Influence peddling: criminal liability for soliciting and receiving payment to sway judges, and special confiscation of restitutioned funds

Asupra apelurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87/F din 07 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 291 C. pen. raportat. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 92 C. pen., a fost fixat un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., astfel:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune.

Pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piteşti sau Consiliului local Piteşti.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. şi art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului reţinerea şi arestul la domiciliu, de la data de 21.01.2020, până la data de 31.03.2020.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. şi art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar sub puterea căreia s-a aflat inculpatul A. şi a fost menţinută măsura preventivă.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei de 5.000 RON, prin Ordonanţa din 29.01.2020.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti emis în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a dispus clasarea cauzei faţă de numitul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul situaţiei de fapt, în actul de sesizare, s-a reţinut că, inculpatul A., avocat definitiv în Baroul Argeş, în noaptea de 30.09.2019- 01.10.2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discuţiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicaţiei WhatsApp şi mesaje de tip SMS, i-a pretins în mod direct martorului B. suma de 2.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti care judeca apelul în dosarul penal nr. x/2019, cauză în care B. primise la instanţa de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promiţându-i acestuia că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunţe o soluţie favorabilă, de condamnare cu suspendare. Totodată, în considerarea discuţiilor anterioare, în ziua de 01.10.2019, în jurul orelor 19:00, inculpatul A. a primit de la martorul denunţător B. suma de 5.000 RON, ca parte din suma de 2.000 euro pretinsă anterior.

Astfel, la data de 10.10.2019, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Dâmboviţa - Poliţia oraşului Găeşti s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen., constând în aceea că numitul B., condamnat într-un dosar penal de către Judecătoria Piteşti, a purtat discuţii telefonice cu avocatul A., din cadrul Baroului Argeş, discuţii în care avocatul i-a pretins lui B. suma de 2.000 de euro, pentru ca acesta să primească o pedeapsă cu suspendare, întrucât "dosarul a picat la un anumit complet".

S-a arătat că, aceste aspecte au rezultat din discuţiile telefonice ale numitului B., interceptate în dosarul penal cu numărul x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti. Sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti, sub nr. x/2019.

Prin ordonanţa din 10.10.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului anterior menţionat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, considerat organ competent pentru efectuarea urmăririi penale.

Prin ordonanţa din 11.10.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului anterior menţionat în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti.

Dosarul a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti la data de 04.11.2019, sub nr. x/2019.

Ulterior, la data de 22.11.2019, cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul penal nr. x/2019, numitul B. a sesizat organelor de urmărire penală (denunţ implicit) faptul că după ce a avut discuţiile telefonice cu avocatul A., în ziua următoare, a mers la cabinetul avocatului şi i-a oferit acestuia suma de 5.000 RON, ca parte din suma de 2.000 euro solicitată anterior de avocat, iar avocatul A. a primit suma respectivă şi a pus-o într-un plic.

Instanţa de fond a prezentat, în continuare, situaţia de fapt descrisă la Capitolul III din cuprinsul actului de sesizare referitoare la pretinderea sumei de 2.000 euro de către inculpatul A. şi primirea sumei de 5.000 RON de către inculpatul A.

Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost probată în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: vol. I privind Dosarul nr. x/2019; înscrisuri, în copie, Dosar nr. x/2019, înaintate de Curtea de Apel Piteşti; declaraţii martor B.; raport de constatare criminalistică privind detecţia comportamentului simulat; declaraţii martor C.; declaraţie martor D.; declaraţii martor E.; declaraţii martor F.; declaraţii inculpat A.; vol. II: proces-verbal de redare convorbiri telefonice din data de 15.01.2020; proces-verbal de redare convorbiri telefonice în limba rromani din 31.01.2022; proces-verbal de redare convorbiri telefonice din 03.02.2020; proces-verbal de ridicare şi punere la dispoziţie telefon mobil aparţinând lui B. şi planşă foto anexă; procese-verbale de percheziţie informatică telefon mobil B.; vol. III: proces-verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului A. şi planşă foto; proces-verbal de percheziţie domiciliară la sediul cabinetului de avocat al inculpatului A. şi planşă foto; proces-verbal de percheziţie auto şi planşă foto; procese-verbale de percheziţie informatică telefoane mobile inculpat A.; adresă şi înscrisuri aferente privind persoanele care l-au vizitat pe B., înaintate de Penitenciarul Mioveni; proces-verbal de verificare a listingurilor postului telefonic utilizate de inculpatul A.,; vol. IV: proces-verbal de verificare a înscrisurilor ridicate la percheziţia domiciliară; copie contract de asistenţă juridică pentru B.; copie agendă personală inculpat A.; copie Registru de încasări şi plăţi avocat A.; copie chitanţe fiscale avocat A.;

S-a mai arătat în rechizitoriu, că prin ordonanţa din 22.11.2019, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în legătură cu primirea sumei 5.000 de RON de către A. şi cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în legătură cu darea sumei de 5.000 RON de către numitul B.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit probatoriului administrat la dosar rezultă cu certitudine că, la data de 01.10.2019, martorul B. a remis inculpatului A., iar inculpatul a primit, suma de 5.000 RON. Suma a fost remisă în contextul în care inculpatul A. a promis martorului B. că îi va determina pe membrii completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti, asupra căruia inculpatul a lăsat să se creadă că are influenţă, să pronunţe o soluţie favorabilă de condamnare cu suspendare cu privire la un apel formulat de B. în dosarul penal nr. x/2019 în care B. primise la instanţa de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare.

S-a mai reţinut de către procuror că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 însă, potrivit dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. pen., făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

Denunţul a fost formulat de B. cu ocazia audierii din data de 22.11.2019, înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pe o altă cale cu privire la această faptă. Sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Dâmboviţa - Poliţia oraşului Găeşti a vizat doar pretinderea sumei de 2.000 euro de către avocatul A., fără a exista vreun indiciu cu privire la darea sau primirea unei sume de bani în scopul traficării influenţei.

În consecinţă, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei faţă de numitul B., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

Ulterior sesizării instanţei cu rechizitoriul, măsura preventivă a arestului la domiciliu, dispusă faţă de inculpat în faza de urmărire penală, a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar, fiindu-i impuse acestuia restricţii menite să asigure buna desfăşurare a procesului pendinte, precum deplasarea sa pe o anumită rază teritorială şi interdicţia de a lua legătura cu martorii propuşi spre audiere.

Prin încheierea din 05.06.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2020 au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A., instanţa constatând că a fost legal sesizată prin rechizitoriu.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii B., F., E., G., H., şi inculpatul A., au fost solicitate înregistrările video din staţia I., nr. 184, a fost respinsă proba cu expertiză criminalistică solicitată de apărare, cu obiectivele arătate în scris, pentru considerentele menţionate în încheierea de şedinţă din 23.04.2021 .

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:

Potrivit art. 291 C. pen., pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării*), iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, elementul material se poate realiza prin mai multe modalităţi alternative, şi anume: pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni, pentru realizarea acestuia fiind necesară îndeplinirea unor cerinţe esenţiale: fapta să aibă ca obiect bani sau alte foloase patrimoniale sau nepatrimoniale; făptuitorul să aibă o influenţă reală sau să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public; făptuitorul să promită că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat; fapta să fie săvârşită înainte sau concomitent cu îndeplinirea actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului asupra căruia este traficată influenţa.

Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune o influenţă reală a inculpatului asupra unui funcţionar, pentru a-l determina pe acesta din urmă să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă este necesar ca influenţa pe care lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcţionar determinat sau indicat generic de natura influenţei ce urmează să fie exercitată, care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit bani ori alte foloase.

În consecinţă, trebuie să existe legătură de cauzalitate între primirea foloaselor respective şi promisiunea exercitării influenţei, pretinse sau reale. În cazul în care primirea de bunuri se face anterior solicitării intervenţiei, fără legătură cu intervenţia solicitată, conduita celui acuzat, indiferent cât de imorală ar fi, nu se înscrie în sfera obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă.

Infracţiunea de trafic de influenţă se consumă prin săvârşirea oricăreia dintre acţiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare (primirea ori pretinderea de bani ori de alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârşite de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Deşi nu are relevanţă dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, Curtea a arătat că pentru existenţa ilicitului penal este necesar să se probeze, din punct de vedere al laturii obiective: 1. actul pe care inculpatul urma să îl determine prin influenţa sa; 2. primirea sau acceptarea de foloase în legătură cu exercitarea influenţei; 3. legătura dintre exercitarea influenţei pretinse sau reale şi pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor.

Astfel, s-a menţionat că, din punct de vedere al laturii subiective, trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu.

Făcând trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (Decizia penală nr. 376/2013), Curtea a arătat că, nu este relevant dacă intervenţia s-a produs sau nu, dacă a fost sau nu reală, însă pentru existenţa laturii obiective a traficului de influenţă este necesar ca probele să indice influenţa pe care inculpatul o avea sau lăsa să se creadă că o avea asupra unui funcţionar şi care este actul care intră în atribuţiile de serviciu ale unui funcţionar pe care inculpatul urma să îl determine să facă ori să nu facă, iar din punct de vedere al laturii subiective, elementele de fapt care duc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu. Invocarea influenţei, direct sau indirect, trebuie să fie determinantă pentru primirea foloaselor.

Totodată, s-a precizat că, atunci când influenţa nu este reală, trebuie să fie posibilă şi credibilă, şi nu irealizabilă sau absurdă, imposibil de a exista şi de a avea efect. Persoana cumpărătorului de influenţă trebuie să aibă un interes real - indiferent dacă este legitim sau nelegitim - în legătură cu acel act al funcţionarului (M. Udroiu, Drept penal. Partea specială, Ed. A IV-a, Ed. C.H.Beck, 2017, pag. 481).

Sub aspectul situaţiei de fapt, în urma examinării materialului probator, instanţa de fond a reţinut că, inculpatul A., în calitate de avocat al denunţătorului B., l-a contactat iniţial prin apel telefonic pe clientul său în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00 şi, în cadrul discuţiilor purtate, i-a cerut suma de 2.000 euro, promiţându-i că va interveni la completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti pentru a-i obţine o soluţie favorabilă, de condamnare cu suspendare, în dosarul în care B. primise la instanţa de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată. Discuţiile din noaptea respectivă au fost purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicaţiei WhatsApp şi mesaje de tip SMS.

Convorbirile telefonice purtate pe numărul de telefon x, utilizat de martorul B., au fost legal interceptate şi înregistrate în cadrul dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/31.07.2019, emis de Judecătoria Găeşti.

În cadrul convorbirilor telefonice, inculpatul A. şi martorul B. au purtat următoarele discuţii: A.: Fii atent ce-ţi spun . . . . . . . . . .şi înţelegi printre rânduri. B.: Da. A.: Sunt la I.. Vino cu două mii de Euro şi scapi de puşcărie. B.: Eu? A.: Poţi să faci asta sau nu ? B.: Da! A.: Păi zi! că acum că ... am vorbit şi ... B.: Din ăia 2 ani jumate! A.: Omule iţi dă cu sus ... cu suspendare să nu crezi că ... B.: Stai un pic acuma. Hai că vin acuma. A.: Păi spune-mi că ... B.: Deci la ora asta nu am banii. Mâine dacă e, fac rost. A.: Am înţeles. Păi discuţia era în seara asta. B.: Deci dacă vreţi acuma vin să vorbesc cu dumneavoastră, dar ... A.: Păi nu, n-are sens, că dacă n-ai ăsta nu pot să . . . . . . . . . .nici eu nu pot să spun mai departe că ... B.: Era garantat sută la sută ? A.: Da. Era garantat, deci nu . . . . . . . . . ., cu suspendare, deci să nu crezi că scapi basma curată . . . . . . . . . .A.: Deci şi bă ... încă o dată, oferta e în seara asta. B.: Haide-ţi că sun acum. A.: C-am vorbit şi a picat la un complet . . . . . . . . . .Hai! că să nu mai discutăm că nu îmi place să . . . . . . . . . . . .

Deşi, potrivit declaraţiei martorului B., discuţiile purtate prin mesaje scrise în aplicaţia WhatsApp au fost în mare parte şterse imediat de către avocatul A., martorul a capturat o imagine a ecranului telefonului (tip screenshot), conţinând următoarea discuţie: B.: Vorbiţi cu ei mâine se rezolva va rog din suflet şi aveţi şi dumneavoastră 500 de euro. A.: Sună-mă mâine dimineaţă. Cu 2500 cash. După ora 10. Când se trezesc. Dacă nu ai banii spune-mi din timp. Să nu mă mai în situaţia în care m-ai pus la notar. La notar că la notar dar aici nu mă joc ... (...) A.: Ai grijă că telefonul îţi este ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probaţiune. Este protejată de lege.

De asemenea, un mesaj de tip SMS, păstrat sub forma unei fotografii a ecranului telefonului, relevă că avocatul spune următoarele: A.: Oferta a fost făcută. Acum aşteptăm la Mila Domnului! Ceea ce nu îmi place. Pentru că mie nu îmi place să pierd.

Aceste mesaje fotografiate au fost prezentate organelor de urmărire penală de către martorul B., fiind evidenţiate şi de percheziţia informatică efectuată asupra telefonului mobil pe care martorul l-a pus la dispoziţia organelor judiciare, având pe spate inscripţiile "J." şi "K.", cu seria x .

Potrivit procesului-verbal de percheziţie informatică, instanţa de fond a reţinut că, în agenda telefonului martorului B. figura numele Avocat Ilie, cu numărul de telefon +4x, de la care au fost primite apelurile şi purtate conversaţiile cu inculpatul, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, mai sus-redate.

Totodată, din cuprinsul aceluiaşi proces-verbal de percheziţie, instanţa de fond a mai observat că cele două imagini tip fotografie au fost efectuate în data de 01.10.2019, ora 02:02:53 (captură a ecranului telefonului, asupra aplicaţiei de masaje instant WhatsApp) şi în data de 01.10.2019, ora 01:16:27 (captură a ecranului telefonului, asupra aplicaţiei de mesaje SMS). Acest număr de telefon, +4x, cu care B. a purtat discuţiile respective, figurează pe pagina de internet a Baroului Argeş ca aparţinând avocatului definitiv A., astfel cum rezultă din verificările efectuate şi din celelalte acte efectuate în cauză.

Aşa cum s-a arătat, inculpatul a negat că a purtat respectivele conversaţii cu martorul denunţător, iar prin cererea de probatoriu depusă la data de 25.03.2021 a solicitat expertizarea înregistrărilor depuse în sprijinul acuzaţiilor ce i-au fost aduse de către INEC Bucureşti, pentru a fi identificate mijloacele tehnice (echipamente şi suporţi cu care au fost efectuate înregistrările audio), a se stabili dacă suporţii tehnici pe care sunt imprimate înregistrările sunt originali şi dacă înregistrările sunt autentice, dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ştergere, inserare sau alte elemente de montaj audio, să se determine dacă vocile înregistrate şi identificate de organele de urmărire penală aparţin inculpatului, să se stabilească dacă, raportat la caracteristicile vocii sale şi la mijloacele tehnice folosite, dacă aceasta ar fi putut fi prelucrată cu softuri audio speciale, să se stabilească dacă conţinutul convorbirilor interceptate este redat în mod fidel, care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare şi fundamentul ştiinţific al acesteia.

Inculpatul, în susţinerea cererii, a arătat că ar fi radical schimbate caracteristicile vocii sale în cadrul discuţiilor din noaptea de 30.09/01.10.2019, faţă de cele ale vocii sale din ziua de 30.09.2019, respectiv din seara de 01.10.2019, vocea fiind mult mai groasă, iar vorbirea incoerentă .

Aşadar, instanţa de fond a dispus audierea în şedinţă publică a respectivelor înregistrări şi, constatând că acestea nu conţin erori în activitatea de redare a conţinutului convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate (nu există neconcordanţe evidente între semnalele acustice stocate pe suportul optic cu ocazia interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi semnele ortografice, ortoepice şi de punctuaţie menţionate în procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrărilor, nu au fost identificate situaţii de inversare a conlocuitorilor ale căror convorbiri telefonice au fost redate), că procesele-verbale de redare a respectivelor convorbiri nu conţin expresii, sintagme sau semne care să fi fost trecute de către lucrătorul care a ascultat convorbirile, rezultat al propriei interpretări a acestuia, a apreciat că nu există nicio suspiciune cu privire la autenticitatea înregistrărilor audio contestate. Nu au fost evidenţiate semne de alterare, distorsionare, modificare, inserare de voci, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, adăugiri, ştersături, pe suportul de memorie externă, interceptarea convorbirilor dintre inculpat şi martorul B. a fost efectuată în baza mandatului emis de judecător, iar transcrierea s-a făcut la scurt timp după înregistrare .

Prima instanţă a observat faptul că inculpatul a avut, cu ocazia convorbirii purtate în noaptea de 30.09 - 01.20.2019, vocea mai groasă, iar vorbirea incoerentă, se explică prin aceea că anterior consumase alcool în cantităţi considerabile - după cum el însuşi a declarat -, iar acest aspect reiese şi din declaraţiile martorului B. ("confirm faptul că, aşa cum am relatat şi astăzi, mi-am dat seama că dl avocat A. era în stare de ebrietate şi se înţelegea foarte bine că era beat, din felul în care vorbea" .

Prin urmare, prima instanţă a constatat că, este de necontestat că inculpatul s-a aflat în noaptea respectivă sub influenţa alcoolului, însă din modul cum au decurs discuţiile telefonice şi scrise purtate de acesta cu martorul B. rezultă că pretinderea sumei de bani a fost fermă şi conştientă, fiind făcută cu scopul de traficare a influenţei. Conştientizarea de către inculpat a caracterului infracţional al pretinderii sumei de bani rezultă şi din modul cum acesta îi atrage atenţia lui B. prin mesajul scris în aplicaţia WhatsApp şi anume: "Ai grijă că telefonul îţi este ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probaţiune. Este protejată de lege".

În ceea ce-l priveşte pe denunţător, instanţa de fond a arătat că, acesta a avut, într-adevăr, temerea că ar putea fi "o măgărie" şi că domnul avocat urmăreşte să păstreze banii pentru sine (motiv pentru care s-a protejat, efectuând fotografiile tip screenshot ce conţin mesajele incriminatoare - "aşa cum am declarat anterior, eu am crezut că este o manevră ca să îmi ia banii inculpatul, pentru că mi-am dat seama din discuţia telefonică de faptul că acesta era băut. Am putut să îmi dau seama din vocea domnului avocat şi din felul în care acesta vorbea că anterior consumase alcool, mai ales că mi-a cerut la telefon să-i aduc când vin la întâlnire la staţia L. şi două sticle cu whisky, dar a dat curs solicitării, încercând să facă rapid rost de suma de bani pretinsă şi apelându-şi, în acest scop, rudele şi cunoscuţii ("Atunci, în seara aia şi a doua zi, eu m-am gândit că dl avocat îi va da banii completului de judecată, altfel nu mă străduiam să fac rost, întrucât nu sunt nici eu bogat şi nu dispun de suma aceasta".

În acest sens, au fost avute în vedere convorbirile telefonice care au avut loc între martorul B. şi martorul D., convorbiri în care primul îi relatează secundului despre discuţiile cu avocatul: B.: Mă vărule să înnebunesc, m-a sunat avocatul să mă duc repede până la L. că îmi dă cu suspendare. D.: Mă ce dracu! Eşti nebun? B.: Să moară tatăl meu, acum un minut! D.: E!B.: "Vino acum în L. dacă ai banii, în două trei zile 2000 euro răspunde cineva că îţi dă cu suspendare!" D.: Foarte bine! B.: trebuie să mă duc până în oraş acum! D.: Ce cauţi în oraş acum? B.: Mi-a spus să mă duc să vorbesc cu el ! Să mă duc ... Să văd ce fac şi plec în oraş ...".

De asemenea, prima instanţa a apreciat relevantă şi convorbirea purtată între B. şi D. în dimineaţa zilei de 01.0.2019, în care cel din urmă îi atrage atenţia lui B. să nu discute cu alte persoane despre ceea ce a stabilit cu avocatul, că poate fi "dat în primire" şi că astfel "şi-a închis toate drumurile". Discuţiile purtate de cei doi relevă, în opinia instanţei de fond, eforturile disperate făcute de B., pentru a procura suma de bani cerută de avocatul său, în scopul obţinerii soluţiei favorabile: B.: Hai, mă! Lasă-mă în pace că sunt nervos! D.: Ă! B.: Să mor dacă ştiu vărule, zic să merg la ăsta la ... cum dracu .., unde ai spus tu la Borleşti! Mi-e că sunt dator la el şi zice: "Nu-ţi mai dau că ţi-am dat pe ailalţii" D.: Păi tu ce mai ai la el, nepoate? B.: Păi, nu mai am două mii de euro, de demult, de un an! Vorbisem cu ăsta a lu M. şi i-am zis că mă duc să o las la el. D.: Du-te! B.: Avocatul mă aşteptă în 40 de minute. D.: Care, N. ?B.: Avocatul! (a se vedea şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, dosar de urm. penală).

Prima instanţă a mai reţinut că, inculpatul a persistat în rezoluţia sa infracţională şi, în ziua următoare, de 01.10.2019 (când nu se mai afla sub influenţa alcoolului) a primit de la denunţător suma de 5000 RON, ca fiind o parte din banii pe care urma să îi dea la completul de judecată, în schimbul unei soluţii de suspendare a executării pedepsei închisorii (în acest sens, a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate după ora 19, conţinând următoarele discuţii: B.: Să trăiţi! A.: Salut! Ce să faci ?B.: Vream să vă (neinteligibil) am puţină treabă. A.: Ă! Unde eşti?B.: Pe la Bascov. A.: Bine, înainte ...B.: Trebuie să mă duc până acasă şi să mă întorc înapoi. A.: Bine, să iei încheierea aia, da ! B.: Da ! Vin pregătit, nu? A.: Cum ? B.: Să vin pregătit? A.: Da! Vino!"

Aşadar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a primit suma de bani la care s-a referit martorul, cu ocazia audierii sale de procuror .

Totodată, s-a arătat că primirea celor 5.000 RON nu este contestată, însă acuzatul susţine că i-au fost daţi de denunţător spre păstrare, întrucât acesta din urmă, fiind jucător împătimit de barbut, s-a gândit că i-ar putea pierde la joc .

Această apărare a inculpatului a fost însă contrazisă vehement de martor, cum şi de celelalte probe la care s-a făcut referire, din care rezultă fără urmă de îndoială că martorul nu dispunea de banii respectivi şi că i-a procurat apelând la rude.

Deşi apărarea pretinde că martorul a declarat împotriva avocatului său, supărat fiind că a fost consiliat să recunoască faptele şi că a ajuns astfel la închisoare, din întreaga depoziţie a martorului, dată în şedinţă publică, prima instanţă a reţinut că, departe de a se manifesta vindicativ, martorul regretă mai degrabă cele întâmplate ("În final, menţionez că îmi pare rău, nu am crezut că o să ajung aici şi cred eu că şi domnului avocat îi pare rău, era beat atunci când mi-a cerut banii".

Astfel, prima instanţă a apreciat că scopul pentru care banii au fost înmânaţi inculpatului transpare cu claritate şi din discuţia pe care acesta a purtat-o ulterior pronunţării deciziei Curţii de Apel Piteşti, denunţătorul cerându-i explicaţii avocatului său, pentru faptul că tocmai cei cărora le-au fost destinaţi banii l-au "bubuit" (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 03.10.2019,; B.: Da cum domnu avocat se poate aşa ceva, cum dracului! A.: păi mă ... şi eu sunt la fel de uimit ca ... la fel ca tine B.: Da! Ce dracu mai ... A.: Hai du-te la ... că ne întâlnim la IPJ acolo. B.: Ce dracului! Tocmai ăia care credeam că nu ne fac nimic, ăia ne-au făcut de ne-au bubuit"). În continuare, B. îi cere inculpatului pe un ton imperativ să îi restituie banii:

"Ăăăă ... să-i ... îmi aduci 25 de milioane acolo şi să-i dai ... lu frati-miu".

S-a reţinut că martorul C., văr al denunţătorului B., a declarat în faza de urmărire penală că, înainte de a fi B. condamnat, "am primit un telefon de la acesta şi mi-a zis să-l duc cu maşina în oraş, că trebuie să dea bani la avocat. L-am luat pe B. de acasă şi am mers împreună în Piteşti, în Piaţa Ceair. În maşină, înainte de a ne întâlni cu avocatul, B. nu mi-a spus de ce vrea să dea banii, însă ştiam că are dosarul respectiv la Curtea de Apel. (...) B. i-a zis avocatului să-l ajute să îl scoată din treaba asta, iar avocatul i-a răspuns că o să facă tot posibilul să-l scape. (...) Am auzit despre acel avocat că este un avocat bun şi face tot posibilul să-l scoată, înseamnă că are intrare la procurori sau judecători".

Astfel, s-a arătat că martorul D. a confirmat faptul că vărul său, B., i-a telefonat noaptea târziu, după discuţia pe care o avusese cu avocatul său, în care acesta din urmă i-a spus lui B. că "se află la un restaurant cu nişte colegi de-ai lui şi că a vorbit despre acesta că poate să obţină o condamnare cu suspendare în dosarul în care era condamnat cu executare, însă pentru acest lucru trebuie să-i dea avocatului suma de 2500 euro sau suma de 250.000.000 RON vechi, această sumă fiindu-i necesară pentru a o înmâna procurorului sau preşedintelui de instanţă care judeca dosarul. La acel moment, m-am bucurat, întrucât B. era fericit că nu mai face puşcărie în dosarul în care a fost condamnat cu executare (...) Precizez faptul că în dimineaţa zilei în care am vorbit cu B. la telefon, acesta m-a întrebat dacă pot să-l duc în oraş pentru a ridica banii, în vederea înmânării acestora avocatului Ilie, spunând totodată că i-a trimis fratele acestuia din Germania suma de 5.000 RON. Nu ştiu cu cine s-a dus B. în oraş să ia banii trimişi de fratele acestuia, însă după ce acesta s-a întors acasă am vorbit cu B. la telefon şi mi-a spus că a rezolvat problema, în sensul că a luat banii trimişi de fratele lui şi i-a dus avocatului. Totodată, mi-a spus că îi mai trebuie şi restul de bani pentru a rezolva totul, B. spunându-mi că pentru restul urmează să se împrumute".

S-a mai reţinut că martorul F., fratele denunţătorului, a susţinut că A. a fost şi avocatul său, iar când a fost angajat ca avocat i-a spus că "dacă îi obţine fratelui meu, B., o condamnare cu suspendare, o să-i dăm 1.000 de euro, după ce o să vedem condamnarea cu suspendare. (...) Înainte de a fi arestat fratele meu B., acesta mi-a spus că i-a dat avocatului A. suma de 5000 RON pentru a obţine suspendarea sau pentru a se împăca cu partea vătămată, nu ştiu exact. În ziua în care a venit poliţia să-l ia la arest, B. mi-a spus să merg la avocat să iau banii pe care îi dăduse, spunând că mai bine merge şi execută pedeapsa, întrucât deja făcuse 9 luni de arest la domiciliu. Iniţial am discutat la telefon cu fratele meu şi acesta mi-a spus că a fost arestat 30 de zile. Atunci m-am dus, am luat haine şi mâncare şi m-am dus la Poliţia Bascov, unde m-am întâlnit cu B.. Acolo, la Poliţia Bascov, fratele meu mi-a spus să merg la avocat să iau banii. (...) Precizez că avocatul a restituit toţi banii, în afară de 4 milioane RON vechi, pe care i-a oprit ca onorariu"

Instanţa de fond a mai arătat că martorul F., aflat şi el în penitenciar, a fost audiat în şedinţă publică prin videoconferinţă. Acesta şi-a menţinut declaraţia dată anterior şi a relatat că banii i-au fost daţi domnului avocat A. "nu ca să-i dăm la judecător, ci pentru a-i da părţilor vătămate din dosarele noastre de furt. Declar că noi suntem hoţi, dar dacă eram infractori şi influenţam judecătorul, nu mai eram la puşcărie. Fratele meu joacă barbut, aparate. Şi eu i-am dat domnului avocat bani de la fratele meu, personal, pentru că fratele meu B. nu putea să părăsească controlul judiciar, banii fiindu-i daţi domnului avocat pentru a le despăgubi pe părţile vătămate. Eu mă ocup cu furturi din auto, dar nu şi cu trafic de influenţă, pentru că ştiu că aşa ceva este infracţiune". În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, martorul susţine că îşi menţine în totalitate declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi că fratele său, care juca barbut, "i-a dat bani domnului avocat ca să-i ţină, pentru că noi suntem infractori de furturi şi dacă fratele meu juca banii la barbut nu mai avea cu ce să plătească despăgubiri persoanelor vătămate".

Întrebat fiind de apărare dacă, după ce a fost arestat, fratele său era supărat că a urmat sfaturile avocatului său şi a recunoscut faptele, martorul a afirmat:

"Nu, pentru că el şi-a asumat atunci când a făcut o infracţiune când era sub control judiciar. Ştia că o să meargă la arest. Eu chiar am vorbit cu dl avocat A. şi l-am întrebat "D-le avocat, se poate ca fratele meu să ia cu suspendare?" iar dânsul mi-a spus "Eu nu pot să garantez nimic, dacă urmează procedura pe C. pen. şi ia o pedeapsă sub 3 ani, ar trebui să ia o suspendare. Dar eu nu pot să garantez cu absolut nimic".

Prima instanţă a reţinut că, deşi aparent sunt contradictorii cele două declaraţii date de martor, rezultă cu claritate din conţinutul acestora faptul că martorul menţine cele relatate în faza de urmărire penală, că fratele său i-a dat suma de 5000 RON domnului avocat înainte de pronunţarea deciziei curţii de apel, iar nu după finalizarea procesului, că ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care B. a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare, acesta i-a cerut să ia înapoi banii de la inculpat, că inculpatul i-a înmânat martorului banii în ziua în care B. a fost arestat, la Arestul IPJ Argeş ("Înainte de a mă întâlni cu domnul avocat, eu l-am sunat pe acesta şi dânsul mi-a zis să ne întâlnim în spate la arest, ca domnul avocat să intre şi să-l liniştească pe fratele meu, care tocmai primise o pedeapsă cu executare".

Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că, faptele imputate au fost pe deplin dovedite, acestea au fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţia directă), astfel încât în cauză sunt îndeplinite exigenţele art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pentru pronunţarea condamnării acestuia.

La individualizarea judiciară a sancţiunii, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, calitatea inculpatului, respectiv avocat al denunţătorului B., vârsta acestuia, nivelul de educaţie, situaţia familială şi conduita avută anterior săvârşirii faptei, precum şi pe cea din timpul procesului penal.

Totodată, prima instanţă ţinând seama de faptul că, deşi inculpatul a negat acuzaţiile formulate împotriva sa, prin atitudinea manifestată ulterior comiterii faptei, acesta a demonstrat că a înţeles pe deplin gravitatea acesteia, este căsătorit, are un copil minor în întreţinere, nu este cunoscut cu antecedente penale, se bucură de aprecierea colegilor, motiv pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Având în vedere că inculpatul a săvârşit faptele în exercitarea profesiei de avocat, acestuia i-au fost aplicate pedepse accesorii şi complementare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Piteşti a solicitat admiterea apelului penal formulat, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate, majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului A. şi executarea acesteia în regim privativ de libertate.

În motivarea apelului formulat, s-a arătat că, hotărârea atacată este netemeinică, în condiţiile în care instanţa de fond a procedat la aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, modalitatea de executare fiind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în accepţiunea Parchetului impunându-se atât majorarea cuantumului pedepsei, cât şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia.

Apelantul a făcut referire la dispoziţiile art. 74 C. pen. cu privire la criteriile generale de individualizare a pedepsei, apreciind că, raportat la natura infracţiunii deduse judecăţii, la circumstanţele concrete ale faptei, la calitatea inculpatului şi la săvârşirea infracţiunii în legătură cu actul de justiţie, se impune majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare.

A subliniat, de asemenea, rezultatul produs şi afectarea, în mod clar, a percepţiei justiţiabililor cu privire la modalitatea în care se înfăptuieşte actul de justiţie ori cu privire la posibilitatea existenţei unor acte de corupere a membrilor completului de judecată.

Totodată, a solicitat să se ţină cont de atitudinea inculpatului prezentată cu prilejul audierilor, de contradicţiile existente între declaraţiile acestuia, precum şi de mobilul acestuia, care este atât imoral, cât şi ilegal.

În măsura în care se apreciază că modalitatea de executare stabilită de instanţa de fond este justă s-a apreciat că se impune majorarea acesteia la limita impusă de art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. şi, implicit, aplicarea în mod corelativ a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen. privind majorarea termenului de supraveghere.

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale atacate, achitarea sa pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, ridicarea sechestrului asigurator şi restituirea telefonului mobil, ridicat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din 21.01.2020.

Totodată, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat încetarea măsurii asigurătorii a sechestrului, având în vedere că, de la data menţinerii măsurii (07.09.2021) şi până în prezent, a trecut mai mult de 1 an, fără ca legalitatea şi temeinicia măsurii să fie verificată de către instanţa de judecată, în raport cu prevederile art. 2502 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel, în esenţă, inculpatul A., făcând trimitere la probatoriul administrat în ambele faze procesuale, a susţinut că acesta nu demonstrează existenţa unei acţiuni de traficare a influenţei în sensul creării aparenţei că are influenţă asupra completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti care judeca apelul formulat de numitul B. în Dosarul nr. x/2019 şi, deopotrivă, că ar fi promis acestuia din urmă că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunţe o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În acest sens, a subliniat că, în urma discuţiei telefonice purtate cu avocatul său în noaptea respectivă, martorul B. nu a avut niciun moment convingerea că, în schimbul sumei de 2.000 euro, poate obţine o pedeapsă cu suspendare, în realitate acesta, crezând că este o "măgărie", "o înşelătorie".

Prin urmare, s-a arătat că, în condiţiile în care, prin acţiunea exercitată de inculpat, de a cere o sumă de bani şi de a primi de la denunţător suma de 5.000 RON, fără ca inculpatul să-i promită că va efectua demersuri efective faţă de membrii completului de judecată, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de trafic de influenţă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de către instanţa de fond.

În subsidiar, în măsura în care instanţa de apel va aprecia că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a solicitat menţinerea pedepsei principale aplicate de către instanţa de fond, modalitatea de executare a acesteia şi durata termenului de încercare, solicitând, însă, înlăturarea pedepselor complementare şi accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o perioadă de 2 ani ori reducerea cuantumului acestora la 1 an.

Referitor la măsura sechestrului asigurător, apelantul - inculpat a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului apartament, proprietatea inculpatului, având în vedere că, suma de 5.000 RON a fost restituită integral numitului B., anterior formulării denunţului, lipsind aşadar, temeiul unei eventuale confiscări speciale a sumei de 5.000 RON de la inculpat.

Totodată, s-a arătat că, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de restituire a telefonului mobil, ridicat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din 21.01.2020, bunul mobil anterior menţionat nefiind supus confiscării speciale.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

În cel de al doilea grad de jurisdicţie, la termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2021, Înalta Curte, a constatat că, în raport de ultima menţinere a măsurii preventive dispusă faţă de apelantul intimat inculpat A., ce a avut loc la data de 07 septembrie 2021, măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de acesta a încetat de drept la data de 6 noiembrie 2021.

În exercitarea prerogativelor prevăzute de art. 100 alin. (2) - (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis, în parte, prin încheierea din 20 ianuarie 2022, cererea de probatorii formulată de apelantul - intimat - inculpat A. de reaudiere a martorului denunţător B. şi audiere a martorilor C. şi D. şi a respins solicitarea inculpatului de audiere, în cadrul probei testimoniale, a numitului O. şi de reaudiere a martorilor F. şi E.

De asemenea, a respins proba cu înscrisuri constând în efectuarea de adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti şi I.G.P.R. - Direcţia de Operaţiuni Speciale - Serviciul Teritorial Dâmboviţa în vederea înaintării la dosarul cauzei a suportului optic original menţionat în cuprinsul cererii de probatorii.

Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a respins solicitarea apărării privind efectuarea unei expertize criminalistice asupra suportului optic solicitat.

La interpelarea Înaltei Curţi, apelantul intimat inculpat A. a arătat că doreşte să fie audiat în cauză, după administrarea probatoriului.

Proba testimonială încuviinţată a fost administrată la termenul din data de 14 aprilie 2022, când au fost audiaţi martorii B., C. şi D.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 mai 2022, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de apelantul inculpat A., prin apărător ales, respectiv: să se stabilească dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 291 alin. (2) din C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri ce au făcut obiectul traficului de influenţă, remise şi restituite înainte de denunţarea faptei organelor de urmărire penală, sunt supuse confiscării speciale de la cel care le-a primit (traficantul de influenţă) sau de la persoana la care se regăsesc (cumpărătorul de influenţă), chiar dacă aceasta din urmă beneficiază de o cauză de nepedepsire?.

Prin aceeaşi încheiere, având în vedere cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, privind constatarea nulităţii absolute a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice, a comunicărilor şi conversaţiilor realizate în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti şi folosite în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, precum şi a tuturor proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activităţilor de supraveghere tehnică, Înalta Curte, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti pentru a se comunica dacă activităţile desfăşurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/31.07.2019 emis de Judecătoria Găeşti, în dosarul x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, au fost puse în executare de procuror sau de organul de cercetare penală delegat şi cărei instituţii îi aparţin echipamentul tehnic cu care a fost efectuată supravegherea tehnică, precum şi dispozitivele şi programele de calculator utilizate la crearea fişierelor audio, relaţiile solicitate fiind de natură a clarifica care au fost organele ce au pus în executare mandatul de supraveghere tehnică emis în prezenta cauză, prorogând pronunţarea asupra cererii formulate de inculpat, după primirea relaţiilor solicitate de la unitatea de parchet anterior menţionată.

Prin adresa din 13.07.2022, unitatea de parchet a comunicat faptul că activităţile desfăşurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x din 31.07.2019 emis de Judecătoria Găeşti în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti au fost puse în executare de organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Oraşului Găeşti, supravegherea tehnică fiind efectuată de Serviciul de Operaţiuni Speciale Dâmboviţa, cu echipament propriu. Totodată, s-a menţionat că, nu pot fi precizate dispozitivele şi programele de calculator utilizate la crearea fişierelor audio.

La termenul de judecată din data de 08 septembrie 2022, inculpatul A. a fost audiat în faţa instanţei de apel.

Prioritar, în ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, vizând constatarea nulităţii absolute a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice, a comunicărilor şi conversaţiilor realizate în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti şi folosite în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, precum şi a tuturor proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activităţilor de supraveghere tehnică (pronunţarea asupra acestei cereri fiind prorogată, conform menţiunilor din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 26 mai 2022), Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14.03.2016), a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., este neconstituţională.

De asemenea, prin Decizia nr. 302 din data de 04 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în acest text de lege, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională.

Ulterior, prin Decizia instanţei de contencios constituţional nr. 55 din 16 februarie 2022, s-a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum şi dispoziţiile art. I pct. 1 fraza a doua, ale art. II pct. 1, ale art. IV pct. 1 fraza a treia şi ale art. IV pct. 2 fraza a doua din O.U.G. nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal sunt neconstituţionale.

În ceea ce priveşte critica inculpatului vizând nulitatea absolută a probelor obţinute prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, se constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât punerea în executare a supravegherii tehnice s-a efectuat în mod exclusiv de către ofiţerii de poliţie judiciară, în conformitate cu dispoziţiile legale, care nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere conţinutul adresei nr. x din 13 iulie 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti din care rezultă că activităţile desfăşurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x din 31 iulie 2019 emis de Judecătoria Găeşti în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti au fost puse în executare de organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Oraşului Găeşti, supravegherea tehnică fiind efectuată de Serviciul de Operaţiuni Speciale Dâmboviţa, cu echipament propriu.

În concluzie, se constată că Serviciul Român de Informaţii sau o altă instituţie a statului fără atribuţii de urmărire penală nu s-a implicat în punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică în Dosarul nr. x/2019.

Examinând cauza, atât în privinţa motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (1) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte reţine că, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că acesta, în calitate de avocat definitiv în Baroul Argeş, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discuţiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicaţiei WhatsApp şi mesaje de tip SMS, i-a pretins în mod direct martorului B. suma de 2.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti care judeca apelul în dosarul penal nr. x/2019 în care B. primise la instanţa de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promiţându-i acestuia că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunţe o soluţie favorabilă, de condamnare cu suspendare, iar apoi în ziua de 01.10.2019, în jurul orelor 19:00, a primit de la numitul B. suma de 5.000 RON, ca parte din suma de 2.000 euro pretinsă anterior.

Audiat fiind, inculpatul A. a arătat, în esenţă, că nu a pretins de la martorul B. suma de 2.000 de euro pentru a-şi trafica influenţa pe lângă completul de judecată care soluţiona apelul declarat de acesta, suma de 5.000 RON fiindu-i dată spre păstrare de către martor întrucât acesta era dependent de jocurile de noroc. A mai arătat că, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, era într-o stare avansată de ebrietate, motiv pentru care, a doua zi, nici nu şi-a mai amintit ce a discutat cu acesta.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte apreciază că, din probele administrate în cursul urmăririi penale - extrasul de pe portal.just.ro, privind Dosarul nr. x/2019, copiile înscrisurilor din Dosarul nr. x/2019, înaintate de Curtea de Apel Piteşti, declaraţiile inculpatului A., declaraţiile martorilor B., C., D., E. şi F., raportul de constatare criminalistică privind detecţia comportamentului simulat, procesul-verbal de redare convorbiri telefonice, din data de 15.01.2020, procesul-verbal de redare convorbiri telefonice în limba rromani, din data de 31.01.2020, procesul-verbal de redare convorbiri telefonice din data de 03.02.2020, procesul-verbal de ridicare şi punere la dispoziţie telefon mobil aparţinând lui B. şi planşă foto anexă, procesele-verbale de percheziţie informatică telefon mobil B., procesele-verbale de percheziţie domiciliară efectuate la locuinţa şi la sediul cabinetului de avocat al inculpatului A. şi planşă foto, procesul-verbal de percheziţie auto şi planşă foto, procesele-verbale de percheziţie informatică telefoane mobile inc. A., adresa şi înscrisurile aferente privind persoanele care l-au vizitat pe B., înaintate de Penitenciarul Mioveni, procesul-verbal de verificare a listingurilor postului telefonic utilizate de inc. A., procesul-verbal de verificare a înscrisurilor ridicate la percheziţia domiciliară, copia contractului de asistenţă juridică pentru B., copia agendei personale a inculpatului, copia Registrului de încasări şi plăţi avocat A., copia chitanţelor fiscale avocat A., în stadiul cercetării judecătoreşti în prima instanţă - declaraţia inculpatului A., declaraţiile martorilor B., F., E., G. şi H., precum şi în stadiul cercetării judecătoreşti în apel - declaraţia inculpatului şi declaraţiile martorilor B., D. şi C., rezultă următoarea stare de fapt:

La data de 09.07.2019, între inculpatul apelant A. şi martorul E., în calitate de tată al martorului B., a fost încheiat contractul de asistenţă juridică seria x şi nr. y, având ca obiect asistarea şi reprezentarea lui B. în dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Piteşti, în care acesta din urmă era judecat pentru comiterea mai multor infracţiuni, contract identificat şi ridicat de către organele judiciare cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, aflat la dosarul cauzei.

Coroborând menţiunea privind suma de 1.500 RON înscrisă în conţinutul acestuia, la rubrica "Onorariu", cu declaraţiile martorilor B., E. şi F. rezultă că onorariul perceput de către inculpatul A. pentru asistarea şi reprezentarea lui B. în dosarul penal nr. x/2019 a fost de 1.500 RON la fond şi 1.500 RON în apel, achitându-se şi un avans de 1.000 RON.

Prin Sentinţa penală nr. 824/03.09.2019 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019, B. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani şi 5 luni de închisoare în regim de executare, împrejurare faţă de care, la data de 09.09.2019 acesta, prin avocat, inculpatul A., a declarat apel, la dosar fiind depusă şi împuternicirea avocaţială nr. x; dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 25.09.2019.

În noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00, inculpatul A. l-a contactat telefonic şi prin mesaje scrise în cadrul aplicaţiei WhatsApp şi mesaje de tip SMS pe martorul B. şi în cadrul discuţiilor purtate i-a pretins acestuia suma de 2.000 euro, promiţându-i că va interveni la completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti pentru a-i obţine o soluţie favorabilă, de condamnare cu suspendare, în dosarul în care B. primise la instanţa de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată.

Astfel, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi menţinute ulterior, atât în faţa instanţei de fond cât şi a Înaltei Curţi, martorul denunţător B. a arătat, în esenţă, că inculpatul A., care era apărătorul său ales în dosarul în care era judecat, l-a contactat telefonic într-o noapte, spunându-i că se află în staţia I. împreună "cu completul de judecată" care urma să soluţioneze apelul declarat de acesta şi i-a cerut să-i ducă suma de 2.000 euro pentru a primi o pedeapsă cu suspendare.

Deoarece martorul nu avea, în acel moment, banii solicitaţi, cei doi au convenit să se întâlnească a doua zi pentru a-i preda suma de 2.000 euro.

Martorul a arătat că, după ce a vorbit cu inculpatul apelant, a luat legătura cu fratele său şi cu alte persoane pentru a face rost de suma de bani solicitată de acesta, astfel că, a doua zi, s-a deplasat împreună cu martorul C. spre biroul inculpatului, întâlnindu-se cu acesta în parcarea din faţa biroului, unde i-a predat acestuia suma de 5.000 RON, cei doi stabilind ca diferenţa de bani să fie dată în maxim o săptămână.

Deoarece, după câteva zile, i s-a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestului preventiv, acesta i-a solicitat inculpatului apelant să îi restituie suma de 5.000 RON, sumă de bani pe care inculpatul apelant a predat-o fratelui martorului B.

Aspectele relatate de martorul B. sunt confirmate şi de martorii D. şi C.; astfel, în declaraţiile date pe tot parcursul procesului penal, martorul D. a arătat că, într-o noapte, a fost sunat de verişorul său B., care i-a relatat că a fost sunat de avocatul său, inculpatul apelant A., acesta spunându-i că poate obţine o condamnare cu suspendare în dosarul în care B. era condamnat cu executare, însă pentru acest lucru trebuia să-i dea inculpatului apelant suma de 2.000 euro, pentru a o înmâna procurorului sau judecătorului care judecau dosarul.

Ulterior, B. i-a spus că s-a dus în oraş să ia banii trimişi de unul din fraţii lui şi că a rezolvat problema, în sensul că i-a dat avocatului.

La rândul său, martorul C. a arătat că, l-a dus cu maşina pe martorul P. în Piaţa Ceair din Piteşti, unde acesta din urmă trebuia să se întâlnească cu avocatul său pentru a-i da bani. În parcarea din piaţă au coborât din maşină, iar P. s-a dus la avocatul său, inculpatul apelant A., care îl aştepta lângă maşina lui, martorul precizând că el a rămas la aproximativ 2 metri distanţă de cei doi.

A văzut când B. a scos mai multe bancnote de 100 RON şi de 50 RON din buzunar şi le-a dat avocatului, care le-a pus într-un plic mai mare în care avea şi documente; l-a auzit pe B. cerându-i inculpatului apelant A. "să îl scoată din treaba asta", acesta asigurându-l că "o să facă tot posibilul să-l scape".

Declaraţiile celor trei martori se coroborează şi cu conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de martorul B. cu inculpatul A., precum şi cu martorul D., convorbiri telefonice purtate pe numărul de telefon x, utilizat de martorul B., care au fost legal interceptate şi înregistrate în cadrul dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. x/31.07.2019, emis de Judecătoria Găeşti.

În acest sens, Înalta Curte reţine convorbirea telefonică din noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în cadrul căreia inculpatul A. şi martorul B. au purtat următoarele discuţii: A.: Fii atent ce-ţi spun . . . . . . . . . .şi înţelegi printre rânduri. B.: Da. A.: Sunt la I ... Vino cu două mii de Euro şi scapi de puşcărie. B.: Eu? A.: Poţi să faci asta sau nu ? B.: Da! A.: Păi zi! că acum că ... am vorbit şi ... B.: Din ăia 2 ani jumate! A.: Omule iţi dă cu sus ... cu suspendare să nu crezi că ... B.: Stai un pic acuma. Hai că vin acuma. A.: Păi spune-mi că . . . . . . . . . . . .B.: Deci la ora asta nu am banii. Mâine dacă e, fac rost. A.: Am înţeles. Păi discuţia era în seara asta. B.: Deci dacă vreţi acuma vin să vorbesc cu dumneavoastră, dar ... A.: Păi nu, n-are sens, că dacă n-ai ăsta nu pot să . . . . . . . . . .nici eu nu pot să spun mai departe că ... B.: Era garantat sută la sută ?A.: Da. Era garantat, deci nu . . . . . . . . . ., cu suspendare, deci să nu crezi că scapi basma curată . . . . . . . . . .A.: Deci şi bă ... încă o dată, oferta e în seara asta. B.: Haide-ţi că sun acum. A.: C-am vorbit şi a picat la un complet . . . . . . . . . .Hai! că să nu mai discutăm că nu îmi place să . . . . . . . . . . . .

Concludente sunt şi discuţiile purtate de cei doi prin mesaje scrise în aplicaţia WhatsApp:

"B.: Vorbiţi cu ei mâine, se rezolvă, vă rog din suflet şi aveţi şi dumneavoastră 500 de euro. A.: Sună-mă mâine dimineaţă. Cu 2500 cash. După ora 10. Când se trezesc. Dacă nu ai banii spune-mi din timp. Să nu mă mai în situaţia în care m-ai pus la notar. La notar că la notar dar aici nu mă joc ... A.: Ai grijă că telefonul îţi e ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probaţiune. Este protejată de lege."

În acelaşi sens, va fi reţinută şi convorbirea telefonică în cadrul căreia martorul B. îi relatează martorului D. discuţia purtată cu avocatul său, inculpatul A.:

"Mă vărule să înnebunesc, m-a sunat avocatul să mă duc repede până la L. că îmi dă cu suspendare D.: Mă ce dracu! Eşti nebun? B.: Să moară tatăl meu, acum un minut! D.: E! B.: "Vino acum în L. dacă ai banii, în două trei zile 2000 euro răspunde cineva că îţi dă cu suspendare! D.: Foarte bine! B.: trebuie să mă duc până în oraş acum! D.: Ce cauţi în oraş acum? B.: Mi-a spus să mă duc să vorbesc cu el! Să mă duc.. Să văd ce fac şi plec în oraş...".

La dosarul cauzei există şi o convorbire purtată între martorul B. şi martorul D. în dimineaţa zilei de 01.0.2019, în care cel din urmă îi atrage atenţia lui B. să nu discute cu alte persoane despre ceea ce a stabilit cu avocatul, că poate fi "dat în primire" şi că astfel "şi-a închis toate drumurile".

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere şi mesajul de tip SMS, păstrat sub forma unei fotografii instant a ecranului telefonului (tip screenshot), fotografie ce a fost efectuată de B., din cuprinsul căruia rezultă, fără echivoc, că inculpatul spune următoarele:

"A.: Oferta a fost făcută. Acum aşteptăm la Mila Domnului! Ceea ce nu îmi place. Pentru că mie nu îmi place să pierd".

Prin urmare, din probele care au fost administrate şi analizate, atât de instanţa de fond, cât şi de Înalta Curte, a rezultat, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discuţiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicaţiei WhatsApp şi mesaje de tip SMS, inculpatul A., avocat definitiv în Baroul Argeş, i-a pretins, în mod direct, martorului B. suma de 2.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti care judeca apelul în dosarul penal nr. x/2019 în care acesta primise la instanţa de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promiţându-i că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunţe o soluţie favorabilă, de condamnare cu suspendare şi apoi, în ziua de 01.10.2019, în jurul orelor 19:00, a primit de la numitul B. suma de 5.000 RON, ca parte din suma de 2.000 euro pretinsă anterior.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpatul A. în circumstanţele expuse anterior se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit căruia "pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani".

Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea inculpatului de a pretinde în mod direct suma de 2.000 euro de la martorul B., lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Piteşti care judeca apelul în dosarul penal nr. x/2019 şi, în acelaşi timp, promiţându-i acestuia că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunţe o soluţie favorabilă, de condamnare cu suspendare.

Cea de-a doua modalitate normativă alternativă a acţiunilor descrise de norma de incriminare prin verbum regens s-a realizat, în baza înţelegerii anterioare şi în scopul arătat anterior, prin primirea sumei de 5.000 RON, ca o primă tranşă din suma de 2.000 euro pretinsă.

Împrejurarea că inculpatul s-a aflat în noaptea respectivă sub influenţa alcoolului, nu are relevanţă în cauză, în condiţiile în care, din modul în care au decurs discuţiile telefonice şi scrise purtate de acesta cu martorul B. rezultă că pretinderea sumei de bani a fost fermă şi conştientă, fiind făcută cu scopul de traficare a influenţei.

Astfel, Înalta Curte reţine că, toate discuţiile telefonice au fost iniţiate de inculpatul A., acesta fiind cel care l-a contactat pe martorul B. la o oră târzie în noapte, respectiv 00:47:21, iar înainte de a purta discuţiile, i-a atras atenţia asupra confidenţialităţii şi importanţei mesajului pe care vrea să îl transmită (Fii atent ce-ţi spun . . . . . . . . . .şi înţelegi printre rânduri).

Înalta Curte constată, totodată, că, în discuţia purtată în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, inculpatul A. nu doar că l-a asigurat şi i-a garantat martorului B. că "dacă vine" cu suma de 2.000 de euro "scapă de puşcărie", adică va primi o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ci i-a şi atras atenţia acestuia că aceasta este singura soluţie favorabilă ce o poate obţine, nepunându-se nici o clipă problema pronunţării unei o soluţii de achitare a acestuia: "A.: Da. Era garantat, deci nu . . . . . . . . . ., cu suspendare, deci să nu crezi că scapi basma curată".

De asemenea, inculpatul a învederat martorului P. că nu poate vorbi cu completul de judecată decât după ce acesta din urmă îi va aduce suma de 2000 de euro: A.: Păi nu, n-are sens, că dacă n-ai ăsta nu pot să . . . . . . . . . .nici eu nu pot să spun mai departe că ..."

Ulterior, inculpatul l-a şi asigurat pe acesta că şi-a traficat influenţa asupra membrilor completului de judecată, astfel cum rezultă din conţinutul mesajului de tip SMS, păstrat sub forma unei fotografii instant a ecranului telefonului (tip screenshot), efectuată de B. - " A.: Oferta a fost făcută. Acum aşteptăm la Mila Domnului! Ceea ce nu îmi place. Pentru că mie nu îmi place să pierd".

Este evident că promisiunile inculpatului au fost crezute de către B., de vreme ce acesta a dat curs solicitării, încercând să facă rapid rost de suma de bani pretinsă şi apelându-şi, în acest scop, rudele şi cunoscuţii.

În acelaşi sens, trebuie avut în vedere şi faptul că inculpatul are profesia de avocat, aspect care este de natură să aducă credibilitate suplimentară afirmaţiilor sale şi să convingă interlocutorul cu privire la pretinsa influenţă.

În acord cu instanţa de fond, instanţa de apel apreciază că, inculpatul a conştientizat caracterul infracţional al pretinderii sumei de bani, aspect care rezultă şi din modul în care acesta îi atrage atenţia lui B. prin mesajul scris în aplicaţia WhatsApp şi anume: "Ai grijă că telefonul îţi este ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probaţiune. Este protejată de lege".

Urmarea imediată a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. a constat într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale legate de corecta desfăşurare a activităţii funcţionarilor publici, incompatibile cu faptele de natură să aducă atingere aparenţei de probitate profesională a acestora.

Legătura de cauzalitate rezultă din chiar materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul că, a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor sale şi a urmărit producerea acestuia.

Este nefondată susţinerea inculpatului A. potrivit căreia starea avansată de ebrietate în care se afla în momentul purtării discuţiei telefonice şi faptul că a doua zi nu şi-a mai amintit nimic din conţinutul acestei discuţii duc la concluzia că nu a acţionat cu intenţie directă.

Astfel, raportat la considerentele reţinute anterior, din modul în care au decurs discuţiile telefonice şi scrise purtate de acesta cu martorul B. rezultă că pretinderea sumei de bani a fost fermă şi conştientă, fiind făcută cu scopul de traficare a influenţei.

De asemenea, din cuprinsul convorbirii telefonice indicate de inculpat în concluziile scrise nu rezultă, aşa cum susţine acesta, că a doua zi nu şi-a mai amintit despre discuţia purtată cu martorul B. în timpul nopţii. Dimpotrivă, rezultă cu claritate că cei doi s-au înţeles să se întâlnească în ziua respectivă, când martorul trebuia să vină "pregătit", cu suma de bani ce urma a fi remisă inculpatului pentru traficarea influenţei: B.: Să trăiţi !A.: Salut! Ce să faci? B.: Vream să vă (neinteligibil) am puţină treabă. A.: Ă! Unde eşti? B.: Pe la Bascov. A.: Bine, înainte. B.: Trebuie să mă duc până acasă şi să mă întorc înapoi A.: Bine, să iei încheierea aia, da ! B.: Da ! Vin pregătit, nu? A.: Cum ? B.: Să vin pregătit? A.: Da! Vino!".

Totodată, toate probele administrate şi analizate în cauză infirmă apărarea inculpatului potrivit căreia suma de 5.000 de RON i-a fost dată spre păstrare de martorul B. întrucât acesta era dependent de jocurile de noroc şi dovedesc că banii au fost remişi pentru traficarea de către inculpat a influenţei pe care acesta a pretins că o are asupra membrilor completului de judecată.

Faţă de consideraţiile mai sus expuse, Înalta Curte, constatând că, la dosarul cauzei, există suficiente probe din care rezultă că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de acesta, apreciază ca nefondată solicitarea inculpatului A. de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte va proceda în continuare la analizarea pedepsei aplicate acestuia, ocazie cu care constată că pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este conformă criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., fiind nefondate considerentele expuse de către apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Piteşti în susţinerea apelului formulat în cauză.

Astfel, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, gradul de pericol social ce caracterizează infracţiunea ce formează obiectul acuzaţiei, modalitatea concretă de săvârşire a faptei, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar şi persoana şi conduita inculpatului, neimpunându-se majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate şi nici modificarea modalităţii de executare a acesteia.

Inculpatul nu are antecedente penale şi, deşi nu a recunoscut săvârşirea faptei, acesta s-a prezentat, în mod constant, în faţa autorităţilor, are un grad superior de instruire, este căsătorit şi are în întreţinere un copil minor, astfel că, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins, în condiţii optime, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în cuantumul minim special prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei principale, ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta, dar şi de persoana inculpatului, Înalta Curte apreciază că realizarea în mod eficient a scopului preventiv şi educativ al pedepsei şi obţinerea în mod real a reeducării şi reintegrării sociale pot fi garantate şi fără executarea propriu-zisă a pedepsei, respectiv prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condiţiile în care pedepsele complementare şi accesorii aplicate acestuia participă la rândul lor la realizarea acestui scop, astfel că nu se impune nici înlăturarea sau modificarea conţinutului acestora din urmă.

Pe cale de consecinţă, se impune respingerea apelului formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Piteşti, ca nefondat.

Cu privire la solicitarea inculpatului A. de ridicare a sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în Piteşti, strada x, nr. 2, proprietatea acestuia, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, constatând că, pe de o parte, măsura asiguratorie nu a încetat de drept, aşa cum susţine inculpatul, iar, pe de altă parte, se impune menţinerea acesteia în vederea asigurării executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale dispusă de instanţa de fond.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2021, intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificat C. proc. pen. în materia măsurilor asigurătorii, fiind introdus art. 2502, introducându-se obligaţia organelor judiciare de a verifica, din oficiu, subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în camera preliminară ori în cursul judecăţii.

Cu toate acestea, se observă că legiuitorul nu a reglementat care este sancţiunea aplicabilă în cazul în care verificarea impusă organelor judiciare nu se realizează în termenele prevăzute de lege. Referitor la consecinţele nerespectării acestor termene, instanţa supremă a arătat că, spre deosebire de măsurile preventive, în cazul cărora art. 241 din C. proc. pen. stabileşte în mod expres situaţiile în care acestea încetează de drept, o asemenea reglementare nu se regăseşte în codificarea procesual penală în privinţa măsurilor asigurătorii, iar soluţia juridică a aplicării prin analogie a textului de lege menţionat şi în ipoteza celor din urmă măsuri nu poate fi acceptată, din moment ce, pe de o parte, pentru cele două categorii, legiuitorul a instituit condiţii diferite de luare şi menţinere, cu consecinţe inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea încetării lor, iar, pe de altă parte, textul în discuţie (art. 241 din C. proc. pen.) nu conţine o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidenţă este definită cu claritate în chiar cuprinsul ei, fiind astfel de strictă interpretare şi aplicare.

Se observă că, deşi enumeră soluţiile pe care organul judiciar le poate pronunţa cu ocazia examinării subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, art. 2502 din C. proc. pen. nu face trimitere şi la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menţinerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor.

Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 268 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât această dispoziţie legală reglementează încetarea efectului măsurilor a căror durată a expirat, ceea ce presupune, ab initio, ca măsura să aibă o durată determinată în timp, or, în cazul măsurilor asigurătorii, legea nu stabileşte o astfel de durată.

Procedând, în continuare, la verificarea măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Piteşti, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 291 alin. (2) din C. pen.:

"Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent", după cum, potrivit art. 292 alin. (4) din C. pen.:

"Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent", singura ipoteză când banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, fiind cea reglementată de art. 292 alin. (3) din C. pen., respectiv atunci când acestea au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2) al art. 292 din C. pen. (denunţarea faptei mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta).

Înalta Curte apreciază că nu prezintă nicio relevanţă faptul că inculpatul, ulterior primirii sumei de 5.000 RON, a restituit-o denunţătorului B. (cumpărătorul de influenţă), dispoziţiile art. 291 alin. (2) C. pen. având în vedere persoana care a primit suma de bani prin traficarea influenţei, fără a face vreo distincţie în funcţie de destinaţia dată respectivei sume ori de împrejurarea dacă a restituit-o sau nu.

De asemenea, nu prezintă relevanţă nici împrejurarea că, faţă de denunţător (cumpărătorul de influenţă), s-a dispus o soluţie de clasare prin rechizitoriu, constatându-se că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 292 alin. (2) C. pen., neputând fi primite susţinerile inculpatului, în acest sens, în cauză, nefiind incidentă nici ipoteza reglementată de art. 292 alin. (3) C. pen., întrucât inculpatul A. a primit suma de 5.000 RON, la 02 octombrie 2019, şi a restituit-o după câteva zile, însă anterior audierii martorului B. din data de 22 noiembrie 2019, ocazie cu care, organele judiciare au asimilat declaraţia acestuia din urmă unui denunţ implicit.

Or, textul de lege menţionat prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul formulat, însă, în speţă, atât remiterea iniţială a sumei de bani, cât şi restituirea acesteia au avut loc înainte de realizarea denunţului, aspect susţinut, de altfel, şi de apărarea inculpatului.

Înalta Curte apreciază însă ca întemeiată cererea inculpatului de restituire a telefonului mobil, ridicat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 21.01.2020, constatând că acesta nu se circumscrie bunurilor care sunt supuse confiscării, conform art. 112 C. pen., urmând ca apelul inculpatului să fie admis, în acest sens.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/F din 07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând, în baza art. 422 C. proc. pen. va restitui inculpatului telefonul mobil ridicat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 21.01.2020

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Totodată, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Piteşti împotriva aceleaşi sentinţe.

Va menţine măsura sechestrului asigurator dispusă în cauză faţă de inculpat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul A. rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/F din 07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 422 C. proc. pen. restituie inculpatului telefonul mobil, ridicat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 21.01.2020.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Piteşti împotriva aceleaşi sentinţe.

Menţine măsura sechestrului asigurator dispusă în cauză faţă de inculpat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2022.

GGC - ED