Damages award upheld after appeal annulled as procedurally invalid.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 17.12.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., cu citarea intervenientului-forţat C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a sumelor de 8.738,73 RON reprezentând daune materiale şi de 95.000 euro, cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 132/2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2562/18.09.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 8.728,73 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 70.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de daune morale, precum şi la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, începând cu a 11-a zi de la data primirii hotărârii definitive. A obligat-o la cheltuieli de judecată în sumă de 8.594,23 RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 296/A/22.02.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul şi cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, cu consecinţa întoarcerii executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare.

În motivare, recurenta a susţinut că instanţa de apel a nesocotit jurisprudenţa în materie, jurisprudenţă care, chiar dacă nu a fost ataşată cererii de apel, se impune a fi cunoscută şi aplicată de către instanţele de judecată.

A mai arătat că instanţa de apel a apreciat că nu mai este necesară examinarea jurisprudenţei în această materie, deoarece atât Norma A.S.F. nr. 39/2016, cât şi Norma A.S.F. nr. 20/2017 nu mai reglementează criteriul prevăzut de art. 49 lit. f) din Norma aprobată prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 sau de art. 50 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014.

Or, potrivit recurentei, la cuantificarea daunelor trebuie avută în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă jurisprudenţa naţională nu mai prezintă relevanţă din perspectiva noilor norme legale.

Recurenta a susţinut că atât cauza Tolstoy Miloslavsky vs. United Kingdom, cât şi alte numeroase decizii stabilesc caracterul unor astfel de daune şi mai ales faptul că acestea urmează a fi acordate în echitate.

În acest context, a solicitat să se aibă în vedere faptul că daunele acordate intimatului excedează limitele prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale, ce oferă criterii obiective de cuantificare raportat la jurisprudenţa instanţelor, ca şi la caracteristicile legate de echitatea şi proporţionalitatea daunelor.

Astfel, recurenta a apreciat că instanţa de apel nu a examinat criteriul jurisprudenţial, ceea ce echivalează în fapt cu o cercetare incompletă a fondului cauzei, având în vedere că jurisprudenţa este unicul criteriu oferit de lege, iar instanţele au obligaţia de a face o corectă aplicare în acest sens pentru a putea cuantifica în mod obiectiv daunele acordate.

Totodată, potrivit recurentei, daunele acordate intimatului nu păstrează acel raport de rezonabilitate şi proporţionalitate cu dauna suferită, cuantumul acestora fiind aproape de limita maximă a despăgubirii acordate în România pentru astfel de cazuri.

Sub acest aspect, a arătat că intimatul a necesitat un număr de 55-60 de zile de îngrijiri medicale, fără alte repercusiuni.

În final, a susţinut că instanţa de apel nu a motivat şi argumentat suficient soluţia de respingere a apelului, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în raport cu elementele de fapt deduse judecăţii, apărările părţilor şi probatoriul administrat.

Totodată, a redat conţinutul art. 6 din C.E.D.O. şi al art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciind că, în lipsa unor criterii obiective, instanţa de apel trebuia să se raporteze la jurisprudenţa în materie, faţă de care suma pe care i-a oferit-o recurenta intimatului ar fi trebuit să fie apreciată ca suficientă.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 08.07.2021, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate ce ar putea fi subsumate ipotezelor de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., astfel că se impune aplicarea sancţiunii reglementate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La 21.07.2021, recurenta a răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Faţă de data înregistrării cauzei pe rolul instanţelor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor; nicio parte nu a prezentat punctul de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată de intimat, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în criticile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta normele de drept material încălcate sau aplicate greşit, recurenta pune în discuţie, în realitate, modul în care instanţa de apel a analizat cauza sub aspectul cuantumului daunelor morale prin raportare la jurisprudenţa europeană, opinia recurentei fiind în sensul că cercetarea fondului este incompletă.

Criticile expuse cu privire la daunele morale nu vizează în fond nelegalitatea hotărârii, chestiunile puse în discuţie reprezentând aspecte de nemulţumire cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului.

Or, nu se poate considera că aceste afirmaţii ale recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Aşadar, în lipsa indicării unor motive de recurs de nelegalitate, prin criticile pe care le circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta urmăreşte să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, aspecte incompatibile cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

De asemenea, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări insuficiente, neputându-se identifica critici concrete şi efective de nelegalitate ce ar putea fi subsumate acestui motiv de recurs.

De altfel, sub aparenţa unei insuficiente motivări a hotărârii atacate, recurenta pune în discuţie tot cuantumul daunelor morale acordate intimatului-reclamant în primă instanţă şi menţinute în apel, susţinând că a fost ignorată jurisprudenţa în materie şi că suma ce i-a fost oferită acestuia ar fi fost suficientă, în raport cu zilele de îngrijiri medicale şi lipsa repercusiunilor.

Aşadar, analiza susţinerilor invocate relevă faptul că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel, care să poată fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar recurenta urmăreşte să obţină o nouă evaluare a aspectelor factuale ale judecăţii.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care nu poate fi considerată o veritabilă motivare din perspectiva rigorilor procedurale.

Mai mult decât atât, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a aceloraşi susţineri, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi un al treilea grad devolutiv.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi circumscrisă ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 296/A/22.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2022.