Appeal against execution dismissed as time-barred for late filing of challenge to prison sentence reduction

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 52 din 24.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 597 alin. (8) C. proc. pen. cu referire la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin contestaţia la executare înregistrată la data de 21.07.2021 pe rolul Judecătoriei Gherla, contestatorul A. a solicitat deducerea din pedeapsă a 45 de zile de eliberare anticipată, susţinând că a fost arestat în Italia şi a executat o perioadă de aproximativ 6 luni închisoare în condiţii necorespunzătoare.

Prin Sentinţa penală nr. 1074 din data de 28 octombrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Judecătoria Gherla a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia penală.

Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 156/2020 din data de 23 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a respins solicitarea de executare a mandatului european de arestare nr. x/2018 MOD.10, ce are la bază mandatul naţional nr. x/2017 SIEP din data de 28.05.2019, emis în temeiul Sentinţei penale nr. 405/2016 din data de 14.04.2016 pronunţate de Curtea de Apel din Reggio Calabria, rămasă definitivă la data de 27.09.2017, pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism şi exploatare sexuală a minorilor în vederea obţinerii de foloase prevăzută de art. 110, art. 81 alin. (2), art. 600 bis din C. pen. italian, art. 3, 4 n3 şi 7 din Legea nr. 58/1975, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 6 ani şi 3 luni (rămas de executat 5 ani 6 luni şi 1 zi, pedeapsă la care a fost condamnată persoana solicitată A.

În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut Hotărârea penală nr. 405/2016 din data de 14.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel din Reggio Calabria, rămasă definitivă la data de 27.09.2017, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare şi a dispus executarea restului de pedeapsă de 5 ani 6 luni şi 1 zi închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism şi exploatare sexuală a minorilor în vederea obţinerii de foloase prevăzute de art. 110, art. 81 alin. (2), art. 600 bis din C. pen. italian, art. 3, 4 n3 şi 7 din Legea nr. 58/1975, având corespondent în legislaţia naţională în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., într-un penitenciar din România.

S-a menţinut măsura arestării dispusă faţă de persoana solicitată şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării începând cu data de 14 august 2020 la zi.

În baza art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de executare pentru restul de pedeapsă de 5 ani, 6 luni şi 1 zi închisoare, din pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A., la data pronunţării sentinţei.

Analizând contestaţia la executare formulată, dar şi faţă de susţinerile petentului, Curtea a emis adresă către Ministerul de Justiţie Italian prin care s-a solicitat să se comunice dacă există vreun act emis de autorităţile italiene prin care i s-au recunoscut condamnatului A. zile suplimentare care să poată fi deduse în contul perioadei executate în Italia din pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1474 din data de 14 aprilie 2016 de către Curtea de Apel din Reggio Calabria, rămasă definitivă la data de 27.09.2017 - recunoscută prin Sentinţa penală nr. 156/23.09.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj pentru restul de pedeapsă de 5 ani 6 luni şi 1 zi închisoare), întrucât condamnatul pretinde că executarea s-ar fi realizat în condiţii necorespunzătoare.

În data de 04 februarie 2022 s-a emis un răspuns de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Reggio Di Calabria şi s-a comunicat că petentul condamnat a executat 8 luni şi 29 zile în Penitenciarul din Castrovillari, aşa cum rezultă din certificatul privind stadiul executării, anexat răspunsului. S-a precizat că persoana condamnată nu a beneficiat de deduceri ulterioare din pedeapsa aplicată împotriva sa, aceasta fiind de 5 ani, 6 luni şi 1 zi închisoare.

Faţă de răspunsul comunicat de autorităţile italiene, Curtea a constatat că nu se poate da curs solicitării petentului condamnat, perioada de 8 luni şi 29 de zile fiind dedusă din pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare, dispunându-se executarea restului de pedeapsă de 5 ani, 6 luni şi 1 zi închisoare, cu ocazia procedurii de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile italiene.

Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în privinţa persoanei condamnate nu a fost emisă o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Împotriva Sentinţei penale nr. 52 din 24.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori condamnatul A. a formulat contestaţie la data de 11 aprilie 2022.

Analizând cu prioritate condiţia privind termenul de exercitare a căii de atac a contestaţiei, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen. "hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării, potrivit prezentului titlu (Titlul V - Executarea hotărârilor penale), pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare".

Înalta Curte notează că, fiind vorba de un termen procedural, întrucât, prin reglementarea căilor de atac se urmăreşte disciplinarea şi sistematizarea activităţii procesuale în vederea asigurării realizării la timp şi în mod just a scopului procesului penal, termenul de 3 zile se calculează conform dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care prevăd că "(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte".

În incidenţa dispoziţiilor legale precitate, Înalta Curte constată că, în dosarul Curţii de Apel Cluj se regăseşte dovada de comunicare a minutei Sentinţei penale nr. 52 din 24.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori către condamnatul A., la locul de detenţie, Penitenciarul Baia Mare, acesta semnând, la data de 25.03.2022, de luare la cunoştinţă de conţinutul minutei comunicate.

Ulterior, la data de 04.04.2022, condamnatului A. i-a fost comunicată la acelaşi loc de detenţie şi Sentinţa penală nr. 52 din 24.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, in extenso.

În consecinţă, calea de atac formulată de condamnatul A., la data de 11.04.2022, a fost exercitată după expirarea termenului legal, întrucât deşi termenul pe zile se calculează pe unităţi libere de timp, se constată că, faţă de data comunicării soluţiei contestate, termenul în interiorul căruia condamnatul A. avea posibilitatea de a declara calea de atac s-a împlinit la data de 29.03.2022.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 268 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Cum excepţia tardivităţii constituie o excepţie peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a contestaţiei formulate de condamnatul A. şi, având în vedere dispoziţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind tardivă contestaţia, fiind depăşit termenul imperativ de 3 zile de la comunicare prevăzut de dispoziţiile legale mai sus enunţate.

Pe cale de consecinţă, constatând întemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 52 din 24.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 52 din 24.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2022.

GGC - ED