Cassation annulled for failure to substantiate Article 488 C.Civ. grounds: improper challenge to moral damages quantum as mere re-litigation of facts

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 09.08.2018, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., cu citarea intervenientului-forţat C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 150.000 euro (în echivalent în RON la data efectuării plaţii), cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 1209/07.05.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 55.000 euro, la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând daune morale.

Împotriva sentinţei, pârâta B. S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1071A/2020/16.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, cu consecinţa întoarcerii executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel a nesocotit jurisprudenţa în materie, jurisprudenţă care, chiar dacă nu a fost ataşată cererii de apel, se impune a fi cunoscută şi aplicată de către instanţele de judecată.

A mai arătat că instanţa de apel a apreciat că nu mai este necesară examinarea jurisprudenţei în această materie, deoarece atât Norma A.S.F. nr. 39/2016, cât şi Norma A.S.F. nr. 20/2017 nu mai reglementează criteriul prevăzut de art. 49 lit. f) din Norma aprobată prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 sau art. 50 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014.

Or, potrivit recurentei, la cuantificarea daunelor trebuie avută în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă jurisprudenţa naţională nu mai prezintă relevanţă din perspectiva noilor norme legale.

Recurenta a susţinut că atât cauza Tolstoy Miloslavsky vs. United Kingdom, cât şi alte numeroase decizii stabilesc caracterul unor astfel de daune şi mai ales faptul că acestea urmează a fi acordate în echitate.

În acest context, a solicitat să se aibă în vedere faptul că daunele acordate intimatei excedează limitele prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale, ce oferă criterii obiective de cuantificare raportat la jurisprudenţa instanţelor, ca şi la caracteristicile legate de echitatea şi proporţionalitatea daunelor.

Astfel, recurenta a apreciat că instanţa de apel nu a examinat criteriul jurisprudenţial, ceea ce echivalează în fapt cu o cercetare incompletă a fondului cauzei, având în vedere că jurisprudenţa este unicul criteriu oferit de lege, iar instanţele au obligaţia de a face o corectă aplicare în acest sens pentru a putea cuantifica în mod obiectiv daunele acordate.

Totodată, potrivit recurentei, daunele acordate intimatei nu păstrează acel raport de rezonabilitate şi proporţionalitate cu dauna suferită, cuantumul acestora fiind aproape de limita maximă a despăgubirii acordate în România pentru astfel de cazuri.

Sub acest aspect, a arătat că intimata a suferit un număr de 55-60 de zile de îngrijiri medicale, fără alte repercusiuni.

În final, a susţinut că instanţa de apel nu a motivat şi argumentat suficient soluţia de respingere a apelului, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în raport cu elementele de fapt deduse judecăţii, apărările părţilor şi probatoriul administrat şi, totodată, a redat conţinutul art. 6 din C.E.D.O. şi al art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciind că, în lipsa unor criterii obiective, instanţa de apel trebuia să se raporteze la jurisprudenţa în materie, iar suma oferită intimatei - 16.301 RON - ar fi fost suficientă.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Faţă de data înregistrării cauzei pe rolul instanţelor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în criticile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta normele de drept material încălcate sau aplicate greşit, recurenta pune în discuţie, în realitate, modul în care instanţa de apel a analizat cauza sub aspectul cuantumului daunelor morale prin raportare la jurisprudenţa europeană, opinia recurentei fiind în sensul că cercetarea fondului este incompletă.

Criticile expuse cu privire la daunele morale nu vizează însă nelegalitatea hotărârii, chestiunile puse în discuţie reprezentând aspecte de nemulţumire cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei.

Or, nu se poate considera că aceste afirmaţii ale recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Aşadar, în lipsa indicării unor motive de recurs de nelegalitate, prin criticile pe care le circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta urmăreşte să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, aspecte incompatibile cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

De asemenea, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări insuficiente, neputându-se identifica critici concrete şi efective de nelegalitate ce ar putea fi subsumate acestui motiv de recurs.

De altfel, sub aparenţa unei insuficiente motivări a hotărârii atacate, recurenta pune în discuţie cuantumul daunelor morale acordate intimatei-reclamante A. în primă instanţă şi menţinute în apel, susţinând că a fost ignorată jurisprudenţa în materie şi că suma de 16.301 RON ce i-a fost oferită intimatei ar fi fost suficientă, în raport cu zilele de îngrijiri medicale şi lipsa repercusiunilor.

Aşadar, analiza susţinerilor invocate relevă faptul că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel, care să poată fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar recurenta urmăreşte să obţină o nouă evaluare a aspectelor factuale ale judecăţii.

Mai mult decât atât, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a aceloraşi susţineri, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi un al treilea grad devolutiv.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care nu poate fi considerată o veritabilă motivare din perspectiva rigorilor procedurale.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi circumscrisă ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1071A/16.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2022.