European Arrest Warrant execution refusal based on parallel domestic criminal proceedings and familial health circumstances

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 138 din data de 21 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 27.05.2022, în Dosarul nr. x/2022 de către autorităţile judiciare din Cehia - Tribunalul Districtual din Praga, pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Cehia, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

S-a menţinut măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.06.2022 şi până la 20.07.2022 inclusiv.

S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate de la 02.06.2022 la zi.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că autorităţile judiciare din Cehia au emis pe numele persoanei solicitate un mandat european de arestare în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea unei infracţiuni de fraudă, inclusiv aceea care afectează interesele financiare ale Comunităţilor Europene în sensul Convenţiei din 26 iulie 1995 cu privire la protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzută de secţiunea 209 parag. 1), parag. 4), pct. a), parag. 5) pct. a) din C. pen. ceh.

Din descrierea faptelor a rezultat că în perioada 01.01.2019 şi până în prezent, pe teritoriul Republicii Cehe, persoana solicitată, membră a unui grup infracţional organizat din ianuarie 2019 până în prezent, a făcut reclamă la vehicule din Germania pe diferite pagini de internet sub o identitate falsă, cu intenţia de a sustrage bani de la diferiţi oameni. Persoanele interesate să cumpere maşinile din anunţuri erau induse în eroare de o declaraţie falsă de livrare a vehiculului, apoi de probleme cu vama. Victimele au primit documente şi fotografii false cu vehiculele şi au trimis bani către conturi bancare deschise în Republica Cehă, dar altele şi în afara ţării. Până la sfârşitul lunii februarie 2022, autoritatea competentă a investigat 182 de cazuri, în care suma totală de pierderi se ridică la 32.000.000 CZK (1.293.360 euro), iar alţi 10.000.000 CZK (404.175 euro) au încercat să-i sustragă de la victime.

Curtea a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare emis la data de 27 mai 2022 în Dosarul nr. x/2022 de către Tribunalul Districtual din Praga 10, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, respectiv fraudă în manieră continuă (înşelătorii) conform secţiunii 209 alin. (1), alin. (S) lit. a), alin. (5) lit. a) din Legea nr. 40/2009 din Culegerea de legi, C. pen., parţial completată, parţial în stadiul de tentativă conform secţiunii 21 alin. (1) din C. pen., sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului emitent pentru acest tip de fapte - 10 ani închisoare.

De asemenea, s-a reţinut că persoana solicitată A., este persoana căutată de către autorităţile judiciare din Cehia pentru comiterea infracţiunilor indicate în mandatul european de arestare, iar aceasta, la interpelarea instanţei a arătat că nu are obiecţiuni cu privire la datele de identitate.

S-a constatat, totodată, că infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate se regăsesc printre cele 32 de infracţiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări.

Din examinarea actelor dosarului s-a reţinut că nu este incidentă vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată care constituie motive de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.

Motivul de refuz al predării, invocat de persoana solicitată A., respectiv acela că are un copil minor în întreţinere cu vârsta de 1 an şi 9 luni şi atât copilul, cât şi soţia sa au probleme de sănătate, iar dacă va fi predat autorităţilor judiciare cehe nu va putea ţine legătura cu aceştia, s-a constatat că nu se regăseşte printre motivele de refuz prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 pentru a se putea respinge cererea de executare a mandatului european.

Curtea a reţinut din adresa nr. x/2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea că persoana solicitată nu are calitatea de suspect sau inculpat în vreo cauză pentru a fi incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Totodată, împrejurarea că ar putea fi urmărit penal pentru aceeaşi faptă nu se regăseşte printre motivele de refuz prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

S-a reţinut că nu este întemeiată nici apărarea, în sensul că statul solicitant nu a oferit garanţii că în ipoteza condamnării la o pedeapsă privativă de libertate persoana predată va fi transferată în România, deoarece art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevăd condiţia ca predarea să se facă sub rezerva transferării persoanei solicitate în ipoteza menţionată, fără a impune prezentarea unor garanţii în acest sens de către statul solicitant.

Curtea a apreciat că măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată se impune având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

În susţinerea contestaţiei s-a arătat că există motive de neexecutare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare cehe întrucât faţă de persoana solicitată se derulează o procedură penală în România pentru aceleaşi fapte, în acest sens invocând dosarul de urmărire penală nr. x/2021 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, având în vedere menţiunile de la pagina 16 şi 33 din ordonanţa de continuare a urmăririi penale din data de 31.05.2022, de la pagina 35 din ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 02.06.2022, de la pagina 14 şi 37 din referatul cu propunerea de arestare preventivă din data de 03.06.2022, din încheierea penală nr. 32 din data de 03.06.2022 a Tribunalului Vâlcea. Totodată, contestatorul are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2010 aflat pe rolul DIICOT - Structura Centrală, aspect ce reiese din procesul-verbal din data de 16.07.2013 şi din procesul-verbal din data de 17.07.2013.

S-a menţionat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în sensul că persoana solicitată este cetăţean român, are domiciliul pe teritoriul României, are un copil minor în întreţinere şi presupusele infracţiuni ce fac obiectul dosarului nr. x/2021 s-au săvârşit pe teritoriul României, persoanele vătămate fiind din Cehia. Contestatorul a arătat că în speţă sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prin similitudine între noţiunea de predare către un alt stat şi cea de extrădare a unei persoane, dispoziţiile privind extrădarea pasivă făcând referire şi la predare.

Contestatorul a mai invocat limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în C. pen. din Cehia, care sunt mai mari decât limitele prevăzute pentru aceeaşi infracţiune în C. pen. român, respectiv până la 10 ani închisoare în cazul C. pen. din Cehia comparativ cu închisoarea de până la 5 ani prevăzută de C. pen. român.

Contestatorul a precizat că dosarul din Cehia este întocmit ulterior dosarului nr. x/2021 în care urmărirea penală in rem a început în anul 2018 şi acordul de cooperare cu autorităţile din Cehia este încheiat ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale din dosarul aflat pe rolul DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea.

Totodată, s-a menţionat că situaţia de o gravitate deosebită pentru persoana solicitată este vădită şi dovedită prin înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că despărţirea de familie poate avea consecinţe deosebite ţinând cont că acesta este căsătorit, are un copil minor în întreţinere care are probleme deosebite de sănătate, iar părinţii contestatorului sunt persoane în vârstă şi cu multiple afecţiuni medicale, făcând imposibilă menţinerea legăturilor de familie.

Persoana solicitată a arătat că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din acelaşi act normativ, în sensul că nu este dovedită îndeplinirea condiţiei ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă persoana predată să fie transferată în vederea executării pedepsei în România.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că la data de 27.05.2022 autorităţile judiciare din Cehia au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A. în dosarul de referinţă nr. x/2022.

Mandatul european de arestare a fost emis de către autorităţile judiciare din Cehia pe numele persoanei solicitate, în vederea cercetării pentru săvârşirea unei infracţiuni de fraudă, inclusiv aceea care afectează interesele financiare ale Comunităţilor Europene în sensul Convenţiei din 26 iulie 1995 cu privire la protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzută de secţiunea 209 parag. 1), parag. 4), pct. a), parag. 5) pct. a) din C. pen. ceh.

În fapt, autorităţile judiciare solicitante au reţinut că în perioada 01.01.2019 şi până în prezent, pe teritoriul Republicii Cehe, persoana solicitată, membră a unui grup infracţional organizat, a făcut reclamă la vehicule din Germania pe diferite pagini de internet sub o identitate falsă, cu intenţia de a sustrage bani de la diferiţi oameni. Persoanele interesate să cumpere maşinile din anunţuri erau induse în eroare de o declaraţie falsă de livrare a vehiculului, apoi de probleme cu vama. Victimele au primit documente şi fotografii false cu vehiculele şi au trimis bani către conturi bancare deschise în Republica Cehă, iar altele şi în afara ţării. Până la sfârşitul lunii februarie 2022, autoritatea competentă a investigat 182 de cazuri, în care suma totală de pierderi se ridică la 32.000.000 CZK (1.293.360 euro), iar alţi 10.000.000 CZK (404.175 euro) au încercat să-i sustragă de la victime.

Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 11 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate, persoana solicitată având asigurată asistenţa juridică prin avocat ales.

Verificând mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Tribunalul Districtual din Praga, în dosarul de referinţă nr. x/2022, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.

Înalta Curte constată că faptele săvârşite sunt dintre cele care pot da naştere la predare, deoarece sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă cu închisoarea a cărei durată maximă este de 10 ani. Totodată, observă că, faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, pct. 8, care dau loc la predare fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

De altfel, faptele sunt incriminate şi de legea penală română, circumscriindu-se infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., sancţionată cu o pedeapsă de la unu la 5 ani închisoare şi înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului persoană solicitată potrivit căreia în cauză ar fi incident cazul de refuz al predării prevăzut de dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în sensul că acesta ar face obiectul unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare, Înalta Curte constată din înscrisurile depuse la dosar de către contestator, respectiv ordonanţa de continuare a urmăririi penale din data de 31.05.2022, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 02.06.2022, referatul cu propunerea de arestare preventivă din data de 03.06.2022, încheierea penală nr. 32 din data de 03.06.2022 a Tribunalului Vâlcea, că în Dosarul nr. x/2021 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea persoana solicitată A. nu are calitatea de suspect sau inculpat, urmărirea penală desfăşurându-se cu privire la alte persoane.

Potrivit art. 307 din C. proc. pen. "Persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art. 83, încheindu-se în acest sens un proces-verbal." Prin urmare, actele întocmite în dosarul de urmărire penală nr. x/2021 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea sunt acte procesuale emise de procuror cu privire la alte persoane care au calitatea de suspect sau inculpat, persoana solicitată nefiind printre ele, în caz contrar în sarcina organelor de cercetare penală existând obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă aceste aspecte şi de a încheia un proces-verbal în acest sens. Or, dacă persoana solicitată ar fi dobândit calitatea de suspect în acest dosar de urmărire penală la care face referire, cu atât mai mult ar fi depus la dosarul prezentei cauze procesul-verbal întocmit potrivit art. 307 din C. proc. pen.

Contestatorul a invocat motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, acest motiv referindu-se la situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, ceea ce nu este cazul în speţă, unde mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări de către autorităţile judiciare cehe pentru fraudă în manieră continuă (înşelătorii) conform secţiunii 209 alin. (1), alin. (S) lit. a), alin. (5) lit. a) din Legea nr. 40/2009 din Culegerea de legi, C. pen., parţial completată, parţial în stadiul de tentativă conform secţiunii 21 alin. (1) din C. pen.

Referitor la motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că faptele nu ar fi săvârşite în Cehia, în realitate, actele materiale reţinute în sarcina contestatorului ar fi fost săvârşite în România, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanţă, că pentru buna desfăşurare a cercetărilor în cauză şi a judecăţii este necesară predarea acesteia către autorităţile judiciare din Cehia, deoarece activitatea infracţională a fost desfăşurată pe teritoriul acestui stat, aspect ce rezultă din faptul că rezultatul, respectiv înşelarea persoanelor vătămate s-a produs pe teritoriul Cehiei.

Astfel, se constată că dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că instanţa română poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când acesta se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, însă, situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Mai mult, întrucât prejudiciul reţinut a fi fost produs se ridică la o sumă considerabilă, motivul opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată nu este incident în cauză, iar aspectele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (că este cetăţean român, are domiciliul pe teritoriul României, are un copil minor în întreţinere cu probleme de sănătate, iar părinţii sunt persoane în vârstă şi cu multiple afecţiuni medicale, făcând imposibilă menţinerea legăturilor de familie), nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de prevederile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

Susţinerile contestatorului cum că i-ar fi aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2) şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată sunt neîntemeiate prin prisma faptului că acestea vizează o cu totul altă procedură, respectiv procedura extrădării pasive şi nu pot fi aplicate în procedura de faţă care se referă la executarea de către autorităţile române a unui mandat european de arestare.

În concluzie, reţinând în baza propriului examen şi că în speţă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Aşadar, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoaşteri şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte aminteşte că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 138 din data de 21 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 138 din data de 21 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iulie 2022.

GGC - ED