Convict's medical suspension request assigned to Moreni Court on jurisdictional conflict.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 5 septembrie 2022 pronunţată de judecătorul delegat cu executarea pedepsei din cadrul Judecătoriei Moreni a dispus, în baza art. art. 593 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 591 alin. (1) C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei privind pe condamnatul A., favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a dispune această soluţie judecătorul delegat cu executarea pedepsei din cadrul Judecătoriei Moreni a reţinut că petentul condamnat A. se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 30 C. civ. din 29.09.2014 a Curţii de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.12.2014 şi în baza căreia s-a emis de către Curtea de Apel Ploieşti la data de 14.01.2015 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014. S-a evidenţiat că la momentul formulării cererii având ca obiect întreruperea executării pedepsei închisorii, pe considerente medicale, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni.

Prin urmare, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2022 pronunţată de judecătorul delegat cu executarea pedepsei din cadrul Curţii de Apel Ploieşti s-a dispus, în temeiul art. 50 din C. proc. pen., rap la art. 593 alin. (1) şi art. 591 alin. (1) din C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Moreni.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut, în esenţă, că prin Sentinţa penală nr. 30 C. civ. din data de 29.09.2014, pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul penal nr. x/2014, s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 267/7 iulie 2011 pronunţată de secţia a-VI-a a Audienţei Provinciale din Zaragoza în dosarul de procedură ordinară nr. x/2011 din Regatul Spaniei, rămasă definitivă prin decizia penală din 17 mai 2012 urmare respingerii recursului cu nr. x/2011 declarat împotriva sentinţei penale sus-menţionate având ca obiect pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, aplicată condamnatului A.

De asemenea, s-a arătat că prezintă relevanţă şi Decizia în soluţionarea recursului în interesul legii nr. 34/2009, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05 noiembrie 2010, potrivit căreia pentru situaţiile în care se formulează cereri ce privesc executarea pedepselor stabilite prin hotărâri pronunţate de autorităţi străine şi recunoscute în România, instanţa competentă este cea corespunzătoare instanţei de executare celei care potrivit legii române ar fi trebuit să judece cauza în primă instanţă, cu respectarea condiţiei ca în circumscripţia acesteia să se afle şi locul de executare.

Astfel, s-a menţionat că, faţă de normele generale care reglementează competenţa Curţii de Apel, după cum sunt prevăzute în cuprinsul art. 38 C. proc. pen., precum şi faţă de infracţiunile pentru săvârşirea cărora a fost condamnat inculpatul A., se constată că instanţa competentă material şi după calitatea persoanei să judece cererea privind întreruperea pedepsei este judecătoria şi nu Curtea de Apel.

Prin urmare, faţă de actele dosarului, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că la data de 18.07.2022, data formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei pe caz medical (art. 592 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni în vederea executării pedepsei rezultante de 20 de ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 30 C. civ. din data de 29.09.2014, pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul penal nr. x/2014, prin care s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 267/7 iulie 2011 pronunţată de secţia a-VI-a a Audienţei Provinciale din Zaragoza în dosarul de procedură ordinară nr. x/2011 din Regatul Spaniei, rămasă definitivă prin decizia penală din 17 mai 2012 urmare respingerii recursului cu nr. x declarat împotriva sentinţei penale sus-menţionate având ca obiect pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare (a se vedea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 185/707/42/2014 din data de 14 ianuarie 2015).

Totodată, s-a precizat că, în ceea ce priveşte instanţa de executare, în raport de dispoziţiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată".

Aşa cum s-a menţionat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 05 noiembrie 2010, care îşi găseşte în continuare aplicarea, competenţa exclusivă a curţii de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, pentru acestea fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în C. proc. pen.

În consecinţă, judecătorul delegat cu executarea pedepselor a declinat competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Moreni, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17.11.2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 23.11.2022.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Ploieşti şi Judecătoria Moreni, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., Înalta Cure, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Moreni, pentru următoarele considerente:

La data de 18.07.2022, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat o cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, din motive medicale, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 592 şi 593 C. proc. pen.

Cererea condamnatului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni, la data de 04.08.2022, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Jud. Moreni.

Conform art. 592 alin. (1) din C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute la art. 589, la cererea persoanelor arătate la alin. (3) al aceluiaşi articol, iar în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), şi la cererea administraţiei penitenciarului.

În ceea ce priveşte instanţa competentă, dispoziţiile art. 593 alin. (1) C. proc. pen., prevăd expres că instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Faţă de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se constată faptul că executarea unei hotărâri penale străine, recunoscute potrivit normelor în vigoare, are loc conform legii române, iar după ce au fost recunoscute şi executate în România, hotărârile străine sunt supuse aceloraşi reguli privitoare, printre altele, la existenţa cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii ca şi hotărârile pronunţate de instanţele române.

În stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei relevantă este Decizia în soluţionarea recursului în interesul legii nr. 34/2009, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05 noiembrie 2010, potrivit căreia pentru situaţiile în care se formulează cereri ce privesc executarea pedepselor stabilite prin hotărâri pronunţate de autorităţi străine şi recunoscute în România, instanţa competentă este cea corespunzătoare instanţei de executare celei care potrivit legii române ar fi trebuit să judece cauza în primă instanţă, cu respectarea condiţiei ca în circumscripţia acesteia să se afle şi locul de executare.

În consecinţă, din această perspectivă, Înalta Curte arată, astfel cu s-a reliefat şi de Curtea de Apel, că instanţa de executare este determinată în raport de instanţa competentă să judece, în primă instanţă, infracţiunile corespondente în C. pen. român cu cele pentru care s-a pronunţat condamnarea petentului prin hotărârea judecătorească străină şi care a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 30 C. civ. din data de 29.09.2014, pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul penal nr. x/2014 şi care, în speţă este judecătoria.

Totodată, luând în considerare şi faptul că, la data formulării cererii, petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei aparţine instanţei în raza teritorială a căreia se află locul de deţinere, egală în grad cu instanţa de executare, respective Judecătoria Moreni.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.

GGC - ED