Repetitive objection to execution for uncredited Italian sentence reductions barred by res judicata

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată:

Prin Sentinţa penală nr. 4 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 58 din data de 18.08.2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, la data de 20.04.2021 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, prezenta contestaţie la executare formulată de petentul condamnat A. (instanţă care şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Suceava, prin Sentinţa penală nr. 734 din 10.06.2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021), în motivarea cererii acesta a arătând că este arestat din 16.03.2012 în Italia, fiind condamnat la 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, iar în anul 2018 a fost transferat în România pentru continuarea executării pedepsei.

Petentul condamnat A. a susţinut că, potrivit legii statului italian, ar fi trebuit să beneficieze de un anumit număr de zile în compensare pentru fiecare lună executată în condiţii improprii. Astfel, a solicitat aplicarea acestei legi pentru perioada 16.03.2012 - 16.01.2018 executată în Italia, în sensul de a i se scădea din pedeapsă respectivul număr de zile (fără a-l preciza).

În drept, a invocat dispoziţiile art. 73 C. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) ultima teză C. proc. pen., cu aplicarea Legii nr. 302/2004, art. 141 alin. (17), Tratatul European privind Transferul Deţinuţilor pe Teritoriul Europei din 21.03.1983, legea statului italian privind acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiţii improprii, echivalent cu Legea nr. 169/2017, art. 20 din Constituţia României, art. 148 din Legea nr. 302/2004.

Analizând contestaţia la executare, în baza actelor dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că, anterior, prin Sentinţa nr. 128 din 07.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. privind Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul penal nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare.

Astfel a constatat că, prin cererea înregistrată la data de 5.09.2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare privind Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, arătând că în cuprinsul sentinţei penale s-a strecurat o eroare de traducere a actelor emise de autorităţile judiciare italiene, întrucât potrivit acestora pe teritoriul Italiei a fost condamnat pentru infracţiunea de omor preterintenţionat, la pedeapsa de 12 ani plus 6 luni închisoare pentru fiecare agravantă, iar prin sentinţa penală s-a reţinut infracţiunea de omor calificat.

A mai arătat că pe teritoriul statului italian a formulat în luna decembrie 2017 o cerere pentru acordarea reducerilor din pedeapsă în baza recursului compensatoriu, acestea nefiind însă acordate, întrucât la data de 16.01.2018 a fost transferat în România.

Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, a solicitat autorităţilor judiciare italiene acordarea unui beneficiu de 3 zile pentru fiecare lună de detenţie executată în perioada 2012 - 2017.

A arătat, prin avocatul desemnat din oficiu că în privinţa primului motiv de contestaţie, acesta se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv vizează situaţia în care se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, iar cel de-al doilea motiv al contestaţiei se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care vizează existenţa unei cauze de reducere a pedepsei, ambele temeiuri urmând a fi raportate la dispoziţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În dovedirea contestaţiei la executare, contestatorul A. a depus la dosar copia Sentinţei penale nr. 1/2014 pronunţată de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a din 30.01.2014, dosar.

Din oficiu, instanţa a dispus ataşarea dosarului penal nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava şi a solicitat relaţii de la autorităţile judiciare italiene.

Prin adresa - PM Roma - Biroul de Supraveghere din Viterbo şi adresa din 14.09.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Oficiul Executări penale ce au fost traduse şi ataşate la dosarul cauzei, autorităţile judiciare italiene au furnizat relaţii cu privire la situaţia persoanei condamnate, respectiv contestatorul A.

La dosarul cauzei a fost transmisă şi ataşată atât în limba statului emitent cât şi în traducere, copia Sentinţei penale nr. 14/2015 pronunţată la data de 16.04.2015 de Curtea a I-a cu Juri de Apel din Roma prin care a fost reformată Sentinţa penală nr. 1/2014 din 30.01.2014 pronunţată de Curtea cu Juri Roma şi adresa emisă de Parchetul Republicii d e pe lângă Tribunalul din Roma - Oficiul Executări penale din data de 8.10.2019.

Pentru a pronunţa Sentinţa nr. 128 din 07.11.2019, în Dosarul nr. x/2019, examinând contestaţia la executare, sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017 în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A.

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN P şi nr. x RGNR. pronunţată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a reformată prin Sentinţa nr. 14/2015 pronunţată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa totală de 14 (paisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor preterintenţionat prev. de art. 584 C. pen. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 61 nr. 5 C. pen. şi tâlhărie formă agravată prev. de art. 110 C. pen., art. 628 alin. (1) C. pen., art. 628 alin. (3) nr. 2 C. pen., art. 628 alin. (3) nr. 3 B C. pen. ce îşi găsesc corespondent în infracţiunile de: omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. şi tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală mai sus menţionată.

În baza art. 73 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare durata executată începând cu data de 3.05.2012 până la zi.

În baza art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 260 RON, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru persoana transferabilă.

La pronunţarea sentinţei prin care s-a recunoscut hotărârea străină, s-a avut în vedere că, prin adresa nr. x/2017 din data de 08.03.2017, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cererea formulată de autorităţile judiciare italiene prin care se solicită transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de Curtea cu Juri din Roma

În conformitate cu prevederile art. 153 din actul normativ menţionat, cererea de transfer a cetăţeanului român A. a fost însoţită de următoarele documente: certificatul menţionat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, copia sentinţei de condamnare pronunţată în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN.şi nr. x RGNR. pronunţată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a reformată prin Sentinţa nr. 14/2015 pronunţată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016 şi opinia persoanei condamnate, inclusă în certificat.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub nr. x/2017.

La data de 11.08.2017, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a înregistrat, sub nr. x/2017, sesizarea nr. x/2017 din data de 10.08.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind cererea de transfer mai sus arătată, formulată în aplicarea prevederilor art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, însoţită de actele enunţate în lege.

În motivarea cererii, s-a arătat că numitul A., a fost condamnat prin sentinţa penală pronunţată în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN. şi nr. x RGNR. pronunţată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a reformată prin Sentinţa nr. 14/2015 pronunţată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016, la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor preterintenţionat prev. de art. 584 C. pen. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 61 nr. 5 C. pen. şi tâlhărie formă agravată prev. de art. 110 C. pen., art. 628 alin. (1) C. pen., art. 628 alin. (3) nr. 2 C. pen.,art. 628 alin. (3) nr. 3 B C. pen. şi care au corespondent în legislaţia penală română.

Persoana condamnată a fost reţinută şi arestată începând cu data de 3 mai 2012, pedeapsa fiind considerată ca executată la data de 15.03.2026.

Din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeaşi infracţiune sau pentru o altă infracţiune decât cea pentru care a fost pronunţată hotărârea transmisă de statul emitent şi nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Persoana condamnată şi-a exprimat acordul cu privire la transferul într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Analizând informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 1/2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN.şi nr. x RGNR. la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a reformată prin Sentinţa nr. 14/2015 pronunţată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016, persoana transferabilă A. a fost condamnat la o pedeapsă totală de 14 (paisprezece) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de: omor preterintenţionat prev. de art. 584 C. pen. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 61 nr. 5 C. pen. şi tâlhărie formă agravată prev. de art. 110 C. pen., art. 628 alin. (1) C. pen., art. 628 alin. (3) nr. 2 C. pen.,art. 628 alin. (3) nr. 3 B C. pen.

În fapt, s-a reţinut în considerentele sentinţei (conform menţiunilor făcute în certificat) că în noaptea de 21/22 februarie 2012, persoana transferabilă A. a comis în participaţie cu B. infracţiunea de omor praeterintenţionat, lovind victima C. în faţă în mod repetat după ce i-au pus căluş în gură, iar apoi a fost sufocată cu gulerul cervical pe care aceasta îl avea în jurul gâtului, fapta fiind comisă în formă agravantă, având în vedere că a fost comisă asupra unei persoane a cărei capacitate de apărare era limitată din cauza gulerului cervical pe care îl purta şi pentru că fapta a fost săvârşită cu scopul de a comite infracţiunea de tâlhărie, faptă comisă tot în participaţie cu B. asupra aceleiaşi victime căreia i-au sustras 4 telefoane mobile, suma de 400 euro în numerar şi lucruri personale.

În drept, raportat la situaţia de fapt reţinută în sarcină, astfel cum a fost mai sus expusă, Curtea a constatat că infracţiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată îşi găsesc corespondent în legislaţia internă în infracţiunile de omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. şi tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen.

Din analiza fişei de cazier a persoanei condamnate a rezultat că aceasta a suferit condamnări anterioare în România.

Conform certificatului persoana transferabilă A. a fost de acord să fie transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

Conform celor inserate în certificatul menţionat din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, persoana transferabilă se află în stare de detenţie, iar pedeapsa, conform dreptului intern al statului emitent, va fi complet executată la data de 15.03.2026.

Din înscrisurile ataşate şi certificat rezultă că acesta a fost arestat la 3.05.2012, aflându-se în detenţie .

Faţă de cele reţinute, s-au constatat îndeplinite toate condiţiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Sentinţa penală nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017 a rămas definitivă prin neapelare la data de 17.10.2017, întocmindu-se în baza acesteia mandatul de executare a pedepsei închisorii din 20.10.2017 pentru persoana condamnată A.

Din adresa din 17.01.2018 a MAI - IGPR Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, ataşată la dosarul cauzei rezultă că persoana condamnată A., contestator în prezenta cauză, a fost preluată de la autorităţile judiciare italiene la data de 16.01.2018 şi predată către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, situaţie confirmată şi de adresa din 23.01.2018 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Rahova, ataşată la dosar.

S-au analizat temeiurile legale invocate de către contestatorul A. în susţinerea contestaţiei la executare şi îndeosebi a celor invocate din legislaţia specială reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv, art. 141 alin. (17) care stipulează că în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă, anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de Apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Din perspectiva dreptului intern, temeiurile invocate de către contestatorul A., fac trimitere la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.

Sub aspectul motivelor şi temeiurilor de drept invocate, pronunţând Sentinţa nr. 128 din 07.11.2019, Curtea a constatat că acestea nu sunt date în cauză.

Astfel cum s-a arătat mai sus, Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a rămas definitivă prin neapelare la data de 17.10.2017 şi este intrată în autoritate de lucru judecat.

Aspectele reţinute în cuprinsul sentinţei penale privind adaptarea pedepsei aplicate de instanţă prin raportare la situaţia de fapt prezentată prin sentinţa de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare străine şi legislaţia internă prin aplicarea disp. art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu pot fi analizate sau reanalizate prin calea de atac a contestaţiei la executare atât din perspectiva intervenirii autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive cât şi pentru faptul că astfel ar putea fi eludate dispoziţiile Legii nr. 302/2004, republicată.

În ceea ce priveşte pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, aceasta a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN.şi nr. x RGNR. pronunţată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a reformată prin Sentinţa nr. 14/2015 pronunţată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016 ce sunt ataşate în copii traduse la dosar.

Deşi şi pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017 a Curţii de Apel Suceava, este intrată în autoritatea de lucru judecat, s-a constatat că pedeapsa aplicată de către instanţele italiene este una rezultantă, respectiv de 14 ani închisoare, nefiind o pedeapsă ce se poate repune în individualitatea unor pedepse componente, fiind unitară şi nedivizibilă.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie la executare invocat de contestatorul A. întemeiat pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a constatat că şi acesta este neîntemeiat.

Astfel, contestatorul invocă existenţa unor perioade de reducere a pedepsei ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul Statului Italian şi până la transferul acestuia în România ce nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.

Din conţinutul adresei N. SIEP n. 2016/92-PM Roma emisă de Biroul de Supraveghere din Viterbo, dosar şi a adresei din 8.10.2019 transmisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma Oficiul Executări Penale rezultă că pentru persoana condamnată A., contestator în cauză, autorităţile judiciare italiene au emis cu privire la perioada executată din pedeapsa închisorii, următoarele acte judiciare, respectiv ordonanţe:

- ordonanţa emisă de Magistratul de Supraveghere din Roma la 08.06.2016 (acordarea a 180 zile de la 16.09.2019 la 16.03.2014 şi de la 16.03.2015 la 16.09.2015, respingerea de la 16.03.2014 la 16.03.2015b şi de la 16.09.2015 la 16.03.2016 - cerere înscrisă la Biroul de Supraveghere din Roma la 20.04.2016);

- ordonanţa emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 25.10.2016 (respingerea de la 16.03.2016 la 16.09.2016 - cerere înscrisă la acest birou la 21.10.2016 şi prezentată de deţinut Penitenciarului din Viterbo);

- ordonanţa emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 04.04.2017 (acordarea a 45 zile de la 16.09.2016 la 16.03.2017 - cerere înscrisă la acest birou la 31.03.2017 şi prezentată de deţinut Penitenciarului din Viterbo);

- ordonanţa emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 10.10.2017 (acordarea a 45 zile de la 16.03.3017 la 16.09.2017 - cerere înscrisă la acest birou la 04.10.2017 şi prezentată de deţinut Penitenciarului din Viterbo);

- ordonanţa emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 27.07.2018 (respingere pentru detenţia suferită în România de la 16.03.2012 la 16.09.2012, deoarece deţinutul a fost extrădat la 16.01.2018 şi nu au ajuns niciodată informaţiile cerute privind conduita avută de acesta în perioada sus-numită - cerere înscrisă la acest birou la 24.05.2016 şi prezentată de deţinut Penitenciarului din Viterbo).

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 87 din 14.08.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ataşată la dosarul cauzei, în baza art. 597 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., cu trimitere la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. privind Sentinţa penală nr. 58 pronunţată la data de 18.08.2017 de către Curtea de Apel Suceava, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, prin care s-a recunoscut şi pus în executare Sentinţa penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REGGEN şi nr. x RGNR pronunţată la data de 30.01.2014 de către Curtea cu juri din Roma, secţia a III-a, reformată prin Sentinţa penală nr. 14/2015 pronunţată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016 şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România.

În baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute următoarele ordonanţe emise de magistratul responsabil cu supravegherea la penitenciarul din Viterbo şi din Roma, Italia:

- Ordonanţa SIUS - UDS Roma din 8.06.2016 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 180 de zile, referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2012 până la 16.03.2014 şi de la 16.03.2015 până la 16.09.2015;

- Ordonanţa SIUS Viterbo din 4.04.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2016 până la 16.03.2017;

- Ordonanţa Viterbo din 10.10.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile, referitor la perioada executată în Italia de la 16.03.2017 - 16.09.2017.

S-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REGGEN şi nr. x RGNR pronunţată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a, reformată prin Sentinţa penală nr. 14/2015 pronunţată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016, recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, durata de 180 zile, 45 zile şi 45 zile (în total 270 zile) acordate condamnatului prin ordonanţele menţionate anterior.

S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 738 pronunţată de Judecătoria Botoşani la data de 12.06.2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 9.01.2019, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 privind pe contestator şi emiterea unui nou mandat, în baza acesteia.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 313 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator.

Întrucât ordonanţele emise de către magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo şi Roma Italia privind pe contestatorul A. au fost deja recunoscute şi perioadele deduse din pedeapsa de executat prin sentinţa penală anterior menţionată, Curtea a apreciat că în cauză nu este dat niciunul din cazurile de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Sentinţa nr. 128 din 07.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 a rămas definitivă la data de 19.11.2019, prin necontestare.

(...)

Faţă de motivele prezentate, Curtea de Apel Suceava a constatat că prin cererea înregistrată la data de 20.04.2021, ce face obiectul prezentei cauze (Dosar nr. x/2021), contestatorul A. a formulat o nouă contestaţie la executare privind Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.201 "pronunţată de Curtea de Apel Suceava, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin care a solicitat acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în Italia, respectiv deducerea perioadei considerată executată de autorităţile italiene de la data la care a fost arestat în respectiva cauză până la data la care a fost transferat în România.

Curtea a remarcat că, deşi legea penală ori procesual penală nu oferă o definiţie noţiunii autorităţii de lucru judecat, nu îi identifică natura şi nici regimul juridic, aşa cum o face legea civilă, principiul funcţionează deplin şi în dreptul procesual penal.

Deşi definiţia se referă la hotărârile penale prin care se soluţionează un raport de drept substanţial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident şi în cazul acelor hotărâri penale care nu au un astfel de obiect, ci prin care se soluţionează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.

Astfel, în măsura în care există o hotărâre definitivă privind aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, se configurează autoritatea de lucru judecat, iar sancţiunea procedurală care intervine este inadmisibilitatea cererii.

Aceasta, întrucât se încearcă, printr-o astfel de cerere, exercitarea unui drept epuizat prin utilizarea din nou a unei căi procesuale deja folosite şi valorificate.

În acest sens, s-a observat că în conformitate cu dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări."

Deşi contestatorul a arătat că în contestaţiile anterior formulate nu a invocat art. 166 din Legea nr. 302/2004, Curtea a avut în vedere că această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că nu este dată autoritatea de lucru judecat.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Or, ordonanţele emise de către magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo şi Roma Italia privind pe contestatorul A. au fost deja recunoscute şi perioadele deduse din pedeapsa de executat, prin Sentinţa penală nr. 87/14.08.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, astfel după cum s-a reţinut şi prin Sentinţa penală nr. 128 din 07.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, prin necontestare.

Prin urmare, Curtea de Apel Suceava a constatat că există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări între cele din cauza de faţă cu cele din cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019 şi soluţionată definitiv prin Sentinţa penală nr. 128 din 07.11.2019.

Totodată, instanţa a constatat că, aceeaşi situaţie (existenţa identităţii de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări între cele din contestaţiile formulate anterior şi cele din cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019 şi soluţionată definitiv prin Sentinţa penală nr. 128/07.11.2019) a fost constatată atât prin Sentinţa penală nr. 37 din 21.04.2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 801 din 30.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia), cât şi prin Sentinţa penală nr. 47 dom 17.06.2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă la data de 29.06.2021, prin necontestare) - astfel cum reiese din considerentele ambelor hotărâri, al căror conţinut este redat integral în sentinţa ce face obiectul prezentei contestaţii.

Împotriva Sentinţei penale nr. 4 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, condamnatul A. a formulat contestaţie, fără a motiva calea de atac promovată.

Contestaţia a fost susţinută de apărătorul desemnat din oficiu şi de condamnat, în ultimul cuvânt, astfel cum s-a consemnat în practicaua prezentei hotărâri.

În esenţă, s-a solicitat deducerea din durata totală a pedepsei pe care o execută a perioadei considerată ca executată de autorităţile italiene, de la data la care a fost arestat în cauză până la data transferării sale într-un penitenciar din România (16.03.2012 - 16.01.2018), respectiv recunoaşterea unui număr de zile considerate ca executate pentru fiecare lună executată în condiţii improprii în Italia, conform legislaţiei italiene în vigoare pe perioada de detenţie din statul italian.

Analizând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În speţă, contestatorul A. execută o pedeapsă de 14 ani închisoare, ca urmare a MEPI din 09.01.2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 738 din 12.06.2018 a Judecătoriei Botoşani, (conform adresei din data de 29.04.2021 emise de Penitenciarul Găeşti). Pedeapsa a început la data de 16.03.2012 şi va expira în termen la data de 12.02.2025, deoarece se scad 126 zile conform art. 551 din Legea 254/2013, 270 zile fiind deduse din pedeapsă.

Prin Sentinţa penală nr. 738/2018 a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 din 09.01.2019 a Curţii de Apel Suceava, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de: furt calificat (fapta din 12/13.04.2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare; furt calificat (fapta din 19/20.07.2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare; furt calificat (4 acte materiale în perioada 21.01.2012 - 07.03.2012) la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul a săvârşit faptele în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen. 1969 atât între ele, cât şi faţă de pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare italiene şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017 a Curţii de Apel Suceava.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 738/2018 cu cea de 14 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare italiene şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 58/18.08.2017 a Curţii de Apel Suceava, stabilind pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.

În cauză, s-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. 1969 şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 16.03.2012 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 58 din 18.08.2017 a Curţii de Apel Suceava şi emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentinţe.

Prin Sentinţa penală nr. 87 din 14.08.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în baza art. 597 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., cu trimitere la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. privind Sentinţa penală nr. 58 pronunţată la data de 18.08.2017 de către Curtea de Apel Suceava (rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare).

În baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute ordonanţele emise de magistratul responsabil cu supravegherea la penitenciarul din Viterbo şi din Roma, Italia, respectiv: Ordonanţa SIUS - UDS Roma din 8.06.2016 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 180 de zile, referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2012 până la 16.03.2014 şi de la 16.03.2015 până la 16.09.2015; Ordonanţa SIUS Viterbo din 4.04.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2016 până la 16.03.2017; Ordonanţa Viterbo din 10.10.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile, referitor la perioada executată în Italia de la 16.03.2017 - 16.09.2017.

S-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REGGEN şi nr. x RGNR pronunţată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a, reformată prin Sentinţa penală nr. 14/2015 pronunţată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016, recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, durata de 180 zile, 45 zile şi 45 zile (în total 270 zile) acordate condamnatului prin ordonanţele menţionate anterior.

S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 738 din 12.06.2018, pronunţată de Judecătoria Botoşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 din 9.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 privind pe contestator şi emiterea unui nou mandat, în baza acesteia.

Faţă de aspectele soluţionate prin Sentinţa penală nr. 87 din 14.08.2019 a Curţii de Apel Suceava, o nouă contestaţie la executare formulată de contestatorul A. privind Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul penal nr. x/2017, a fost respinsă, ca nefondată - prin Sentinţa nr. 128 din 07.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 (considerentele acesteia fiind reţinute integral în hotărârea atacată).

Prin contestaţia la executare dedusă judecăţii în prezenta cauză, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., contestatorul condamnat invocă existenţa unor perioade de reducere a pedepsei de 14 ani închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REGGEN şi nr. x RGNR pronunţată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a, reformată prin Sentinţa penală nr. 14/2015 pronunţată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016), ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul statului italian şi până la transferul său în România, susţinând că nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile menţionate, Înalta Curte constată că temeiul legal şi motivele prezentei cereri, vizând existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei aplicată contestatorului A. printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în Italia, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017 a Curţii de Apel Suceava, au mai fost invocate de condamnat, acestea făcând obiectul analizei în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, soluţionat prin Sentinţa nr. 128 din 07.11.2019.

Astfel, Înalta Curte constată că, deşi din considerentele Sentinţei nr. 128 din 07.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, reies cu claritate motivele pentru care s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 18.08.2017 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul penal nr. x/2017, condamnatul A. a formulat o nouă contestaţie la executare împotriva aceleiaşi sentinţe, reiterând aceleaşi motive şi apărări, invocate prin cererea soluţionată anterior.

În aceste condiţii, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., "cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări", Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe este corectă, hotărârea contestată fiind legală şi temeinică.

Pe de altă parte, aşa cum reiese din Sentinţa penală nr. 37 din 21.04.2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Decizia penală nr. 801 din 30.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019), precum şi din Sentinţa penală nr. 47 din 17.06.2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă la data de 29.06.2021, prin necontestare) - sentinţe redate integral în hotărârea atacată - contestaţia la executare dedusă judecăţii în prezenta cauză reprezintă a treia cerere cu privire la care se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., constatându-se că există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări cu cele din cauza soluţionată definitiv prin Sentinţa penală nr. 128 din 07.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 4 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 4 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.

GGC - ED