prin adresa ataşată dosarului cauzei, unitatea de detenţie a procedat la punerea în executare sentinţei penale nr. 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui, zilele considerate ca executate conform Legii nr. 169/2017 fiind în cuantum de 432. Deşi contestatorul a susţinut la ultimul termen de judecată că şi acest calcul este unul eronat, Curtea de apel a reţinut că în dosarul x/2019 ataşat prezentei cauze tocmai acesta era numărul de zile corect susţinut de condamnat (în chiar cuprinsul contestaţiei la executare promovate, dosar x/2019), în condiţiile în care legea privind recursul compensatoriu nu a mai produs efecte începând cu 22.12.2019.

Or, din cuprinsul înscrisurilor înaintate la dosar de Penitenciarul Iaşi rezultă că la data de 14.02.2019 condamnatului A. îi erau calculate 372 zile ca fiind executate în baza Legii nr. 169/2017, iar ulterior s-a procedat la recalcularea acestora, cuantumul final fiind stabilit la acest moment la 432 zile considerate executate.

Pe de altă parte, s-a reţinut că motivele noi invocate de contestatorul condamnat nu pot fi considerate întemeiate de instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Condamnatul a contestat excepţia ce i-a fost aplicată conform Legii nr. 169/2017, în sensul în care executarea pedepsei în camere cu destinaţia de infirmerie nu era considerată o executare în condiţii necorespunzătoare. Totuşi, din analiza Deciziei nr. 307 din 4.06.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul x/2019 a rezultat că instanţa de control a avut în vedere acest aspect, invocat de condamnat ca motiv de contestaţie în dosarul anterior menţionat, stabilind că atât timp cât legiuitorul a prevăzut această excepţie, iar conform evidenţelor unităţii de detenţie condamnatul a fost cazat într-o cameră având destinaţia de infirmerie nu se poate considera că a executat pedeapsa în condiţii necorespunzătoare (paragraful 3, fila x din decizia instanţei supreme).

Faptul că Înalta Curte a răspuns motivului invocat de condamnat în dosarul anterior menţionat face ca instanţa de faţă să nu mai poată analiza susţinerile persoanei condamnate (acesta şi apărătorul său ales susţinând că trebuie luată în considerare şi perioada cât condamnatul a fost internat la infirmerie, în camerele 6 şi 8, fără a fi bolnav sau în tratament), decizia instanţei supreme bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Mai mult, contrar soluţiilor pronunţate prin Sentinţele penale nr. 10/18.03.2021 a Curţii de Apel Iaşi (dosar nr. x/2021) şi nr. 28/19.08.2019 a Curţii de Apel Iaşi (dosar nr. x/2019), instanţa a reţinut că un calcul al zilelor considerate ca executate pe baza legii privind recursul compensatoriu nu poate fi realizat pe calea contestaţiei la executare, fiind o chestiune aflată în competenţa comisiei de liberare condiţionată din cadrul locului de detenţie unde se execută pedeapsa şi care poate fi analizată de instanţa de fond doar în procedura prevăzută de 99 şi urm. C. pen., respectiv art. 95 şi urm. din Legea nr. 254/2013 (liberarea condiţionată).

Condamnatul contestator A. se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicată prin sentinţa penală nr. 45/31.03.2014 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin decizia nr. 47/A/05.02.2016 a Î.C.C.J., şi, deşi nu a formulat vreo cerere de liberare condiţionată şi nu a comis vreo altă infracţiune pe durata pedepsei pentru a fi în prezenţa vreunei recalculări a pedepsei de executat (a unui rest de pedeapsă), contestă calculul fracţiei de pedeapsă executate din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată definitiv.

Or, art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introdus prin Legea nr. 169/2017, se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiţii necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condiţiilor de acordare a liberării condiţionate, aspect reţinut şi de Curtea Constituţională în Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. A arătat instanţa de contencios constituţional că reglementarea are ca scop acordarea unei compensaţii persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiţii de supraaglomerare severă, contribuind, în acelaşi timp, la degrevarea penitenciarelor. Mecanismul astfel instituit este caracterizat ca fiind o vocaţie a "condamnatului", legiuitorul delimitând astfel sfera destinatarilor beneficiului legal al compensării.

S-a arătat că a reţinut Curtea în aceeaşi decizie că din perspectiva instituţiei liberării condiţionate, intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017 are ca rezultat calcularea fracţiilor de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executate (pentru a avea vocaţie pentru liberare condiţionată), inclusiv prin aplicarea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013. Aplicarea modalităţii de calcul instituite prin dispoziţiile art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu are însă ca efect anularea celorlalte condiţii prevăzute de art. 99 şi art. 100 din C. pen.. Liberarea persoanei condamnate înaintea epuizării termenului pedepsei rămâne în continuare un beneficiu prevăzut de lege, şi nu un drept, astfel că aplicarea dispoziţiilor art. 551alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu are ca efect admiterea automată a cererii/propunerii de liberare condiţionată a persoanei condamnate. În acest sens, în expunerea de motive a Legii nr. 169/2017 s-a precizat că acest mecanism va opera "în cadrul instituţiei liberării condiţionate, cu menţiunea însă că acesta va fi o vocaţie şi nu un drept recunoscut condamnatului care, de plano, să beneficieze de reducerea pedepsei pentru executarea acesteia în condiţii necorespunzătoare". Prin urmare, realizând o analiză de ansamblu a acestor criterii, Curtea Constituţională a apreciat că dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o normă de drept penal material, ci o normă care reglementează în materia executării pedepselor.

Prin urmare, calculul zilelor de care condamnatul beneficiază în baza Legii nr. 169/2017 poate fi efectuat la acest moment, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curţii Constituţionale, doar în contextul procedurii de liberare condiţionată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

De altfel constatarea unui anumit număr corect de zile considerate ca executate ca urmare a aplicării Legii nr. 169/2017 condamnatului contestator nu poate determina reducerea pedepsei, deducerea lor din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată definitiv, pedeapsă în a cărei executare se află condamnatul A., fiind evident că aspectul vizează o problemă de calcul al pedepsei ce nu se circumscrie cazurilor de contestaţie la executare expres şi limitativ reglementate de C. proc. pen.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării, şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Deşi nu are natura juridică a unei căi de atac, contestaţia la executare este o cale prin care se asigură punerea în executare a hotărârii penale în conformitate cu legea şi care poate interveni în soluţia iniţial dată, cu excepţia acelor menţiuni care au dobândit autoritate de lucru judecat.

Deşi prin decizia nr. 22 din 27 noiembrie 2019 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, Î.C.C.J. a reţinut calificarea cu caracter general a zilelor compensatorii drept "cauză de micşorare a pedepsei", de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de particularităţile contestaţiei la executare, constituie un element decisiv şi suficient care să conducă la dezlegarea chestiunii de drept, respingând ca inadmisibilă sesizarea de pronunţare a unei hotărâri prealabile, Curtea de apel a reţinut că toate deciziile avute în vedere (decizia nr. 7/2018, decizia nr. 8/2019 şi decizia nr. 15/2018) trebuie reconsiderate în raport de cele reţinute de Curtea Constituţională prin decizia nr. 242/2021, fiind evident că disp. art. 551 nu pot fi considerate lege penală mai favorabilă şi nu pot fi aplicate decât în procedura de liberare condiţionată, prin calcularea fracţiei de pedeapsă executate.

Faţă de cele arătate, prima instanţă a respins, ca nefondată, contestaţia la executare.

II. Împotriva sentinţei penale a Curţii de Apel Iaşi a formulat contestaţie persoana condamnată A..

Prin contestaţia formulată, s-a susţinut în esenţă că în mod greşit au fost calculate zilele câştigate în baza Legii nr. 169/2017, existând o diferenţă de cel puţin 88 de zile ce i s-ar cuveni a fi acordate pe baza condiţiilor necorespunzătoare de executare a pedepsei cu închisoarea.

În fapt, a arătat că există neconcordanţe între adresele Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul Iaşi şi Penitenciarul Bacău cu privire la perioadele în care a fost cazat în infirmerie sau s-a aflat în tranzit.

În drept, condamnatul a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

III. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că nu este fondată contestaţia formulată de condamnatul A., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza conţinutului cererii formulate de condamnatul contestator şi a lucrărilor dosarului, instanţa de control judiciar constată că prezenta cale de atac nu este fondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea formulată de contestatorul condamnat A., deşi au fost încadrate în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu pot fi analizate din perspectiva unei cauze de reducere a pedepsei, întrucât solicitarea contestatorului se circumscrie procedurii reglementate de art. 551 din Legea nr. 254/2013, care poate fi efectuată, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curţii Constituţionale, doar în contextul procedurii de liberare condiţionată.

În cauză, urmare informaţiilor solicitate de prima instanţă, Penitenciarul Iaşi a comunicat prin adresa ataşată dosarului cauzei, că unitatea de detenţie a procedat la punerea în executare sentinţei penale nr. 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui, zilele considerate ca executate conform Legii nr. 169/2017 fiind în cuantum de 432.

Din înscrisurile înaintate la dosar de Penitenciarul Iaşi rezultă că la data de 14.02.2019, condamnatului A. îi erau calculate 372 zile ca fiind executate în baza Legii nr. 169/2017, iar ulterior s-a procedat la recalcularea acestora, cuantumul final fiind stabilit la acest moment la 432 zile considerate executate.

Prin raportare la informaţiile transmise, instanţa de control judiciar constată că în mod corect, Curtea de apel a reţinut că solicitarea condamnatului de calcul a zilelor de care beneficiază în baza Legii nr. 169/2017 poate fi efectuat la acest moment, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curţii Constituţionale, doar în contextul procedurii de liberare condiţionată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Astfel cum s-a reţinut şi de către prima instanţă, în expunerea de motive la Legea nr. 169/2017 s-a precizat că acest mecanism va opera "în cadrul instituţiei liberării condiţionate, cu menţiunea însă că acesta va fi o vocaţie şi nu un drept recunoscut condamnatului care, de plano, să beneficieze de reducerea pedepsei pentru executarea acesteia în condiţii necorespunzătoare".

Art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introdus prin Legea nr. 169/2017, se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv, în cazul plasării persoanei condamnate în condiţii necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condiţiilor de acordare a liberării condiţionate, aspect reţinut şi de Curtea Constituţională în Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021.

În consecinţă, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curţii Constituţionale, calculul zilelor de care condamnatul A. beneficiază în baza Legii nr. 169/2017 poate fi efectuat doar în cadrul procedurii de liberare condiţionată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În ce priveşte susţinerea contestatorului, referitoare la neconcordanţele existente între adresele Penitenciarului Vaslui, Penitenciarului Iaşi şi Penitenciarului Bacău cu privire la perioadele în care a fost cazat în infirmerie sau s-a aflat în tranzit, se constată că asupra aceste aspecte s-a pronunţat anterior Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 307/04.06.2020 în dosarul x/2019, reţinându-se că nu poate fi considerată o executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare perioada în care condamnatul a fost cazat într-o cameră având destinaţia de infirmerie, astfel că aceste motive nu mai pot fi supuse unui nou control judiciar.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 13 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 13 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.

GGC - MM