Former parliamentarians’ challenge to pension stoppage assigned to Bucharest Tribunal

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă la 15.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., au chemat în judecată pe pârâţii Parlamentul României-Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României-Senatul şi Secretarul General al Senatului, solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă, emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă, începând cu data de 27.02.2021 la zi; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii şi art. 194 C. proc. civ. şi urm.

Prin sentinţa civilă nr. 521/23.09.2021, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a stabilit că raportat la obiectul acţiunii, în cauză, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 127/2019, care reprezintă cadrul general cu privire la sistemul de pensii.

Totodată, a reţinut că în materia pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, competenţa teritorială exclusivă este stabilită de art. 154 din Legea 263/2010, pe care le-a evocat.

Astfel, constatând că cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice sau a unei case teritoriale de pensii şi că pârâţii au sediul în Bucureşti, a stabilit că Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale este competent să soluţioneze cauza, potrivit art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

La 08.11.2021, dosarul a fost înregistrat, sub acelaşi număr unic, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, care prin sentinţa civilă nr. 8474/08.12.2021 a respins excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Olt; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi sesizarea instanţei supreme în vederea soluţionării conflictului.

La pronunţarea soluţiei de declinare a judecăţii cauzei, a reţinut că fiind supus controlului instanţelor de judecată modul în care emitenţii ordinelor contestate au aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea 96/2006 privind Statutul Deputaţilor şi Senatorilor, litigiul este unul în materia asigurărilor sociale.

În acest context, reţinând că prin acţiunea formulată reclamanţii urmăresc repunerea în plată a unei indemnizaţii prevăzute de o lege cu caracter special, a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a procesului revine instanţei de la domiciliul reclamanţilor, respectiv Tribunalul Olt, conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Chestiunea litigioasă care a generat conflictul negativ de competenţă a fost determinată de modul de aplicare în cauză a prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 de către Tribunalul Olt şi Tribunalul Bucureşti.

Reclamanţii au învestit Tribunalul Olt cu o cerere prin care solicită anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a acesteia începând cu data de 27.02.2021.

Asupra naturii litigiului, este necontestat că acesta este unul în materia asigurărilor sociale, având în vedere că obiectul său vizează modalitatea în care emitentul ordinelor contestate a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 236/2010, "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."

În speţă, acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României-Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, cu sediul în Bucureşti.

Reţinând că petitele acţiunii cu caracter sesizator conferă capătului de cerere privind plata drepturilor de pensie corespunzătoare pentru limită de vârstă un caracter accesoriu, fiind principal cel vizând anularea ordinelor de încetare a plăţii acestor indemnizaţii, Înalta Curte subzistă, în raport cu dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., că pretenţia principală constituie reperul obiectiv de stabilire a competenţei teritoriale.

Ca atare, faţă de dispoziţiile legale sus-evocate, de obiectul şi părţile procesului, Înalta Curte reţine că, în speţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, tribunalul competent să soluţioneze cauza în primă instanţă fiind cel în a cărui rază teritorială au sediul pârâţii.

În aceste condiţii, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022.