Claimant's cassation appeal annulled for failing to specify legal grounds; RON 526,910.72 subcontract payment claim rejected stands.

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 22 martie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin CII B., a solicitat obligarea pârâtei Hidroconstructia S.A. la plata sumei de 526.910,72 RON, cu titlu de contravaloare servicii reţele de canalizare şi apă, conform contractului de subantrepriză nr. x din 26.03.2015 şi a Contractului de cesiune nr. x din 17.06.2015, a daunelor moratorii pentru neplata sumei de 203.658,21 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare în cuantum de 76.438,14 RON pentru perioada 15.09.2015-18.03.2018 şi de 127.220,07 RON pentru perioada 18.03.2018 până la plata efectivă, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1349-1396 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2381 din data de 26.11.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin CII B., a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin încheierea din 2 iulie 2021 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare a domnilor judecători C. şi D., formulată de apelanta-reclamantă A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă.

3. Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 2 iulie 2021 reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., a declarat recurs la data de 19 august 2021, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea încheierii atacate, admiterea cererii de recuzare şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, iar, în ceea ce priveşte decizia recurată, a solicitat casarea acesteia şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, reţinerea spre rejudecare şi admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 2 iulie 2021 privind soluţionarea cererii de recuzare, recurenta a arătat că această încheiere este nelegală întrucât în mod greşit instanţa de apel a reţinut că respingerea probelor solicitate nu poate conduce la imparţialitatea completului.

Recurenta arată că, prin respingerea probatoriului propus, au fost încălcate dispoziţiile art. 476 din C. proc. civ. privind caracterul devolutiv al apelului.

Referitor la recursul formulat împotriva deciziei nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, recurenta susţine că nelegalitatea deciziei vizează critici care au făcut şi obiectul apelului.

Aceste critici se referă la faptul că intimata a apreciat eronat asupra creanţei reclamantei faţă de dispoziţiile Legii nr. 85/2014, dar şi că prima instanţă nu a motivat neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale, dând eficienţă numai apărărilor pârâtei, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 211, art. 237 alin. (1) pct. 7, art. 254 alin. (2) pct. 2, art. 297, art. 298 şi art. 169 C. proc. civ.

Recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut că, din adresele nr. x din 24 07.2015 şi 130 din 27.082015, rezultă că au fost efectuate de către recurentă lucrări, însă nu au fost finalizate şi că toate apărările intimatei demonstrează în realitate efectuarea lucrărilor, care nu au fost achitate de intimată.

De asemenea, s-a mai arătat că instanţa de apel a reţinut în mod contradictoriu că reclamanta nu a făcut nicio dovadă a executării lucrărilor asumate prin contractul de antrepriză.

Recurenta menţionează că prima instanţă a respins prin încheierea din 27.11.2018 probele suplimentare rezultate din dezbateri, iar criticile formulate în apel au fost respinse ca neconcludente, instanţa de apel apreciind că atestarea lucrărilor în valoare de 201.299,83 RON, conform Raportului de expertiză, trebuie coroborate si cu alte prevederi contractuale.

Potrivit recurentei, niciuna dintre instanţe nu s-a pronunţat asupra îmbogăţirii fără just temei a intimatei cu suma de 201.299,83 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, de care a beneficiat direct.

Recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 293 din C. proc. civ., referitor la depunerea înscrisurilor deţinute de intimată, respectiv Procese-verbale de recepţie predate şi nerestituite în mai 2015, conform corespondenţei din perioada mai 2015- iunie 2016.

La 22 octombrie 2021 intimata Hidroconstructia S.A. Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La 15 noiembrie 2021 recurenta A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, la data de 9 septembrie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au exercitat acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 14 aprilie 2022.

La termenul din 14 aprilie 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia nulităţii, invocată de intimată, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Referitor la criticile privind nelegalitatea încheierii din 2 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

În cauză, se constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, este invocat formal de recurentă întrucât nu sunt indicate normele de drept material aplicate ori interpretate greşit de către instanţa de apel.

În cauză, se constată că prin încheierea recurată s-a respins cererea de recuzare întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. cu motivarea că respingerea unei probe este rezultatul unei deliberări prin raportare la prevederile art. 255 şi art. 257 Cod procedură civilă iar modalitatea în care completul a dispus nu oferă indicii care să susţină îndoiala privind imparţialitatea completului de judecată.

Potrivit recurentei instanţa de apel a reţinut greşit că prin respingerea probelor solicitate nu este încălcată imparţialitatea completului de judecată, întrucât prin modul de deliberare asupra probatoriilor solicitate a avut o atitudine favorabilă intimatei. De asemenea, a susţinut recurenta că prin respingerea probelor solicitate s-au încălcat dispoziţiile art. 476 C. proc. civ. privind caracterul devolutiv al apelului.

Înalta Curte constată că recurenta nu indică norma legală încălcată sau aplicată greşit de instanţa de apel prin soluţia de respingere a cererii de recuzare a completului de judecată, prin raportare la cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Nemulţumirea recurentei privind respingerea probelor solicitate nu reprezintă o critică de nelegalitate a încheierii recurate în sensul prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ci vizează aspecte de netemeinicie care nu poate forma obiectului controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Prin urmare, criticile formulate de recurentă trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În consecinţă, se constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de prim control judiciar prin respingerea cererii de recuzare a completului de judecată şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitatea a deciziei civile nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurentă, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., presupune relevarea normelor de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel.

Verificând argumentele recurentei privind aprecierea creanţei invocate prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 85/2014, nemotivarea de către prima instanţă a neîndeplinirii condiţiilor răspunderii civile contractuale, încălcarea dispoziţiilor art. 211, art. 237 alin. (1) pct. 7, art. 254 alin. (2) pct. 2, art. 297, art. 298 şi art. 169 C. proc. civ. şi cele privind îmbogăţirea fără just temei a intimatei cu suma de 201.299,83 RON, se constată că acestea reprezintă de fapt o reluare a criticilor din calea de atac devolutivă, care au primit o dezlegare de la instanţa de prim control judiciar.

Astfel, instanţa de apel, confirmând sentinţa primei instanţe, a reţinut că tribunalul şi-a expus raţionamentul juridic şi a răspuns aspectelor de fapt şi de drept supuse dezbaterii judiciare, a analizat condiţiile răspunderii civile contractuale, reţinând că apelanta-reclamantă nu a făcut nicio dovadă că a executat lucrările asumate prin contractul de subantrepriză iar realizarea parţială a lucrărilor nu o poate îndreptăţi la contravaloarea acestora atât timp cât calitatea şi conformitatea acestora nu a fost confirmată în prealabil de inginer şi antreprenorul general. Referitor la criticile privind încuviinţarea probei testimoniale şi suplimentarea probei cu înscrisuri, instanţa de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă le-a respins ca nefiind concludente pentru soluţionarea cauzei.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că şi critica referitoare la constatarea unui drept de creanţă împotriva apelantei nu este fondată întrucât prima instanţă nu a făcut nicio referire în acest sens.

Referitor la criticile privind îmbogăţirea fără justă cauză a intimatei pentru lucrările efectuate şi pentru care nu au fost depuse procesele-verbale de recepţie semnate, în decizia recurată se reţine că instanţa de fond în mod corect a reţinut că acestea nu au fost întocmite, fiind însă depuse la dosar situaţia plăţilor efectuate şi graficul de execuţie a lucrărilor.

Astfel, reiterarea prin recurs a criticilor din apel privind creanţa reclamantei, îndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale, încuviinţarea şi administrarea probelor şi îmbogăţirea fără just temei a intimatei, au primit o dezlegare din partea instanţei de apel în sensul celor evocate, şi nu reprezintă o motivare a recursului potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, de strictă interpretare.

De asemenea, criticile privind dovedirea efectuării lucrărilor neachitate de intimata prin adresele nr. x din 24 07.2015 şi 130 din 27.082015 şi prin raportul de expertiză, nu sunt veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii atacate, deoarece nu critică argumentele reţinute de instanţa de apel, ci se rezumă la a reitera motivele din apel.

Mai mult, aceste criticile nu reprezintă altceva decât trimiteri la situaţia de fapt şi o reinterpretare a probelor administrate de instanţele de fond, aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectului controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Criticile recurentei privind încălcarea dispoziţiilor art. 293 C. proc. civ. privind înscrisurile deţinute de intimată constând în procesele-verbale de recepţie a lucrărilor, nu vor fi analizate întrucât sunt invocate direct în recurs, cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) Cod procedură civilă.

Prin urmare, criticile formulate de recurentă trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei de respingere a apelului pârâtei, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Trebuie subliniat că în calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiectul judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, sub aspectul nerespectării regulilor de drept.

În consecinţă, criticile recurentei privind decizia recurată nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate normele de drept material aplicate sau interpretate greşit de instanţa de apel în soluţia de respingere a apelului reclamantei.

În concluzie, Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea încheierii şi hotărârii recurate din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., împotriva încheierii din 2 iulie 2021 şi a deciziei civile nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., împotriva încheierii din 2 iulie 2021 şi a deciziei civile nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.