Extradition for drug trafficking: rejection of political persecution and fair trial objections under the European Convention

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 47/P din data de 20 aprilie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a dispus în baza art. 49 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, respingerea, ca nefondată, a opoziţiei la extrădare formulată de persoana extrădabilă A.

În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-au constatat îndeplinite condiţiile extrădării persoanei extrădabile A., condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 563 AP-17 din 20.03.2018 a Tribunalului Suprem din Georgia, prin sentinţa 1-615 a Tribunalului din Batumi - Georgia şi sentinţa 1/B-72-2017 a Curţii de Apel din Kutaisi - Georgia, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2601,/2,/3 (a) şi art. 2621,/11 şi 2 (a) C. pen. din Georgia şi incriminate de legea penală română ca infracţiuni de trafic de droguri, prevăzute de art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de extrădare a persoanei solicitate A.

În baza art. 56 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei extrădate A. către autorităţile judiciare din Georgia, cu respectarea regulii specialităţii predării, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menţinut măsura arestării provizorii în vederea extrădării, cu începere de la data de 11.05.2022 şi până la predarea persoanei extrădate A., conform art. 57.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune extrădarea, întrucât faptele ce motivează extrădarea sunt prevăzute de legea română ca infracţiuni de trafic şi deţinere de droguri, fiind pedepsite cu închisoarea de până la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, conform art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în cauză nu se reliefează motive opţionale sau obligatorii de refuz al extrădării.

S-a constatat că persoana a cărei extrădare se solicită este cetăţean georgian, între cele două state fiind aplicabile dispoziţiile Convenţiei Europene privind Extrădarea din 1957, că la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, iar extrădarea este cerută în scopul executării unei pedepse de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2601,/2,/3 (a) şi art. 2621,/11, şi 2 (a) din C. pen. din Georgia, ceea ce face ca exigenţele art. 26 din Legea nr. 302/2004, republicată, să fie îndeplinite.

De asemenea, Curtea a constatat îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din lege, iar aceste fapte, în raport de data comiterii lor - 2016 - nu sunt acoperite de prescripţia generală sau specială şi nici de amnistie sau graţiere, potrivit legislaţiei din România şi Georgia, în condiţiile art. 33-35 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile aparţin infracţiunilor grave, potrivit art. 76 alin. (1) din C. pen. din Georgia, întrucât se pedepsesc cu privare de libertate de până la 12 ani ca pedeapsă maximă, ceea ce face ca termenul de executare a hotărârii de condamnare, care este de 15 ani, să nu se fi împlinit. De altfel, potrivit art. 76 alin. (2) din C. pen. din Georgia termenele de executare a hotărârii judecătoreşti sunt întrerupte în cazul în care o persoană se sustrage executării pedepsei.

Totodată, Curtea nu a identificat motive obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării, potrivit art. 21 şi art. 22 din lege, infracţiunea pentru care se solicită extrădarea nefiind de natură politică sau militară, iar în cauză nefiind identificate indicii de încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de CEDO sau un alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România.

Deşi persoana extrădabilă a susţinut că este supusă persecuţiei datorită apartenenţei sale la un partid politic şi susţinerii manifestate faţă de fostul preşedinte al Georgiei, Curtea a constatat că nu au fost depuse niciun fel de dovezi cu privire la faptul că soluţia de condamnare ar fi fost pronunţată în baza acestor considerente sau că persoana a cărei extrădare se solicită ar fi pusă în pericol sau expusă la tortură, tratamente inumane sau degradante în statul de origine în caz de predare.

Curtea a reţinut că, din perspectiva condiţiilor de detenţie pe care Georgia le oferă, este relevant raportul din 2019 al Comitetului pentru prevenirea torturii, care arată că deţinuţii din penitenciarele georgiene nu suferă, în general, de nici una din problemele care ar echivala cu o încălcare a art. 3 din CEDO. De asemenea, Georgia nu se confruntă cu o problemă sistemică referitoare la respectarea obligaţiilor din Convenţie, cât priveşte protecţia împotriva tratamentelor inumane conform art. 3 şi asigurarea garanţiilor unui proces echitabil, această ţară figurând, în perioada 2016 - 2019 printre primele 15 state împotriva cărora s-au formulat cele mai puţine plângeri.

Curtea a reţinut că nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi penale sau a condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea şi nici asupra oportunităţii extrădării, conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2002 republicată.

În egală măsură, deşi persoana extrădabilă susţine că dreptul la un proces echitabil ar fi fost încălcat, motiv pentru care s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului - ca urmare a faptului că probele ar fi fost greşit interpretate, că ofiţerii de poliţie i-ar fi "plantat" drogurile şi că în mod nejustificat analizele cu caracter ştiinţific invocate în apărare ar fi fost înlăturate de instanţa de apel ce a pronunţat condamnarea - Curtea a constatat că nu dispune de suficiente date pentru a aprecia că dreptul la un proces echitabil ar fi fost nesocotit, astfel încât extrădarea să poată fi refuzată, în conformitate cu art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2002 republicată.

De asemenea, s-a constatat că, potrivit menţiunilor existente în hotărârea penală de condamnare, în faţa instanţei de apel, după pronunţarea achitării de către prima instanţă, au fost audiaţi toţi participanţii la proces, printre care şi inspectorul investigator şi ofiţerii de poliţie implicaţi în supravegherea persoanei extrădabile cu prilejul descoperii drogurilor şi întocmirii percheziţiei corporale; hotărârea de condamnare explică motivele pentru care declaraţiile ofiţerilor de poliţie au fost luate în considerare, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Supreme din Georgia şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, coroborând aceste mijloace de probă cu restul probelor din dosar, respectiv cu procesul-verbal de supraveghere vizuală, procesul-verbal de percheziţie corporală şi concluzia examenului chimic; hotărârea penală de condamnare cuprinde o analiză a apărărilor inculpatului şi o expunere a raţionamentelor pentru care aceste apărări au fost înlăturate, astfel încât şi din perspectiva exigenţelor motivării hotărârii, nu există suficiente elemente care să fundamenteze concluzia că art. 6 din Convenţie ar fi fost încălcat.

Tot din perspectiva exigenţelor convenţionale, Curtea a reţinut că în cursul procedurii în apel, după plecarea din Georgia, persoana extrădabilă, a cărei prezenţă nu a mai fost asigurată, a fost reprezentată de un apărător ales, care a formulat un recurs pe chestiuni de drept, ce a fost respins de Curtea Supremă. Persoana extrădabilă nu a fost prezentă în faza recursului, însă a fost informată oficial cu privire la procedurile derulate în această fază.

Din punct de vedere formal, s-a constatat că cererea de extrădare corespunde conţinutului prevăzut de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind expuse faptele, calificarea lor juridică şi dispoziţiile legale aplicabile, iar în sprijinul cererii au fost depuse copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive şi extrasele relevante din legislaţia naţională aplicabilă, astfel că argumentele susţinute prin opoziţia la extrădare, în sensul că în cauză lipsesc informaţii cu privire la legislaţia penală şi constituţională aplicabilă în Georgia nu au fost primite şi nici cele întemeiate pe starea de sănătate a persoanei, deoarece la dosarul cauzei nu au fost depuse acte medicale în sprijinul motivului opţional de extrădare.

Nefondate au fost apreciate şi motivele întemeiate pe agravarea situaţiei familiale a condamnatului, în caz de admitere a extrădării, întrucât aceste argumente sunt nedovedite şi chiar contradictorii, de vreme ce cu ocazia primei audieri persoana extrădată a precizat că soţia lui şi copilul minor, care l-au însoţit din Ucraina, s-ar afla la Bucureşti, iar la ultimul termen aceasta a precizat că întreaga sa familie se află în prezent în Republica Georgia.

S-a constatat şi că persoana extrădabilă nu poate exceptată de la extrădare, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2002 republicată, deoarece simpla depunere a cererii de azil nu poate atrage calitatea de solicitant de azil, această calitate urmând a fi apreciată la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării.

În ceea ce priveşte menţinerea măsurii arestării provizorii, Curtea a reţinut că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri nu au încetat şi nici nu au suferit modificări de esenţă, simpla împrejurare, încă nedovedită, că persoana urmărită ar mai fi fost arestată pe teritoriul Republicii Moldova în executarea aceleiaşi cereri de extrădare, neconstituind un impediment pentru care aceasta să poată fi privată de libertate şi pe teritoriul României. Mai mult, de la data plasării în arest a persoanei urmărite pe teritoriul României nu a trecut un interval considerabil de timp, la dosarul cauzei a fost depusă şi cererea de extrădare înaintată de autorităţile judiciare din Georgia, iar instanţa sesizată cu soluţionarea acestei cereri s-a pronunţat asupra fondului cauzei, prin admiterea cererii de extrădare şi predarea persoanei urmărite către autoritatea judiciară solicitantă.

Luarea unei alte măsuri preventive, precum arestul la domiciliu sau controlul judiciar, s-a constatat că nu poate garanta buna desfăşurare a procedurii judiciare aflate în derulare şi nu poate asigura prezenţa celui urmărit la dispoziţia instanţei române. Astfel, persoana extrădabilă nu a făcut dovada unei reşedinţe în România, care să permită executarea arestului la domiciliu sau care să facă posibilă exercitarea unui control din partea organului desemnat cu supravegherea, aşa încât o măsură preventivă mai blândă nu s-ar putea dispune.

Curtea a apreciat că de vreme ce persoana urmărită a părăsit teritoriul ţării de origine şi teritoriul Ucrainei, nu există garanţia că aceasta nu se va sustrage şi de la procedura ce se desfăşoară în faţa instanţelor române, chiar aflată sub imperiul unei măsuri preventive mai uşoare şi, de aceea, singura măsură aptă să garanteze desfăşurarea în continuare în bune condiţii a procesului penal, este măsura arestării provizorii în vederea extrădării, care asigură predarea persoanei urmărite către autorităţile judiciare din Georgia.

Împotriva Sentinţei penale nr. 47/P din data de 20 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, persoana extrădabilă A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare admiterea opoziţiei la extrădare şi respingerea cererii de extrădare, arătând că odată extrădat este supus unui risc în ceea ce priveşte viaţa şi sănătatea sa, va fi supus la tratamente inumane deoarece a fost activist al B. şi a participat activ la Revoluţia Trandafirilor din Georgia, intrând în conflict cu autorităţile aflate la putere în acea perioadă. A precizat că în regiunea sa natală vechea putere a revenit şi au început să urmărească opozanţii, exercitând presiuni asupra lor să treacă de partea puterii. A menţionat că în procesul penal derulat împotriva sa pentru trafic de droguri a fost încălcat art. 6 din CEDO, deoarece la fond a fost achitat, iar în apel a fost condamnat pe probe în baza cărora iniţial fusese achitat.

Examinând contestaţia formulată de persoana extrădabilă, în temeiul art. 53 din Legea nr. 302/2004 Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris la data de 13.12.1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997 publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 14 mai 1997.

Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd expressis verbis că "prezenta lege se aplică în baza şi pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, pe care le completează în situaţiile nereglementate".

De asemenea, art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că, în situaţia în care, prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Efectuând propriul examen al cererii de extrădare, instanţa de control judiciar, în consens cu prima instanţă, constată că sunt îndeplinite condiţiile de formă şi cele de fond pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autorităţile georgiene.

Astfel, în ceea ce priveşte condiţiile de formă ale extrădării prevăzute în art. 12 din Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la data de 13.12.1957 se reţine că prin cererea scrisă, formulată de autorităţile judiciare ale Republicii Georgia, se solicită extrădarea lui A. urmărit internaţional pentru punerea în executare a Sentinţei penale nr. 563 AP-17 pronunţată de Tribunalul Suprem din Georgia la data de 20.03.2018, Sentinţei nr. 1-615 a Tribunalului din Batumi - Georgia şi Sentinţei nr. l/B-72-2017 a Curţii de Apel din Kutaisi - Georgia, privind executarea unei pedepse de 8 (opt) ani închisoare, aplicată sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de producere, manufacturare, comercializare, depozitare, transport, transfer, vânzare ilegală de droguri/substanţe analoge/substanţe psihoactive/şi import/export ilegal de droguri analog precursori/psihoactive din şi către Georgia/ori transportul lor internaţional ilegal prin tranzitare, prevăzute de art. 2601,/2,/3 (a) şi art. 2621,/11, şi 2 (a) din C. pen. din Georgia.

În fapt, se reţine în sarcina sa că ar fi transferat o mare cantitate de droguri în Turcia şi a importat ilegal droguri şi substanţe psihoactive în Georgia prin intermediul vămii Sarpi, în sensul că acesta ar fi introdus din Turcia "o mare cantitate de droguri şi substanţe psihoactive respectiv: 0,02102 grame Buprenorphine, 0,1866 grame Morfină, 0,5645 grame MDMA şi 0,5667 grame substanţă ierboasă.

Cu privire la identitatea persoanei extrădabile, în cererea de extrădare s-a precizat că A. este cetăţean georgian. Toate aceste date furnizate confirmă că domnul A. este persoana căutată.

Înalta Curte reţine că cererii de extrădare i-au fost anexate copia hotărârii din data de 03.08.2017 pronunţată în secţia penală a Curţii de Apel din Kutaisi - Georgia în dosarul penal nr. x şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 27.09.2017 a aceleiaşi instanţe, o scurtă descriere a faptelor şi istoricului procedural al cauzei, referiri cu privire la legea penală aplicabilă, sub forma extraselor textelor de drept penal aplicabile faptelor comise şi termenelor de prescripţie pentru executarea hotărârilor judecătoreşti, referiri cu privire la situaţia drepturilor omului în Georgia şi condiţiile de detenţie. Atât cererea, cât şi înscrisurile ataşate au fost însoţite de o traducere autorizată în limba română.

În contextul expus mai sus, Înalta Curte constată că cererea de extrădare formulată în cauză şi documentele anexă corespund cerinţelor art. 12 din Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris, la data de 13.12.1957, astfel condiţiile formale ale extrădării persoanei solicitate A. în Georgia sunt îndeplinite.

Cu privire la condiţiile de fond ale extrădării, Înalta Curte notează că acestea vizează persoana extrădabilă, infracţiunea şi pedeapsa, salvgardarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, competenţa şi exercitarea acţiunii penale.

Verificând condiţiile privind persoana extrădabilă, se reţine că acestea sunt îndeplinite în cauză, şi anume:

- persoana extrădabilă A. este căutat în vederea executării unei pedepse de 8 ani închisoare (art. 1 din Convenţie, art. 18 teza a II-a din Legea nr. 302/2004);

- extrădarea persoanei solicitate este posibilă dat fiind existenţa convenţiei care conţine o veritabilă clauză de reciprocitate;

- persoana extrădabilă nu face parte din persoanele exceptate de la extrădare prevăzute la art. 6 din convenţie, art. 19 din Legea nr. 302/2004;

- persoana extrădabilă nu riscă consecinţe grave pentru viaţa sau integritatea sa corporală, datorită vârstei sau a unei boli (art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004), din materialul dosarului nerezultând că la acest moment A. ar suferi de o boală gravă sau s-ar afla într-o ipostază aparte din cauza căreia extrădarea imediată i-ar produce consecinţe de o gravitate deosebită.

În ceea ce priveşte condiţiile privind infracţiunea şi pedeapsa, Înalta Curte, analizând cerinţa dublei incriminări (art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), constată că faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabilă A. au corespondent în legislaţia română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la natura infracţiunii se reţine că persoana extrădabilă nu este condamnată pentru de o infracţiune politică sau militară, ci pentru o infracţiune de drept comun ce dă loc la extrădare.

Înalta Curte, analizând principiul ne bis in idem şi cauzele care sting acţiunea penală date de intervenţia prescripţiei răspunderii penale, a amnistiei ori graţierii antecondamnatorii, constată următoarele:

a) persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată pe teritoriul statului român solicitat pentru comiterea vreunei infracţiuni, aşadar nici pentru faptele care au justificat formularea cererii de extrădare, prin urmare în cauză nu se pune problema activării principiului ne bis in idem.

b) incidenţa cazurilor de stingere a acţiunii penale (art. 10 din convenţie, art. 33-35 din Legea nr. 302/2004), constatându-se că prescripţia răspunderii penale prevăzută de legea penală georgiană nu este împlinită, iar persoana extrădabilă nu a invocat şi nici autorităţile georgiene nu au comunicat incidenţa vreunei legi de graţiere care să acopere activitatea infracţională pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată în statul solicitant. De asemenea, se constată că în România pentru faptele penale în discuţie nu este împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c), d) şi e) din C. pen. şi aceste fapte nu formează obiect al vreunei legi de graţiere ori amnistie.

Evaluând celelalte critici formulate de către persoana extrădabilă, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Contrar susţinerilor persoanei extrădabile, în sensul că pe parcursul procesului penal desfăşurat în Georgia împotriva sa ar fi fost încălcat art. 6 din CEDO, Înalta Curte constată că în hotărârea de condamnare se face menţiunea că în cursul judecării cauzei în apel au fost audiaţi toţi participanţii la proces (şi inspectorul investigator şi ofiţerii de poliţie implicaţi în supravegherea persoanei extrădabile cu prilejul descoperii drogurilor şi întocmirii percheziţiei corporale). De asemenea, hotărârea de condamnare se bazează pe coroborarea mijloacelor de probă constând în declaraţiile ofiţerilor de poliţie cu restul probelor din dosar, respectiv cu procesul-verbal de supraveghere vizuală, procesul-verbal de percheziţie corporală şi concluzia examenului chimic, cu trimitere la jurisprudenţa Curţii Supreme din Georgia şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Apărările persoanei extrădabile au fost şi ele analizate prin hotărârea de condamnare şi în privinţa acestora au fost indicate raţionamentele pentru care au fost înlăturate.

Din raportul Comisiei Europene către Parlamentul European, din 17 iunie 2022, referitoare la opinia acesteia în ceea ce priveşte cererea Republicii Georgia de a deveni ţară membră a Uniunii Europene, la pagina 7 este analizată situaţia sistemului judiciar din această ţară, reţinându-se că au avut loc o serie de reforme privind sistemul judiciar, că judecătorii şi procurorii sunt numiţi prin concurs, iar repartizarea cauzelor se face în sistem aleatoriu.

În ceea ce priveşte apărările persoanei extrădabile, în sensul că odată extrădat este supus unui risc în ceea ce priveşte viaţa şi sănătatea sa, că va fi supus la tratamente inumane deoarece a fost activist al B. şi a participat activ la Revoluţia Trandafirilor din Georgia, din înscrisurile de la dosar nu a rezultat că acesta şi-ar fi părăsit ţara de origine datorită unei temeri bine întemeiată de a fi persecutat în baza unuia dintre cele cinci motive prevăzute de lege (respectiv rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică) şi nu există temei pentru a se presupune că, în cazul returnării în ţara de origine, acesta ar risca să fie supus unor pedepse, tratamente inumane sau degradante astfel cum sunt acestea definite de art. 1 pct. 1 din Convenţie.

Deşi din declaraţiile persoanei extrădabile şi din probele administrate în cauză a rezultat că acesta este membru al partidului C., din informaţiile din ţara sa de origine nu a rezultat că membrii simpatizanţi ai partidului ar risca să fie supuşi la acte de persecuţie motivate politic de către autorităţile georgiene.

În condiţiile în care persoana extrădabilă nu a avut probleme după eliberarea sa, nu i s-a interzis să părăsească teritoriul ţării şi a obţinut legal document de călătorie valabil cu care a tranzitat mai multe ţări (Ucraina, Turcia, Franţa), pe teritoriul cărora a şi locuit o perioadă de timp, putându-se întoarce în acest timp în Georgia şi participa la proces şi faptul că acesta a beneficiat în ţara de origine de suficiente garanţii procesuale în faţa instanţelor de judecată (drept la apărător, redeschiderea cauzei şi reanalizarea dosarului său ca urmare a modificărilor legislative, interesul acordat de Avocatul Poporului din Georgia asupra sesizărilor familiei sale, accesul acestuia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului) conturează faptul că acesta nu doreşte să revină în ţara de origine pentru a încerca să se sustragă de la răspunderea penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa înainte de a părăsi teritoriul ţării de origine.

De asemenea, din punct de vedere obiectiv, examinând datele privind condiţiile generale din ţara de origine, conform informaţiilor furnizate de Biroul de Informaţii din Ţări de Origine, şi pe cele referitoare la riscurile specifice, Înalta Curte constată că nu se justifică temerea că va fi supus persecuţiilor şi nici că ar putea fi expus unui risc serios de tortură sau tratamente inumane sau degradante sau că ar exista o ameninţare serioasă individuală la adresa vieţii sau integrităţii sale.

Din probatoriul administrat nu au rezultat evenimente care să fi făcut intolerabilă rămânerea persoanei extrădabile în ţara de origine şi nici că susţină posibilitatea unor persecuţii individuale la adresa sa în viitor. Aşadar, nu se poate concluziona că persoana extrădabilă a suferit sau este în pericol să sufere persecuţii care prin intensitatea şi recurenţa lor să constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului.

În susţinerea cererii sale de opoziţie la extrădare, persoana extrădabilă a invocat o serie de înregistrări audio-video de pe YouTube, care constau în reportaje cu referire la situaţia sa şi care ar putea confirma susţinerile sale. Înalta Curte reţine că acestea nu provin de la o sursă de încredere, neputându-se verifica autenticitatea acestora şi nu pot conduce la concluzia că a fost condamnat pentru motive politice sau că viaţa sa ar fi pusă în pericol ori va fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante în statul de origine în caz de predare, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar din informaţiile primite din surse oficiale rezultă contrariul.

Înalta Curte constată că persoana extrădabilă a formulat cerere de azil, înregistrată sub nr. x/2022 la Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare - Centrul Regional de Proceduri şi Cazare a Solicitanţilor de Azil Galaţi, cerere care a fost respinsă, apreciindu-se că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Împotriva acestei hotărârii persoana extrădabilă a formulat plângere la Judecătoria Galaţi, prin Sentinţa civilă nr. 3130 din data de 29.04.2022 fiind respinsă plângerea acestuia şi fiind menţinută Hotărârea nr. 148663/h/DA/08.04.2022 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia de Azil şi Integrare - Centrul Regional de Proceduri şi Cazare a Solicitanţilor de Azil Galaţi. Nemulţumit de soluţia Judecătoriei Galaţi persoana extrădabilă a declarat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 30 din data de 30 iunie 2022 a Tribunalului Galaţi, definitivă, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3130 din data de 29.04.2022.

Se reţine că Tribunalul Galaţi, cu caracter definitiv, a constatat că hotărârea primei instanţe este temeinică, fiind analizată situaţia particulară a petentului prin prisma art. 23 şi art. 26 din Legea nr. 122/2006 şi în funcţie de situaţia din ţara de origine. Faţă de susţinerile petentului şi având în vedere probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Tribunalul Galaţi a constatat că motivele de părăsire a ţării de origine invocate de către petentul A. nu se circumscriu niciunuia dintre motivele menţionate în art. 23 şi art. 26 din Legea nr. 122/2006 pentru obţinerea statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.

Totodată, Tribunalul Galaţi a reţinut că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că, în cazul returnării în ţara de origine, petentul, cetăţean civil, ar fi expus unui risc serios de a fi condamnat la moarte sau de a executa o astfel de pedeapsă şi nici că acesta ar putea fi expus unui risc serios şi prezent de tortură sau tratamente inumane sau degradante sau că ar exista o ameninţare serioasă individuală la adresa vieţii sau integrităţii sale urmare a unei violenţe generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, astfel încât nu sunt îndeplinite nici condiţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 pentru acordarea protecţiei subsidiare.

În concluzie, nu există motive întemeiate care să conducă la concluzia respingerii cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Republicii Georgia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 47/P din data de 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă rusă se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 47/P din data de 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba rusă se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 iulie 2022.

GGC - ED