Revision inadmissibility for contradictory judgments where the alleged conflict postdates the challenged decision

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra cererii de revizuire:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la 29 noiembrie 2011, sub dosar nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună excluderea acestuia din cadrul societăţii C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al acesteia, urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine pârâtului asociat, care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu o pot stabili de comun acord.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 80 - art. 82 şi art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

2. Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul A. şi s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societăţii S.C. C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, s-a respins cererea reconvenţională prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

3. Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtului.

4. În apel, petentul B. a formulat la 9.11.2015 cerere de intervenţie în interes alăturat pârâtului B. senior, care s-a respins în principiu prin încheierea din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa. Soluţia a fost menţinută prin respingerea ca inadmisibil a recursului, prin decizia nr. 1113 din 09. iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Pârâtul B. a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, cât şi împotriva încheierii de şedinţă din 07 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa.

6. Prin decizia nr. 1618 din 07 noiembrie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 07 octombrie 2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

7. Prin cererea înregistrată la 25 martie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, sub dosar nr. x/2021, revizuentul B. a formulat cerere de revizuire, în contradictoriu cu intimaţii A., B. Senior şi C. S.R.L., prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 1618 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în dosar nr. x/2016 şi a deciziei civile nr. 618 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2011, invocând, în drept, dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865 şi a precizat că înscrisul pe care îşi fundamentează cererea de revizuire este ordonanţa Parchetului Berlin, din data de 12.01.2021, emisă în dosarul nr. x JS 4795/20, pe care o consideră un înscris nou, care i-a fost comunicată la 28.01.2021.

Revizuentul a mai susţinut că prin ordonanţa penală se constată că nu există nicio declaraţie notarială a lui A., care să probeze că acesta ar fi semnat vreun contract de asistenţă juridică cu S.C. E. şi Asociaţii pentru dosarul a cărui revizuire o solicită, şi că aceasta nu are valoare probatorie asupra conţinutului ei.

Revizuentul a arătat că actele întreprinse de apărători au fost formulate fără un mandat din partea pârâtului A. şi fără să fi fost mandataţi de către partea din dosar. În justificarea acestei divergenţe, pretinşii apărători au depus la dosar o pretinsă declaraţie notarială de la A., care conform constatărilor Parchetului Berlin are această valoare juridică.

Revizuentul a mai menţionat că Parchetul Berlin constată că declaraţia nu are valoare probatorie şi nu atestă conţinutul ei, ci doar faptul că A. a semnat declaraţia la notar, fără ca aceasta să corespundă adevărului.

În susţinerea cererii, revizuentul B. a mai arătat că actele de procedură au fost realizate de avocaţii nemandataţi, fapt dovedit de declaraţia de martor a d-lui avocat E., iar faptul că nu există niciun act care să ateste faptul că A. ar fi semnat vreun act pentru prezentul dosar, rezultă din orodonanţa Parchetului Berlin, care constată că nu există nicio declaraţie notarială a lui A., ci doar o autentificare de semnătură a acestuia pe declaraţia realizată de S.C. E. şi trimisă lui A..

Mai mult, arată revizuentul, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se afla dosarul penal nr. x/2019 în care sunt depuse contractele de asistenţă juridică încheiate între S.C. E., F., G. şi H., fără să existe şi contractele de asistenţă juridică pentru acest dosar în apel şi în recurs.

În consecinţă, documentele noi în baza cărora formulează cererea de revizuire, se arată că sunt reprezentate de ordonanţa penală a Parchetului Berlin, care atestă faptul că nu există nicio declaraţie notarială a lui A., coroborate cu contractele de asistenţă juridică, facturile şi plăţile efectuate de către terţele societăţi, din care rezultă că nu a existat niciun contract de asistenţă juridică încheiat cu societatea C. şi nici cu A. pentru dosarul de fond, apel şi recurs.

Actele realizate de avocaţii nemandataţi sunt nule şi anulabile, fapt constatat şi de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020.

Revizuentul critică decizia instanţei de recurs, întrucât nu a avut la dispoziţie înscrisuri importante care dovedesc fără putinţă de tăgadă faptul că nu au existat contracte de asistenţă juridică între pretinsul reclamant şi pretinşii apărători convenţionali, acesta fiind şi motivul pentru care presupuşii apărători, avocaţi din grupul E. au refuzat să arate instanţei de judecată contractele de asistenţă juridică în original.

Totodată, mai arată că ordonanţa Parchetului Berlin trebuie coroborată cu actele şi probele aflate la dosarul penal x/2019

Cu toate acestea, instanţa de recurs a respins recursul pe motiv că împuternicirea avocaţială face deplina dovadă a existenţei contractului de asistenţă juridică, omiţând faptul că au fost falsificate împuternicirile avocaţiale din cazul de faţă, deoarece contractele nu există între pretinsul reclamant şi pretinşii apărători convenţionali, instanţa însuşindu-şi astfel argumentele unui terţ faţă de dosar şi a unor avocaţi nemandataţi.

Revizuentul face trimitere la dispoziţiile art. 85 C. proc. civ., la art. 122 alin. (7) din Statutul profesiei de avocat şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, pentru a demonstra că, contractul de asistenţă juridică şi nu împuternicirea avocaţială atestă dreptul de a reprezenta partea, dovadă care nu a fost solicitată de instanţă. Dreptul de a reprezenta se naşte din contractul de asistenţă juridică încheiat în formă scrisă, pe care partea nu l-a avut cu pretinşii apărători în cazul de faţă.

În baza înscrisurilor noi anexate cererii de revizuire care provin de la Parchetul Berlin şi de A. şi pretinşii apărători S.C. E. şi Asociaţii şi în baza declaraţiei din dosarul penal x şi a declaraţiei de inculpat, se poate constata că A. şi C. nu au fost niciodată în dosarul de recurs legal reprezentaţi, pretinşii apărători nu au avut niciodată un contract încheiat cu pretinsul client A. şi nu a existat niciun contract de asistenţă juridică încheiat între S.C. E. şi C. pe care aceştia pretindeau ca o reprezintă în recurs.

Totodată, a mai arătat că admisibilitatea cererii de revizuire rezultă chiar din dispoziţiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, dar şi din decizia Curţii Constituţionale nr. 866 din 2015.

Admisibilitatea revizuirii nu presupune ca "hotărârea judecătorească definitivă care formează obiect al cererii de revizuire să evoce fondul", evocarea fondului fiind o condiţie obligatorie numai în cazul hotărârilor date de o instanţă de recurs, nu şi în cazul hotărârilor rămase definitive la instanţa de apel, cum este în speţa faţă, sau prin neapelare.

Revizuentul mai face trimitere la considerentele deciziei nr. 37 din 06.02.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la decizia civilă nr. 3932 din 06.05.2014 a Curţii de Apel Timişoara şi la decizia civilă nr. 735 din 2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pentru a arăta că avocaţii au nevoie de un contract în baza căruia să fie emisă împuternicirea.

De asemenea, arată că Legea nr. 51/1995 nu permite ca activităţile în domeniul reprezentării convenţionale să fie efectuate prin exercitarea profesiei de avocaţi angajaţi de alţii, iar o interpretare contrară constituie fraudă la lege.

Pentru aceste considerente, revizuentul apreciază îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., iar înscrisul pe care îşi fundamentează cererea de revizuire arată că este reprezentat de ordonanţa penală din dosarul penal x comunicată către revizuent la data de 28 ianuarie 2021, care atestă faptul că nicio declaraţie notarială a lui A. cu privire la faptul că el ar fi semnat contractele de asistenţă juridică cu S.C. E. pentru dosarul de faţă, decât o autentificare de semnătură, care nu are putere doveditoare asupra conţinutului documentului.

Ordonanţa penală putând fi asimilată unei hotărâri judecătoreşti, apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Sub al doilea aspect, actele depuse la dosarul penal de pretinşii apărători ai reclamantului, contractele de asistenţă juridică reprezintă un înscris nou, care nu a putut fi depus la dosarul cauzei, pentru că instanţele de judecată au refuzat să solicite părţii adverse să facă dovada cu pretinsele contracte în original.

Acest înscris este determinant, întrucât apreciază că dacă ar fi fost cunoscut, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea cererii de revizuire.

8. Ulterior, la 25 martie 2021, revizuentul a înţeles să-şi precizeze cererea formulată, în sensul că cea de a doua decizie împotriva căreia a exercitat calea de atac vizează decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de către Curtea de Apel Constanţa, în loc de decizia nr. 618 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, solicitând, printre altele, disjungerea capătului privind revizuirea deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de către Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2011 şi trimiterea soluţionării acestuia Curţii de Apel Constanţa, dată fiind necompetenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de temeiul invocat, respectiv art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

9. La 08 aprilie 2021, intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865 şi inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac.

De asemenea a invocat, inadmisibilitatea cererii de revizuire, câtă vreme potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea doar a unei hotărâri definitive şi în măsura în care acestea evocă fondul.

10. Prin încheierea de şedinţă din 08 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

11. Prin încheierea de şedinţă din 08 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respinsă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de revizuent, a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, invocată de revizuent.

Totodată a fost respinsă excepţia de tardivitate a formulării cererii de revizuire, formulată de intimata C. S.R.L..

A fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de sesizare pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de revizuent.

12. La 10 iunie 2021, revizuentul B. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimata C. S.R.L. şi a apărărilor formulate de aceasta.

13. Prin încheierea din 25 noiembrie 2021 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu interpretarea Regulamentului CE 1393/2007.

14. Prin încheierea din 25 noiembrie 2021 a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Motivul de revizuire invocat şi precizat de revizuent în susţinerea cererii de revizuire vizează dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:

"dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În speţă, revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, anularea deciziei nr. 1618 din 07 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în raport cu ordonanţa penală emisă de Parchetul Berlin la data de 12 ianuarie 2021, situaţie în care cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că ordonanţa penală pretins potrivnică celei atacate, a fost pronunţată ulterior acesteia, neputând fi astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat de către hotărârea atacată, câtă vreme hotărârea pretins potrivnică acesteia nici nu exista.

O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situaţie de faţă), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Sub acest aspect, este lipsită de relevanţă data pornirii proceselor în care s-a pronunţat hotărârea ulterioară, ceea ce are relevanţă fiind data rămânerii definitive, căci numai prin raportare la această dată se pune problema încălcării autorităţii de lucru judecat.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Având în vedere că în cauză nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate vizând atacarea ultimei hotărâri pronunţate, dintre cele pretins contradictorii, iar revizuentul solicită anularea unei hotărâri în privinţa căreia nu se poate pune problema că ar încălca autoritatea de lucru judecat a altor hotărâri pronunţate ulterior, instanţa a apreciat că nu se mai impune discutarea şi soluţionarea celorlalte condiţii de admisibilitate a revizuirii, câtă vreme toate condiţiile de admisibilitate ale revizuirii trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea oricăreia dintre acestea face inutilă cercetarea celorlalte şi duce la soluţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită.

În raport de aceste dispoziţii legale, instanţa va declina cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2011, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Constatând culpa procesuală a revizuentului în promovarea cererii de revizuire şi în raport de solicitarea intimatei C. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., să oblige revizuentul B. la plata sumei de 6.423,65 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, către intimata C. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 07 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii A., C. S.R.L. şi B. SENIOR ca inadmisibilă.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimaţii A., C. S.R.L. şi B. SENIOR în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Obligă revizuentul B. la plata sumei de 6.423,65 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei C. S.R.L.

Irevocabilă în ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 07 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2022.