Nullity of cassation appeal for failure to develop specific illegality grounds challenging the quantification of moral damages

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 decembrie 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A., prin reprezentant legal B., a solicitat obligarea pârâtei C. S.A., la plata sumei 818,00 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 50.000,00 Euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru compensarea prejudiciului moral suferit ca urmare a vătămării sale corporale în accidentul rutier din 5 iulie 2017.

De asemenea, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., art. 1.349 alin. (1) şi (2), art. 1.357 - art. 1.371, art. 1381, art. 1385, art. 1387 - art. 1395, art. 2.199 - art. 2.201, art. 2.223 - art. 2.226 C. civ. şi prevederile O.U.G. nr. 54/2016 privind asigurările şi reasigurările în România, în forma actualizată la 5 iulie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2561 din 18 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 168 RON, cu titlu de daune materiale, şi suma de 35.000 Euro, echivalentul în RON, la cursul B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de daune morale.

Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în sumă de 595 RON, reprezentând onorariul avocatului.

2. Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. S.A. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul reducerii cuantumului daunelor morale.

Prin decizia civilă nr. 144/2021 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinţei atacate.

3. Împotriva acestei decizii pârâta C. S.A., a declarat recurs, la 1 aprilie 2021, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, apelul fiind respins în baza unor consideraţii cu caracter general privind condiţiile de acordare şi de cuantificare a daunelor morale, deşi ca instanţă devolutivă trebuia să se pronunţe pe fondul litigiului.

Instanţa de apel nu a făcut nicio menţiune legată de criteriile referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate şi măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Recurenta a mai susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este motivată cu referire la situaţia concretă, ceea ce echivalează cu o nepronunţare asupra fondului.

La 8 iunie 2021, intimata-reclamantă A., prin reprezentant legal B., a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea căii de atac ca nefondate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului.

La 5 iulie 2021, recurenta-pârâtă C. S.A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă înlăturarea apărărilor formulate prin întâmpinare şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au exercitat acest drept.

Prin încheierea din 1 februarie 2022, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtă, s-a prorogat discutarea excepţiei nulităţii recursului şi s-a stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

În cauză, Înalta Curte constată că recurenta a invocat formal motivul de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici concrete privind nemotivarea, contradictorialitatea deciziei atacate ori motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte reţine că recurenta, în argumentarea motivului de casare privind soluţia de respingere a apelului acesteia, invocă regulile şi principiile de drept privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, fără însă a dezvolta critici concrete privind nemotivarea deciziei din apel şi fără a indica care sunt motivele din apel pe care instanţa nu le-a analizat ce pot conduce la nulitatea hotărârii pronunţate, pentru a se putea efectua controlul judiciar în calea extraordinară de atac.

În consecinţă, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi dacă se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de strictă interpretare, criticile formulate neputând fi completate deductiv de instanţa de casare.

Prin urmare, criticile generale privind nemotivarea în fapt şi în drept a deciziei recurate privind cuantificarea daunelor morale fără însă a arăta în concret greşeala instanţei de apel în motivarea hotărârii, prin raportare la motivele de apel invocate, reprezintă o nemotivare a căii extraordinare de atac.

Mai mult, criticile privind cuantumul daunelor morale acordate ţin de netemeinicia hotărârii atacate, aspecte care nu pot avea aptitudinea de a declanşa un control de legalitate în raport de motivul invocat.

Simpla invocare a motivului de casare nu conduce de plano la incidenţa acelui motiv de recurs, ci trebuie indicate critici concrete privind argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

Înalta Curte constată că recurenta a invocat formal motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 144/2021 din 1 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-reclamante A., prin reprezentant legal B., privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată"

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, respectiv factura nr. x din 29 ianuarie 2021 emisă de Cabinet avocat D. şi dovada achitării acesteia, respectiv chitanţa nr. x din 29 ianuarie 2021.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului şi în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente procesului, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 1.785 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 144/2021 din 1 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. să plătescă intimatei-reclamante A., prin reprezentant legal B., suma de 1785 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.