Appeal against inadmissibility of annulment motion in European Arrest Warrant refusal proceedings declared inadmissible

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 198/PI din data de 05 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 244/PI/ME/28.09.2020 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen. sunt supuse contestaţiei în anulare doar deciziile penale definitive pronunţate de instanţele de apel prin care acestea s-au pronunţat cu privire la acţiunea penală şi civilă ori au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, atunci când este invocat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h) C. proc. pen., hotărârile penale definitive pronunţate de prima instanţă sau de instanţa de apel prin care se rezolvă acţiunea penală şi civilă atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. sau ultima hotărâre definitivă prin care instanţa penală s-a pronunţat asupra fondului cauzei, atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

A apreciat că, întrucât nu sunt hotărâri prin care instanţa se pronunţă cu privire la acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală, nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare sentinţele pronunţate în procedurile specifice cooperării judiciare internaţionale, prin care organele judiciare s-au pronunţat asupra cererilor de recunoaştere a unor hotărâri judecătoreşti de condamnare din străinătate.

În etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare instanţa este obligată să verifice, printre altele, dacă hotărârea atacată este o hotărâre ce poate fi supusă unei contestaţii în anulare.

În prezenta cauză, numitul A. a formulat o contestaţie în anulare împotriva unei sentinţe prin care Curtea de Apel Timişoara a refuzat executarea unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia, dispunând, pe cale incidentală, recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată împotriva contestatorului în Italia şi executarea pedepsei într-un penitenciar din România (S. p. nr. 244/PI/ME/28.09.2020 a Curţii de Apel Timişoara).

A mai arătat că, o astfel de sentinţă nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii penale sau civile exercitate împotriva condamnatului, verificând doar îndeplinirea condiţiilor reglementate de Legea nr. 302/2004 privind recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate în străinătate.

Examinând apelul formulat de contestatorul A., prin prisma excepţiei invocate de parchet şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului formulat de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 198/PI din data de 05 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Sentinţei penale nr. 244/PI/ME/28.09.2020 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluţiei pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii acestei căi extraordinare de atac.

Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depăşită faza admisibilităţii în principiu, dacă găseşte întemeiată contestaţia în anulare, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (reflectată, exemplificativ, în Deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 şi nr. 251/A/2020, toate ale I.C.C.J., secţia penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), a reţinut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 198/PI din data de 05 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

Va obliga apelantul contestator la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 198/PI din data de 05 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - ED